ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA REFERENDUMULUI

Legea nr. 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84 din 24 februarie 2000, în Forma inițialã a  art. 5 despunea:

(1) Referendumul naţional şi referendumul local se organizează şi se desfăşoară potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

Conform ORDONANTA DE URGENTA nr. 27 din 25 aprilie 2007 in vigoare din 25.04.2007 :

Având în vedere imperativul asigurării diminuării costurilor generate de organizarea referendumului naţional şi termenul foarte scurt rămas până la data desfăşurării referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României,

ţinând cont de deficienţele constatate în procesul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi de lipsa reglementărilor în domeniul finanţării campaniei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României,

toate acestea vizând interesul public şi constituind o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I – Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:. . .      Art. II – În tot cuprinsul Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, prin sintagma “partide politice reprezentate în Parlament” se înţelege “partide politice parlamentare şi organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale ce au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului”.

Art. III – (1) Finanţarea campaniei pentru referendum se face în condiţiile cap. IV din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 21 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, atât pentru partidele politice parlamentare, cât şi pentru Preşedintele suspendat al României, căruia i se aplică regimul unui candidat independent.

(2) Controlul finanţării campaniei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României se realizează de către Curtea de Conturi, în condiţiile legii.

Conform ORDONANTA DE URGENTA nr. 103 din 30 septembrie 2009 in vigoare din 02.10.2009  pct. 1:

Art. 5 – (1) Referendumul naţional şi referendumul local se organizează şi se desfăşoară potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Forma inițialã a art. 10 :

Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale. (Art. 2 pct.  21 din Legea nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali definește listă electorală ca fiind listă ce cuprinde toţi alegătorii care îşi exercită dreptul de vot în cadrul unei secţii de votare).

Conform LEGE Nr. 129 din 5 mai 2007 in vigoare din 05.05.2007 , Articol unic:

Art. 10 – Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.

Conform LEGE Nr. 62 din 10 aprilie 2012 in vigoare din 15.04.2012, pct. 1 :

Art. 10 – Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 41 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012:

Luând în considerare imperativul asigurării bunei organizări a referendumului, în timp util, precum şi insuficienţa reglementării,

în scopul prevenirii disfuncţionalităţilor în derularea activităţilor de pregătire a referendumului naţional,

întrucât se impune, de urgenţă, luarea măsurilor necesare, atât legale, cât şi tehnice, pentru a se asigura, în condiţii optime, consultarea electoratului,

luând în considerare că este necesară stabilirea unui traseu al procedurii organizării referendumului,

având în vedere necesitatea asigurării unui proces electoral coerent, toate acestea vizând interesul public şi constituind o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. – Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 10 – Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum.”

” Validarea referendumului prin prezenţa obligatorie la vot a cel puţin 9 milioane de alegători dă posibilitatea uneia dintre părţile angajate în bătălia politică să câştige prin propria neprezentare., Practic, dl Băsescu nu poate fi demis decât cu 9 milioane de voturi împotrivă – cu 9, nu cu 4,5 milioane, căci toţi votanţii nu pot fi decât antiBăsescu.

Am prezentat această ipoteză extremă pentru a înţelege viciul logic din  Hotărârea CCR.  Acesta putea fi rezolvat prin impunerea si a unei limite minime obligatorii de voturi în  favoarea lui Traian  Băsescu, să zicem 3 milioane, ca să evităm situaţia în care, cu, de pildă, 6 milioane de voturi contra şi 1 milion de voturi pentru, dl Băsescu se întoarce totuşi la  Cotroceni.

Oricum, nu se întrevăd şanse ca valurile de ură care se ciocnesc în România să fie potolite curând.

O altă soluţie, centrată pe numărul de voturi împotriva preşedintelui,  este următoarea: preşedintele este demis dacă jumătate plus unu dintre cei prezenţi la urne votează împotriva sa, cu condiţia ca aceştia, votanţii anti, să  fie cel puţin 4,5 milioane. Deci, ca şi în cazul condiţiei cu cel puţin 9 milioane de alegători prezenţi la vot, aleasă de Curtea Constituţională, preşedintele poate fi demis cu minimum 4,5 milioane de voturi împotrivă, dar nu mai este încurajată absenţa la vot a alegătorilor proBăsescu” (Cristian Tudor Popescu).

Noi credem că viciul nu aparține Curții Constituționale, care nu a făcut altceva decât să amintească principiile constituționale. Concret, nu poate fi demis un președinte. Teoretic, o jumătate nu votează, minoritate principală nu are nici un interes să voteze, auslanderii nu sunt atrași la vot, deci nu se poate obține jumătate din persoanele cu drept de vot.

Curtea Constituțională arată în motivarea privind referendumul că cetățenii români care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate nu trebuie înscrişi pe listele electorale permanente, având în schimb dreptul de a vota în mod liber în străinătate pe liste electorale suplimentare. Conform datelor oferite oferite de statisticile oficiale, în această categorie, intră între 2,5 şi 3 milioane de români care nu mai au domiciliul stabil în România. Dacă se adaugă acestor cifre şi cetăţenii din ţară care nu drept de vot şi trebuie scoşi din listele electorale ajungem la o cifră de aproximativ 16,5 milioane (Lucian Negrea , Decizia CCR care validează referendumul. Câţi români avem în diaspora, dcnews , 7 august 2012.)

Art. 17 alin. (1) din Legea nr. 3  din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului prevede că operaţiunile pentru desfăşurarea referendumului au loc în circumscripţiile electorale şi la secţiile de votare, organizate potrivit prevederilor Legii nr. 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza copiilor de pe listele electorale permanente şi a celorlalte liste electorale prevăzute de lege, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 15¹ din prezenta lege, care se aplică în mod corespunzător.

Reactualizarea listelor electorale permanente se face de către primari, potrivit prevederilor Legii nr. 68/1992, respectiv ale Legii nr. 70/1991, republicată, cu modificările ulterioare, în termen de cel mult 5 zile de la data stabilirii zilei referendumului.

Astfel, Art. 8 alin. (1)  din Legea nr. 68  din 15 iulie 1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului statuează că Listele electorale permanente se întocmesc pe localităţi şi cuprind toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentru care au fost întocmite listele. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot fi înscrişi, la cererea lor, în listele electorale permanente ale localităţii în care s-au născut ori în care au avut ultimul domiciliu în ţară. Cererea se depune la misiunea diplomatică a României din statul în care domiciliază sau direct la serviciul judeţean de evidenţă a populaţiei. ( Art. 122 din Legea nr. 373 din 24 septembrie 2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 16 iulie 1992, cu modificările şi completările ulterioare).

Art. 14 al Legii nr. 70/1991, republicată, dispune că  Listele electorale cuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot care au domiciliul în localitatea în care se organizează alegeri . (  Art. 133 din Legea nr. 67 din 25 martie 2004  Republicată pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale dispune că  Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă).

Potrivit art. 16  alin.   (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Egalitatea în drepturi presupune o valoare egală pentru fiecare vot.Or, prin neparticipare, o jumătate dintre votanți anulează egalitatea celorlalți (a se vedea și I.Muraru, Comentariu în ”Constituția României, comentată și adnotată”,  RA ”Monitarul Oficvial”, București, 1992, pp.39 sqq, I.Muraru, Comentariu în ”Constituția României, revizuită”,  All Beck,  București, 2004, pp.20 sqq, sub voce Egalitatea în drepturi).

Potrivit Art. 3 Legea nr. 35 din 13 martie 2008, alegerile parlamentare în România se desfăşoară cu respectarea caracterului universal, egal, direct, secret şi liber exprimat al votului, în condiţiile prezentului titlu.

Cetăţenii români au dreptul de vot şi de a fi aleşi, indiferent de rasă, sex, naţionalitate, origine etnică, limbă vorbită, religie, opinie politică, avere sau de origine socială, în condiţiile prezentului titlu.

Exprimarea unei opţiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci şi chiar prin neparticiparea la acesta, mai ales în situaţiile în care legislaţia relevantă impune un anumit cvorum de participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numărul cetăţenilor unui stat; în acest mod, cei ce aleg să nu îşi exercite dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă îşi pot impune voinţa politică. Astfel, alegând să nu îşi exercite un drept constituţional, cetăţenii îşi văd realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, în mod indirect, a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o formă de exprimare a voinţei politice a cetăţenilor şi de participare la viaţa politică.

Singura condiţionare este aceea ca exercitarea sau neexercitarea dreptului la vot să nu fie impusă, ci să ţină de resortul intern al fiecărei persoane.

Or, în campania pentru referendum, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 3/2000, “partidele politice şi cetăţenii au dreptul să îşi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare, prin mitinguri, prin adunări publice şi prin mijloace de informare în masă”. Partidele politice pot să îndemne sau, din contră, să nu îndemne cetăţenii să voteze, ambele aspecte ale dreptului la vot contribuind la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Ceea ce însă partidele politice nu pot întreprinde este obligarea cetăţenilor la a vota sau, din contră, la a nu vota, întrucât numai în acest caz dreptul la vot este golit de conţinut.

Este adevărat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum, însă textul nu impune obligativitatea votului, lăsând cetăţeanului deplina libertate de a participa sau nu la alegeri ori la referendum şi de a-şi exprima opţiunile în modul în care consideră că este potrivit.

În jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 22 martie 1972, pronunţată în Cauza X împotriva Austriei, s-a arătat că o persoană nu poate fi constrânsă să aleagă un candidat sau altul aflat pe buletinul de vot, numai în acest caz încălcându-se dreptul de a alege (Curtea Constituţională, Hotărârea nr. 3 din 2 august 2012 asupra contestaţiilor referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012).

Potrivit articolului 34 alin.   (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale( a se vedea și I.Muraru, Comentariu în ”Constituția României, comentată și adnotată”,  RA ”Monitarul Oficvial”, București, 1992, pp.87 sqq, M.Constantinescu, Comentariu în ”Constituția României, revizuită”,  All Beck,  București, 2004, pp.6 sqq, sub voce Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni).

În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui (art. 95 din Constituție)

Art. 2 pct.  30 din Legea nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali definește  fraudă electorală ca fiind orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.

Art. 1 din Hotărârea nr. 26 H din 26 iulie 2012 pentru interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea  referendumului   a Biroului Electoral Central publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  523 din 27 iulie 2012 definește  fraudă electorală ca fiind orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi al încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin îndeplinirea sau neîndeplinirea cvorumului de prezenţă la vot, respectiv prin modificarea rezultatului referendumului.

Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004 şi a mai fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2004 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 9 octombrie 2004, aprobată prin Legea nr. 592/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.232 din 21 decembrie 2004.

Republicată în temeiul dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2009 privind modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 3 septembrie 2009, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 3 octombrie 2009 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 98/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 20 iunie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.

Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de vot sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani (Art. 57 alin. (1)).

(2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului secţiei de votare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze ori să nu voteze un anumit candidat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi (Art. 58 alin. (1)).

(2) Nu intră în categoria bunurilor prevăzute la alin. (1) bunurile cu valoare simbolică, inscripţionate cu însemnele unei formaţiuni politice.

Fapta persoanei care votează:

a) fără a avea acest drept;

b) de două sau mai multe ori;

c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.

Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseşte cu amendă(Art. 60 alin. (1)).

(2) Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secţiei de votare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Deschiderea urnelor înainte de ora stabilită pentru închiderea votării se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Încredinţarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al secţiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi (Art. 62 alin. (1)).

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă a unor persoane care nu figurează în această listă.

(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină repartizarea mandatului în afara prevederilor legii se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează introducerea de date, informaţii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.

Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 57 şi art. 59 – 62 se pedepseşte.

Bunurile şi banii destinaţi sau folosiţi la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 55 sau a infracţiunilor prevăzute la art. 57 – 62 ori rezultate din comiterea acestora se confiscă.