PREMEDITARE

„Fiecare om, pacient, este unic şi fiecare viaţă este preţioasă. Limitarea îngrijirilor medicale pentru un anumit pacient este întotdeauna o mare greutate pe umerii celui care ia această decizie, însă trebuie să înţelegem că nu prelungirea vieţii şi evitarea morţii cu orice preţ este scopul ultim în reanimare (terapie intensivă), ci tratarea, îngrijirea, confortul, calitatea vieţii (sau a sfârşitului vieţii). Şi, când se poate, vindecarea”. „Insistenţa” de a administra un tratament atunci când nu mai există şanse de supravieţuire poartă numele de ”îndârjire terapeutică” (“obstination déraisonnable” sau “acharnement thérapeutique”, legea Leonetti din 2005) şi este sancţionată prin lege ca o practică medicală neadaptată situaţiei, care aduce atingere demnităţii pacientului respectiv. (Georgiana Dragomir ,  Zeci de medici români din Franța sar în apărarea doctorițelor de la Spitalul Pantelimon acuzate de omor: „Situația cu care s-au confruntat era fără ieșire” ,      Ziare.com, 18 August 2024 v principiile pe care se bazează aceste legi în Franţa) 

Acest caz al medicilor de la Spitalul „Sf. Pantelimon”  să fie punctul de plecare pentru definirea unui cadru legal în România care să stabilească regulile de funcţionare în  situaţiile care impun limitarea sau oprirea tratamentelor   de Terapie Intensivă .

Art. 189 C. pen,  delimitează   Omorul calificat,  ca fiind(1) Omorul săvârșit în vreuna dintre următoarele împrejurări:

a) cu premeditare;. . .

 și se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

La art. 464 din Codul Carol al II-lea era prevăzută agravanta împrejurarea premeditării cu adăugarea,  în paranteze ,  „(asasinat)”.  Originea art. era în art. 226-234 al codului din 1864,  însă redacțiunea a   fost influențată de art. 576 și 577 ale codului penal italian (nota Ionescu-Dolj,  în C. Rătescu ș. a. ,  Codul Carol al II-lea adnotat,  vol. III,  p. 71).  În Comentare,  în aceeași lucrare (p. 71),  V. Dongoroz face trimitere la Carrara,  Programma,  ed. II,  vol. V,  nr. 1936-1948,  p. 473 sqq.  Este actualul art. 577 italian „3) con premeditazione”. Carrara a socotit că simpla deliberare prealabilă (dolus deliberatus) nu este suficientă,  mai fiind necesar ca omorul să fi fost și pregătit dinainte.

Premeditarea implică atât o hotărâre prealabilă (ca element subiectiv),  cât și activități materiale (aspect obiectiv) premergătoare săvârșirii infracțiunii,  cum ar fi cele de procurare sau adaptare a instrumentelor n vederea comiterii faptei ori de creare a condițiilor.  Este vorba de o deliberare anterioară,  cât și de exteriorizarea acesteia prin săvârșirea de acte materiale de pregătire a omorului. (G. Antoniu,  Comentariu,  în „Codul penal comentat și adnotat”,  Partea specială,  vol. I,  Ed,  Științifică și enciclopedică 1975,  pp. 82-83).

În decizia nr,  446/1974 (RRD nr. 8/1974,  p. 70),  Trib. Suprem,  S,  Pen. ,  a statuat că premeditarea,  ca agravantă presupune realizarea a două cerințe,  și anume: pe de o parte,  luarea rezoluției trebuie să preceadă cu un oarecare timp activitatea materială,  iar,  pe de altă parte, ca această hotărâre,  mai dinainte luată,  să se concretizeze în anumite acțiuni de pregătire, cum ar fi obținerea de informații,  procurarea de mijloace,  atragerea de complici etc. (idem,  Trib. Supr. Col. pen. ,  dec. nr. 436/1964,  în Just. Nouă nr. 9/1964,  p,  164,  cit. în „Codul penal comentat și adnotat”,  Partea specială,  vol. I, p. 90)

Există premeditare atunci când rezoluția de a săvârși o infracțiune premerge executării faptei în așa fel încât între luarea hotărârii și punerea în executare s-a interpus un interval de timp în care s-a desfășurat o activitate premergătoare constând într-un complex de  acte de pregătire,   obținerea de informații,  procurarea de mijloace,  atragerea de complici,  pândirea victimei sau întinderea unei curse etc.  Rodica Mihaela Stănoiu,  Omuciderea,  în V. Dongoroz,    „Explicații teoretice. . . ”,  vol. III,  Partea specială,  1971

Noul Cod penal prevede o singură formă agravată a omorului, constând în omorul calificat (asasinat -art. 189), spre deosebire de Codul penal din 1969, care consacra atât omorul calificat (art. 175), cât și omorul deosebit de grav (art. 176).
             Cu unele deosebiri, cele opt circumstanțe care îi conferă omorului forma calificată sunt preluate dintre circumstanțele anterioare care îi confereau omorului forma calificată sau deosebit de gravă.

Omorul calificat presupune realizarea conținutului omorului simplu (art. 188 NCP), în oricare dintre împrejurările alternative enumerate în mod limitativ. Dacă omorul se săvârșește în două sau mai multe dintre aceste împrejurări, fiind vorba de modalități alternative de realizare a omorului calificat, infracțiunea nu își pierde caracterul unitar, însă de o asemenea împrejurare se va ține seama la individualizarea judiciară a pedepsei.(Tudorel Toader  ș. a. , Noul Cod Penal ,  2014, Hamangiu)

Omorul calificat este fapta persoanei care săvârșește un omor în anumite împrejurări grave anume prevăzute de lege. Această faptă prezintă un grad de pericol social mai ridicat față de infracțiunea de omor simplu, ceea ce explică incriminarea sa, prin dispoziții separate și sancțiunea mai severă.

După modelul majorității legislațiilor europene (par. 211 C. pen. german, par. 75 C. pen. austriac, art. 139 C. pen. spaniol, art. 132 C. pen. portughez, art. 112 C. pen. elvețian), s-a prevăzut o singură formă agravată a infracțiunii de omor – omorul calificat – care regrupează atât elemente circumstanțiale agravante ale omorului deosebit de grav din vechea reglementare, cât și o parte din cele ale omorului calificat.  (Voicu Ionel Pușcașu, Cristinel Ghigheci, Codul penal adnotat. Vol.  2 – Partea Speciala ,  2021, Universul Juridic ,  Vasile  Dobrinoiu,  ș. a.,   Noul Cod penal comentat 2014, Universul Juridic).

Premeditarea implică existența unui interval de timp între luarea rezoluției infracționale și executarea infracțiunii, chibzuirea făptuitorului asupra modului în care va săvârși infracțiunea și concretizarea rezoluției infracționale în acte de pregătire, de natură a înlesni comiterea acesteia. Prin urmare, dacă între momentul luării rezoluției infracționale și executarea infracțiunii de omor a trecut un interval de timp, în care făptuitorul a chibzuit asupra modului de ucidere al victimei și a efectuat acte de pregătire, constând în înarmarea acestuia cu un cuțit și procurarea mijloacelor pentru imobilizarea victimei, iar apoi a pătruns în imobilul în care locuia victima, a stat ascuns în imobil mai multe ore, așteptând ca victima să rămână singură, și a ucis-o, fapta se încadrează în prevederile art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la omorul calificat săvârșit cu premeditare.    I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3505 din 3 noiembrie 2008

Pentru a aprecia gravitatea faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat, jurisprudența subliniază faptul că autorii s-au constituit într-un grup infracțional organizat, că au acționat cu premeditare, urmărind victima și tăind cauciucurile mașinii sale pentru ca acesta să nu poată să plece, acționând împreună, lovind victima de mai multe ori, inclusiv cu un cuțit și, de asemenea, împiedicând-o să fugă. De asemenea, potrivit înscrisurilor medicale existente la dosar vătămările suferite de persoana vătămată i-au pus în pericol viața. În plus, pentru a aprecia asupra periculozității inculpaților, se solicită a se avea în vedere împrejurarea că, potrivit probatoriului administrat aceștia erau oamenii de încredere ai numitului NN. și au acționat la comanda acestuia. Între numitul NN. și victima K. exista un conflict mai vechi, așa cum rezultă din probele administrate.

Raportat la gravitatea faptei apreciate, atât în abstract, cât și în concret, dar și poziția inculpaților de nerecunoaștere a activității infracționale, Ministerul Public apreciază că se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată fiind orientată spre minimul special.

Curtea a apreciat fondate apelurile declarate de către apelantul Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. -D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală și de către apelantele părți civile K., L., I. prin reprezentant legal J. sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor trei apelanți intimați inculpați de către prima instanță de judecată, impunându-se majorarea acestora față de circumstanțele reale existente în cauză.

Curtea a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., gravitatea infracțiunii (durata grupului infracțional, scopul constituirii sale, grefarea sa pe o altă grupare potențial infracțională, intensitatea loviturii aplicate victimei, natura agentului vulnerant, gravitatea leziunilor suferite, zona vizată), împrejurările și modalitățile de comitere (prin lovirea persoanei vătămate în mod repetat, în trunchi și în picioare), consecințele produse dermabraziune superficială la mâini și genunchi; luxație metacarpofalangiană la degetul mare mână dreaptă; plagă în zona centurii scapulare de 3 cm, cu sângerare în cantitate mică și orbital stânga; rană de 3 cm zona lombară stângă cu interesarea splinei, rinichiului stâng, mușchiul psoas, coasta 12 cu hemoperitoneu consecutiv de circa 500 ml (2000 ml) și șoc hemoragic consecutiv, leziuni care au necesitat pentru vindecare circa 25 de zile de îngrijiri medicale), mobilul faptei (pe fondul unui conflict anterior legat de sabotarea ilicitelor penale comise de membrii unei potențiale grupări infracționale de către victimă), acțiunea premeditată și planificată în cadrul unei grupări infracționale, înlăturarea posibilității victimei de a părăsi locul faptei prin tăierea cauciucurilor autoturismului victimei, conduita procesuală (caracterizată prin neasumarea faptei săvârșite), precum și datele personale (apelanții intimați inculpați nefiind pentru prima oară implicați într-un raport penal de conflict). Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 539/RC din 28 septembrie 2023

Fapta de omor sub forma tentativei a fost săvârșită în formă calificată, respectiv premeditată, inculpatul A. văzând că demersurile sale nu au dat rezultatele scontate în urma amenințărilor anterioare, a efectuat o prealabilă planificare a detaliilor de comitere (a luat decizia de a acționa la o oră târzie pentru ca persoana vătămată să se afle în casă și a pregătit un recipient pentru transportarea combustibilului folosit la provocarea incendiului).

Raportat la aceste criterii, instanța a avut în vedere că inculpatul A. a acționat cu intenție premeditată, a săvârșit fapta pe timp de noapte, după o prealabilă și temeinică pregătire, într-un interval scurt de timp s-au deplasat pe o distanță mare și a revenit în localitatea de domiciliu pentru a îngreuna identificarea lui, a folosit un produs petrolier ușor inflamabil și o sursă de aprindere, creând o stare de pericol grav pentru persoanele și bunurile care se aflau în imobil și în vecinătate.

Din modul în care a acționat se desprinde concluzia că intenția inculpatului A. nu a fost doar aceea de a avertiza, de a intimida persoanele aflate în imobil, ci acesta a asumat și riscul producerii unor consecințe mult mai grave, având în vedere mijloacele folosite și faptul că s-a acționat la o oră înaintată a nopții, când locatarii și vecinii dormeau, capacitatea lor de reacție și de apărare fiind mai redusă. Inculpatul a dat dovadă de un grad ridicat de inconștiență și de nepăsare, ignorând urmările grave pe care faptele sale le puteau produce, doar ca urmare a unei prezențe de spirit a victimelor care au reușit escaladarea și trecerea în afara imobilului și a intervenției prompte pentru stingerea incendiului pagubele umane și materiale fiind limitate.

Recurentul inculpat prin apărător a menționat că în ceea ce privește neconcordanța între forma intenției reținută de instanță și forma calificată a infracțiunii de omor cu premeditare, infracțiunea de omor cu premeditare prevăzută la art. 189 alin. (81) lit. a) presupune:(i) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii și până la momentul săvârșirii faptei; (ii) efectuarea unor acte de pregătire materială pentru a atinge scopul urmărit; (iii) efectuarea unor acte de pregătire morală.

Așadar, infracțiunea de omor cu premeditare presupune, în plan subiectiv, ca inculpatul să urmărească rezultatul dorit, sens în care, atât acțiunile sale la nivel obiectiv, cât și chibzuirea asupra acțiunilor viitoare ca atitudine subiectivă, comportă o atentă plănuire, inculpatul urmărind producerea rezultatului. Această atitudine psihică este încadrată de legiuitor sub forma intenției directe, prevăzută la art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.

În speță, instanța a reținut că „Infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzute  de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) și lit. f) din C. pen. a fost săvârșită de inculpatul A. cu forma de vinovăție a intenției indirect, prevăzute  de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen..”

Totodată, instanța a reținut că „rezultă fără urmă de îndoială că acesta a cunoscut, în momentul în care a incendiat ușa apartamentului, că în apartament s aflau persoana vătămată B., și membrii familiei acesteia, prevăzând și acceptând posibilitatea producerii rezultatului suprimării vieții acestora, cel puțin prin intoxicația cu fum, chiar dacă nu a urmărit acest scop (neexistând probe că a urmărit în mod expres acest scop)” .

Astfel, există o contradicție flagrantă între infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, anume forma calificată a infracțiunii de omor cu premeditare, care implică existențe unei intenții directe, calificată prin întreprinderea mai multor activități în vederea realizării scopului, și starea de fapt reținută de instanță sub aspectul laturii subiective, potrivit căreia inculpatul doar a prevăzut și acceptat producerea rezultatului, chiar dacă nu a urmărit acest scop, săvârșind fapta cu intenție indirectă.

Cu referire la neconcordanța între forma intenției reținută de instanță și forma calificată a infracțiunii de omor cu premeditare, a susținut că infracțiunea de omor cu premeditare prevăzută la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. presupune: (i) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii și până la momentul săvârșirii faptei; (ii) efectuarea unor acte de pregătire materială pentru a atinge scopul urmărit; (iii) efectuarea unor acte de pregătire morală.

Așadar, infracțiunea de omor cu premeditare presupune, în plan subiectiv, ca inculpatul să urmărească rezultatul dorit, sens în care, atât acțiunile sale la nivel obiectiv, cât și chibzuirea asupra acțiunilor viitoare ca atitudine subiectivă, comportă o atentă plănuire, inculpatul urmărind producerea rezultatului. Această atitudine psihică este încadrată de legiuitor sub forma intenției directe, prevăzute  la art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.

Există o contradicție flagrantă între infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, anume forma calificată a infracțiunii de omor cu premeditare, care implică existența unei intenții directe, calificată prin întreprinderea mai multor activități în vederea realizării scopului și starea de fapt reținută de instanță sub aspectul laturii subiective, potrivit căreia inculpatul doar a prevăzut și acceptat producerea rezultatului, chiar dacă nu a urmărit acest scop, săvârșind fapta cu intenție indirectă.

S-a apreciat că, în concordanță cu starea de fapt reținută de către instanța de judecată, fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de casare prevăzute  în cadrul art. 338 alin. (1) pct. 7 din C. pr.  pen.

Cu referire la neconcordanța între reprezentarea subiectivă a inculpatului reținută de instanță și forma intenției reținută, a arătat că, potrivit aspectelor reținute de Curtea de Apel Iași: „Infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzute  de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), și lit. f) din C. pen., a fost săvârșită de inculpatul A. cu forma de vinovăție a intenției indirecte, prevăzute  de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen..”

Criticile recurentului inculpat cu privire la condiția de tipicitate subiectivă a infracțiunii, respectiv a unor neconcordanțe între forma intenției reținută de instanța de apel și forma calificată a infracțiunii de omor cu premeditare, precum și reprezentarea subiectivă a inculpatului reținută de instanță și forma intenției, care au fost excluse încă din analiza condițiilor de admisibilitate în principiu, dar reiterate în susținerea motivelor orale nu pot fi examinate prin prisma cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. pr.  pen. care vizează, așa cum s-a arătat de altfel și în considerentele teoretice expuse numai la condițiile de tipicitate obiectivă și nicidecum la cele subiective, care excedează analizei pe calea recursului în casație. Deciziile nr. 29/RC/2020 din 28 ianuarie 2020 și nr. 575/RC/2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție invocate de către recurentul inculpat prin apărător ales cu privire la analiza și a condițiilor de tipicitate subiectivă reprezintă hotărâri singulare, în raport, cu jurisprudența constantă a instanței supreme referitoare la examinarea numai a condițiilor de tipicitate obiectivă prin prisma cazului de casare menționat, așa încât acestea nu pot fi avute în vedere.

Aspectele invocate de către recurentul inculpat A. cu privire la posibilitate reală de producere a rezultatului, prin accepțiunea faptului că degajarea de fum ar fi putut suprima viața persoanei vătămate, atâta timp cât persoana vătămată era în interiorul apartamentului, lumina era aprinsă, se uita la televizor, fiind imposibilă consumarea infracțiunii, față de modul în care a fost concepută fapta, în sensul, că aprinderea unei uși metalice care nu poate degaja fum decât înspre exterior, nu avea cum să intre fum în interiorul apartamentului, persoana vătămată era trează, se uita la televizor, nu se putea ajunge la decesul acesteia, sunt fundamentate pe o interpretare care tinde să modifice situația de fapt stabilită cu caracter definitiv, ceea ce excedează naturii și specificului căii extraordinare de atac a recursului în casație. Î.C.C.J.  Secția Penală dec. nr. 541/RC din 28 septembrie 2023

Într-o cauză, decesul victimei J. nu a fost produs din culpă, ci a fost plănuit în detaliu de către participanți și a fost intenționat. Probatoriul administrat în cauză, precum și declarațiile contradictorii ale inculpaților, dovedesc premeditarea. Inculpații au realizat acțiuni de pândire a victimei, procurarea unei mașini și dotarea acesteia pentru producerea unei coliziuni auto, procurarea unor arme letale și a unor cartușe letale, precum și stabilirea unui plan elaborat cu privire la impactarea mașinii conduse de către victimă pe un drum secundar care nu este intens circulat și care nu permite deplasarea cu viteză, ascunderea autoturismului, aruncarea obiectelor folosite (arme, haine și mănuși) plasarea inculpatului E. la casa de schimb valutar pentru a comunica momentul în care victima preia banii și chiar pregătirea ulterioară a acestora pentru a părăsi teritoriul țării împreună cu familiile.

Inculpații au elaborat un plan de acțiune care implica folosirea unor arme letale, încărcate cu muniție letală, existând astfel și posibilitatea procurării unei astfel de muniții în eventualitatea în care nu se intenționa suprimarea vieții victimei. Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 86/RC din 2 februarie 2023

  Curtea de Apel a reținut că pedeapsa de 15 ani închisoare în regim de detenție aplicată numitului A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, faptă săvârșită cu premeditare, corespunde ca natură și durată pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea similară, neimpunându-se adaptarea acesteia conform dispozițiilor art. 154 alin. (6) lit. b) și alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004 republicată. S-a constatat în acest sens că autoritățile judiciare din Austria au reținut comiterea infracțiunii de tentativă de omor, cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română la art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare, conform art. 189 rap. la art. 33 alin. (2) teza finală C. pen. S-a mai reținut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română în art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare, în forma tentativei, astfel că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece este compatibilă, ca durată și natură, cu legislația română. Înalta Curte constată că, prin prezentul demers judiciar, este repusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii anterioare. Prin decizia penală nr. 248/A din 9 octombrie 2018 pronunțată de Î.C.C.J.  s-a analizat pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece și s-a constatat că pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor cu premeditare, infracțiune prevăzută de legea penală română în art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare (în forma tentativei), este compatibilă ca durată și natură cu cea prevăzută în legislația română. Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 50 din 18 ianuarie 2023

Se observă că în mod corect prima instanță a respins cererea formulată de inculpatul A., prin apărător, de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv, din infracțiunea de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzute  de art. 193, alin. (1) din C. pen., precum și cererea formulată de inculpatul C., de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv, din infracțiunea de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute  de art. 195 din C. pen.. O încadrare juridică corectă a faptei inculpaților A. și C., ca, de altfel și a celorlalți coinculpați, impune analiza tuturor circumstanțelor reale și personale de ordin juridic, cum sunt intenția, premeditarea, regiunea corporală lezată, instrumentul utilizat etc. Intenția de a ucide (onimus necandi) trebuie stabilită în fiecare caz în raport cu împrejurările cauzei (dolus ex re), respectiv de împrejurările concrete de comitere a faptei, natura obiectului vulnerant, intensitatea acțiunii (loviturii), regiunea corpului vizată, raporturile anterioare între inculpat și victimă și consecințele cauzate.   În raport cu modul de acțiune al inculpaților, natura loviturilor și multitudinea acestora, zona corpului vizată, consecințele grave care s-au produs, starea conflictuală dintre părți determinată de venirea fără motiv a victimei la locuința unde petreceau inculpații, și pe fondul consumului de alcool al inculpaților care au permis un comportament violent dezinhibat și lipsă de control, și împrejurările concrete de producere a faptei, Curtea a reținut că inculpații au acționat cu intenție indirectă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 482/RC din 13 octombrie 2022

Purtarea unei măști în condiții obișnuite nu are vreo valență infracțională. Faptul că ea se suprapune peste săvârșirea unui furt îi poate conferi acest caracter, însă se remarcă faptul că nu poate fi pus semn de egalitate între persoana care ia decizia premeditată de a se masca (pentru a se proteja în timpul sustragerii bunului pentru comiterea furtului și pentru a îngreuna identificarea sa) și aceea care poartă masca în considerarea obligațiilor instituite prin acte normative pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă. Ca atare, s-a arătat că este esențial pentru reținerea acestei variante agravate a furtului ca făptuitorul să ia decizia premeditată de a se masca pentru a se proteja în timpul sustragerii bunului. Astfel, recurgerea la procedeul mascării imprimă faptei o periculozitate sporită, făptuitorul premeditând asupra modului în care va săvârși infracțiunea și luându-și astfel o serie de măsuri pentru a nu fi identificat.

Deși norma legală în discuție nu distinge după intenția din spatele mascării, textul ar trebui interpretat teleologic, în sensul existenței unui scop implicit, scop care presupune ca autorul să se mascheze cu intenția de a înlesni sau ascunde săvârșirea furtului.

Argumentele doctrinei de specialitate cu privire la periculozitatea furtului comis de către o persoană mascată, în sensul că acțiunea de a se masca face ca identificarea autorului să fie mai dificilă, denotă o pregătire, o premeditare a acestuia și îi conferă o îndrăzneală mai mare, știind că va fi mai greu de recunoscut sau identificat, vizează rațiunea reglementării variantei calificate și nu pot fundamenta instituirea unei cerințe esențiale de ordin subiectiv pe cale jurisprudențială. De altfel, rațiunea instituirii unor limite de pedeapsă mai mari subzistă indiferent de caracterul obligatoriu sau nu al portului măștii de protecție, respectiv identificarea și tragerea la răspundere penală sunt îngreunate, iar autorul, chiar dacă nu urmărește, acceptă că stabilirea identității sale este dificilă, ceea ce crește îndrăzneala acestuia. Mai mult, faptul că portul măștii constituie o obligație generală în anumite spații publice îi profită acestuia, deoarece scade vigilența subiectului pasiv, în contextul în care, deși mascată într-un loc public, persoana respectivă nu va ieși în evidență. De altfel, în ipoteza în care se probează că autorul profită de obligativitatea măștii de protecție, adică urmărește îngreunarea identificării sale, ar putea fi incidentă chiar și circumstanța legală agravantă prevăzută de art. 77 lit. g) C. pen.   privind starea de urgență, desigur, pe durata ființării acesteia, legea penală conferind o valență aparte poziției subiective în astfel de situații excepționale.

Așadar, împrejurarea că identificarea autorului este îngreunată constituie chiar rezultatul obiectiv al acțiunii de a se masca și este analizată odată cu evaluarea modalității faptice de acoperire a feței de a se circumscrie noțiunii de „persoană mascată”, independent de poziția subiectivă a autorului. Î.C.C.J.  Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Decizia nr. 4 din 27 ianuarie 2022 M. Of.  nr. 335 din 5 aprilie 2022

  Curtea de Apel Pitești a reținut că solicitarea este întemeiată pe un mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 221 – 3 alin. (1) C. pen., art. 121 – a și 121 – 5 din C. pen. francez și amenințare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 – 17, alin. (2) C. pen. francez, constând în aceea că, pe teritoriul Franței, în Alfortville, în calitate de autor, a săvârșit infracțiunile de tentativă de omor cu premeditare, la data de 17.07.2019 și amenințare repetată cu moartea, la data de 12.08.2019. În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 221 – 3 alin. (1) C. pen., art. 121 – a și 121 – 5 din C. pen. francez și amenințare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 – 17, alin. (2) C. pen. francez, constând în aceea că, pe teritoriul Franței, în Alfortville, în calitate de autor, a săvârșit infracțiunile de tentativă de omor cu premeditare, la data de 17.07.2019 și amenințare repetată cu moartea, la data de 12.08.2019. Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 101   din 5 februarie 2021

Inculpatul a prevăzut și a acceptat rezultatul faptelor sale, acesta acționând cu premeditare, cu intenție directă, și pe cale de consecință, răspunderea civilă pentru faptele ilicite aparține exclusiv inculpatului. Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 481/RC  din   15 decembrie 2020

În situația în care pedeapsa aplicată de către autoritățile judiciare străine nu este compatibilă cu legislația română, atunci se adaptează pedeapsa la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea.

În cauză, criticile privind legalitatea pedepsei au fost examinate în cadrul apelului declarat de persoana condamnată împotriva hotărârii de recunoaștere și punere în executare a Sentinței penale nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin Decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria. S-a reținut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română la art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare, în forma tentativei, astfel că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece este compatibilă ca durată și natură cu legislația română (Decizia penală nr. 248/2018 pronunțată de Î.C.C.J. , secția penală). Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 238 din 7 mai 2019

Prin rechizitoriul nr. 5524/105/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.Ú., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzute  de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și constând în aceea că, , cu premeditare așteptând înarmat victima la domiciliul său- a aplicat multiple lovituri cu o bâtă și un cuțit în zona capului, gâtului și a toracelui soției sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia (plagă înjunghiată prin tăieturi repetate, cervical anterior, profundă, cu interesarea tuturor formațiunilor anatomice bilateral până la planul muscular prevertebral). Instanța de fond a apreciat că premeditarea faptei rezultă din comportamentul inculpatului care a completat olograf două înscrisuri intitulate declarații testamente.

Prima instanță a stabilit că în drept, fapta inculpatului B.Ș., care, cu premeditare a aplicat multiple lovituri cu o bâtă și un cuțit soției sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzute de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Probele administrate, inclusiv mărturisirea inculpatului, audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, când a declarat că solicită ca judecata să se facă în temeiul dispozițiilor procedurii simplificate de judecată, prevăzute de art. 320¹ C. pr.  pen., au dovedit că, cu premeditare a aplicat multiple lovituri cu o bâtă și un cuțit soției sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la moartea acesteia. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că instanța de fond a ținut seamă la stabilirea cuantumului a acesteia și a modalității de executare, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., între acestea fiind pericolul social concret al faptei precum și urmarea produsă prin infracțiune, or suprimarea în condiții de premeditare și ferocitate extremă a vieții unei persoane de numai 39 de ani, mamă a doi copii minori de 6 și 12 ani rămași tară sprijin material și moral prin fapta penală săvârșită de inculpat care a fost soțul victimei circa 20 ani, constituie argumente de natură să justifice pedeapsa de 16 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate aplicată de prima instanță, căreia i-a fost adăugată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. Î.C.C.J., Sectia Penala, Decizia nr. 1248 din 9 aprilie 2014

Instanța de fond a apreciat că, în perioada octombrie 2010 martie 2011, cu premeditare și cu intenția declarata de a provoca pierderea sarcinii de către concubina sa, partea vătămata S.I.M., sarcină rezultata în urma relației cu un alt bărbat, a lovit-o pe aceasta cu obiecte contondente în abdomen și totodată a obligat-o să ingurgiteze diferite substanțe toxice, context în care partea vătămata a născut prematur doi feți, din care unul era mort la momentul expulsiei, iar cel de-al doilea a decedat la foarte scurt timp, cauza morții fiind pentru amândoi traumatismele suferite în viața intrauterină, urmare loviturilor aplicate de către inculpat, iar in același timp și viața părții vătămate S.I.M. a fost pusa in primejdie, urmare a acelorași acțiuni ale inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de : „provocare ilegala a avortului” prevăzute  de art. 185 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.; „tentativa de omor deosebit de grav” prevăzute  de art. 20 C. pen. raportat la art. 174–176 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. S-a mai reținut că inculpatul O.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzute  de art. 174–175 lit. a), d C. pen., , cauza morții fiind traumatismele suferite în viața intrauterină urmare loviturilor aplicate de inculpat. Î.C.C.J., Sectia Penala, Decizia nr. 1070 din 26 martie 2014

Modul de comitere a faptei presupune, în primul rând, modul în care a fost pregătită săvârșirea faptei (procurarea licită sau ilicită de instrumente, confecționarea, modificarea sau adaptarea instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor care vor fi folosite la săvârșirea faptei, culegerea de informații, date privind locul și timpul comiterii infracțiunii, iar, în al doilea rând, modul în care a fost executată fapta (dacă acțiunea sau inacțiune prevăzută de textul incriminator s-a realizat printr-un singur act sau prin acte repetate; dacă a acționat premeditat sau spontan, singur, sau în participație etc.). Î.C.C.J.  Secția Penală Decizia nr. 345/A din 5 noiembrie 2019.

Premeditarea nu presupune doar luarea hotărârii anterior, dar și materializarea, procurarea de mijloace, în scopul comiterii infracțiunii, iar la dosar nu există astfel de dovezi, ci o simplă hotărâre spontană. Mobilul săvârșirii faptei nu face parte din hotărârea subiectivă. Critica referitoare la reținerea circumstanței de agravare privind comiterea faptei profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei – și aceasta este nefondată, întrucât victima avea o relație de prietenie cu inculpatul, avea 16 ani, neexistând argumente pentru a se reține această agravantă.    

Fapta săvârșită de inculpatul R  constând în aceea că ,   în urma unor discuții contradictorii cu victima P    (prietena sa), a prins-o cu mâna dreaptă de gât și a strâns-o până când a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute  de art. 188 alin. a C.pen. și nu ale infracțiunii de omor calificat cu premeditare prevăzute  de art. 189 alin. 1 lit. a NCPP așa cum susțin părțile civile, motivat de faptul că inculpatul nu a pregătit cu minuțiozitate săvârșirea infracțiunii și în consecință urmează să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

In aceste condiții s-a apreciat că cererea formulată de părțile civile privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat – cu premeditare – este nefondată și a fost respinsă.

În speță nu rezultă elemente în acest sens. Nici împrejurarea susținută de părțile civile că inculpatul ar fi urmărit-o pe victimă și ar fi împiedicat-o să meargă la școală cu colegii săi, cerându-i să îl însoțească la un local și apoi în clădirea unde s-a comis fapta nu este confirmată de probele administrate la urmărirea penală. Dimpotrivă, din întreg ansamblul probator administrat la urmărirea penală rezultă că victima și inculpatul s-au întâlnit, s-au deplasat în consens într-un bar împreună cu alți doi prieteni, după care au mers într-un alt local unde au consumat suc, au petrecut câteva ore și apoi tot în consens au mers într-o clădire dezafectată pentru a petrece timp împreună și cu această ocazie au întreținut relații intime, după care, pe fondul unui conflict spontan inculpatul a apucat-o pe victimă cu mâinile de gât și a strâns-o provocându-i decesul.

Chiar dacă actul medico-legal atestă existența unor leziuni superficiale care ar fi fost comise cu 5-6 zile anterior omorului (echimoze), iar inculpatul a recunoscut că el a fost cel care a produs acele leziuni victimei într-un conflict anterior, acest lucru nu este suficient pentru a se putea concluziona că omorul a fost comis de inculpat cu premeditare, în condițiile în care activitatea infracțională nu a fost precedată de activități de pregătire în acest scop.

Potrivit literaturii de specialitate, premeditarea presupune existența unui interval de timp între momentul luării hotărârii infracționale și până la momentul executării infracțiunii, interval de timp înăuntrul căruia inculpatul săvârșește acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei, precum și existența unei activități psihice de analiză asupra modului de acțiune, în scopul aducerii la îndeplinire a activității infracționale. (Curtea de Apel Craiova,  Secția penală și pentru cauze cu minori,  Instanta de apel decizia penală nr.1294 din 23 Octombrie 2014

Concluzia este aceea că premeditarea,  ca agravantă presupune realizarea a două cerințe,  și anume: pe de o parte,  luarea rezoluției trebuie să preceadă cu un oarecare timp activitatea materială,  iar,  pe de altă parte, ca această hotărâre,  mai dinainte luată,  să se concretizeze în anumite acțiuni de pregătire. Premeditarea, ca agravantă a infracțiunii de omor cuprinde atât elemente de ordin psihic cât și elemente obiective, respectiv acte pozitive premergătoare și preparatorii pentru executarea acțiunii,  ce se vor analiza pe baza probelor administrate.

În actualul cadru legislativ,  ancheta își va urma cursul. O reformă morală a sistemului  va trebui să intervină,  mai devreme sau mai târziu,  reglementându-se probabil și problema eutanasiei.