DREPTUL DE AUTOR , PLAGIATUL

Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe , cu modificările ulterioare transpune  în dreptul intern prevederile următoarelor acte normative comunitare:

a) Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecţia juridică a programelor pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 122 din 17 mai 1991;

b) Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 346 din 24 noiembrie 1992;

c) Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea anumitor dispoziţii referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 248 din 6 octombrie 1993;

d) Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 290 din 24 noiembrie 1993;

e) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 077 din 27 martie 1996;

f) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002;

g) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 272 din 13 octombrie 2001;

h) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 157 din 30 aprilie 2004 (Art. 151² ).

Potrivit art. 1 alin. (1), dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.

Subiectul dreptului, autorul este persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:

a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;

b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice; etc.

Autorul unei opere are dreptul moral de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică,precum și  dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică; dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa; și chiar dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

În sensul art. 4 alin. (1) din  Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările ulterioare,

b) confecţionarea de rezultate sau date reprezintă raportarea de rezultate sau date fictive, care nu sunt rezultatul real al unei activităţi de cercetare-dezvoltare;

c) falsificarea de rezultate sau date este raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a rezultatelor nedorite; manipularea reprezentărilor sau a ilustraţiilor; alterarea aparatului experimental ori numeric pentru a obţine datele dorite fără a raporta alterările efectuate;

d) plagiatul este definit ca fiind expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;

e) autoplagiatul reprezintă expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.

În baza art. 33 alin. (1)  din legea privind dreptul de autor, sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:  reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică; utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;  utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit; etc.

În condiţiile arătate mai sus, sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:  de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;  de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea; de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării; de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică; etc.

În toate cazurile trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului.

Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor:  ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora; simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia; mijloacele de plată; ştirile şi informaţiile de presă; simplele fapte şi date.

Încălcarea drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun ( art. 138⁷).

Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat (art. 139 ).

Printre alte fapte, legea incriminează publicarea (punerea la dispoziţia publicului), inclusiv prin internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

De asemenea, potrivit art. 140 din lege, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe  fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor constituie infracțiune.

Referitor la utilizarea operei exclusiv pentru cercetare ştiinţifică, amintim că buna conduită în activităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de inovare  se bazează pe un ansamblu de norme de bună conduită şi de proceduri destinate respectării acestora.

Normele de bună conduită sunt reunite în Codul de etică, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările ulterioare, în codurile de etică pe domenii. Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare, este prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare dezvoltare.

Statutul personalului de cercetare-dezvoltare constituie cadrul prin care se promovează formarea continuă, dezvoltarea şi motivarea resurselor umane, pentru asigurarea competenţei şi eticii profesionale în activităţile de cercetare-dezvoltare, a libertăţii demersurilor ştiinţifice şi pentru participarea personalului din domeniu la promovarea şi evaluarea activităţilor ce îi revin.

Activitatea din structurile de cercetare-dezvoltare se desfăşoară de către personal de cercetare-dezvoltare și de către  cadrele didactice universitare ce au, pe lângă obligaţiile prevăzute de lege pentru personalul încadrat în muncă, şi următoarele obligaţii:

– să respecte etica şi deontologia activităţii de cercetare-dezvoltare;

– să respecte drepturile de proprietate intelectuală şi confidenţialitatea convenită cu colaboratorii şi cu finanţatorii cercetării;

– să desfăşoare activitatea ştiinţifică, tehnologică sau de inovare fără a încălca drepturile şi libertăţile omului (Legea nr. 319 din 8 iulie 2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  din 23 iulie 2003).

Potrivit Legii nr.  206/2004, modificată și completată prin O.G. nr. 28/2011, Consiliul National de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) este singura instanța ce stabilește chip definitiv dacă o persoană se face vinovată de plagiat.

“Susținem ferm ca independența CNECSDTI trebuie respectată și în viitor și că orice imixtiune sau presiune din partea politicului asupra activității acestei instanțe academice trebuie denunțată ca fiind nefastă.”

Difuzarea probelor care indică plagiatul reprezintă un element esențial pentru conștientizarea publică a gravitații acestei infracțiuni intelectuale. Totuși, considerăm ca posesorii probelor care indica plagiatul trebuie sa le înainteze instanței potrivite  înainte de dezvăluirea lor in spațiul public. (Asociația Ad Astra Posted by Octavian Voiculescu 12/05/12 Fără buletin Asociaţia Ad Astra – Comunicat privind plagiatul Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/05/13; Cr. Român,   Academice, în “  Știință și tehnică” nr. 15/iunie 2012, p. 100).

Ministrul Educației a schimbat componenta Consiliului National de Etica, ce se ocupa de verificarea acuzațiilor de plagiat in cazul Ioan Mang. Vezi cine sunt noii membri ai Consiliului ( Raluca Pantazi în  HotNews.ro 9 iunie 2012  )

Liviu Pop, ministrul Educației, a schimbat printr-un ordin publicat in Monitorul Oficial componenta Consiliului National de Etica.

Până la aceste numiri, Consiliul National de Etica era format din Constanța Ganea (președinte) de la Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila,București, Marius Echim (vicepreședinte) de la Institutul de Științe Spațiale București, Mihaela Baibarac – Institutul National de cercetare-dezvoltare pentru Fizica Materialelor, INCDFM București, Măgurele, Doina Balahur –  Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, Titus Beu – Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Liliana Brăescu – Universitatea de Vest, Timișoara, Cristinel Diaconu – Centrul pentru Fizica Particulelor, Marsilia, Franța, Lucian Nastasa-Kovacs – Institutul de istorie George Baritiu, Cluj-Napoca, Mihai Netea – Universitatea Radboud, Nijmegen, Olanda, Bogdan Olaru – Institutul de Cercetari Economice si Sociale Gheorghe Zane, Iași, Rodica Potolea – Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca.

Consiliul National de Etica este un consiliu consultativ de nivel național, fără personalitate juridica, ce are misiunea de a monitoriza aplicarea normelor de buna conduita morala si profesionala in activitățile de cercetare-dezvoltare din Romania. El se afla in subordinea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică (ANCS), al cărei șef, Dragos Ciuparu, a fost înlocuit de premierul Victor Ponta pe 24 mai cu Tudor Prisecaru.

În concluzie, plagiatul reprezintă publicarea( expunerea )  unor extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru (nume, acțiune de preluare, fără specificare) şi fără a face trimitere , în orice modalitate, la sursele originale. Exced definirii, activitatea ştiinţifică, tehnologică sau de inovare.