Plenul Consiliului Superior al Magistraturii apreciază ca declarațiile publice, “deși nereale si lipsite de orice suport obiectiv, alegațiile si afirmațiile deosebit de virulente, inclusiv cele referitoare la modalitatea de accedere in funcția de judecător a doamnei Mihaela Ioana Neacsa, la presupusa lipsa a sa de independenta si de profesionalism, sunt de natura sa influențeze, in mod negativ, opinia publica cu privire la integritatea magistratului in cauza, sa-i afecteze imaginea publica si sa-l discrediteze”.
Prin acuzele lansate de politicieni s-au adus grave prejudicii magistraților și s-a încălcat principiul separației puterilor in stat, se afirmă în continuare. In ceea ce privește solicitarea de apărare a reputației profesionale a judecătorului Mihaela Ioana Neacsa, in comunicat se precizează ca “independenta justiției trebuie sa fie garantata de către stat” si ca este “datoria tuturor instituțiilor, guvernamentale si a celorlalte, sa respecte si sa supravegheze independenta justiției” (ziare. com)
Prin urmare, intr-un stat de drept nimeni, si cu atât mai mult un reprezentant al uneia din celelalte doua puteri, nu are dreptul sa extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze asupra întregului sistem judiciar. In caz contrar, persoana care face aceste afirmații aduce inevitabil atingere principiului constituțional al separației puterilor in stat, cu consecința afectării prestigiului justiției si implicit a independentei si reputației magistraților.
Comunicatul CSM prezintă un fragment din raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987, in care se precizează ca “principiile independenței și imparțialității sunt pietrele de fundament ale motivării si legitimității funcției judiciare in orice stat” si prezintă si alte articole din convenții internaționale in care se vorbește despre necesitatea ca statele sa ia masurile adecvate pentru a se asigura buna desfășurare a activității procurorilor si judecătorilor.
“Prin afirmațiile făcute in cadrul diferitelor dezbateri publice, politicienii au depășit limitele admisibile ale discursului public politic, așa cum sunt protejate de dispozițiile articolului 10 din Convenția europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertarilor fundamentale, care consacra libertatea de exprimare”, se mai arata in comunicatul CSM in care se solicita protejarea autorității și imparțialității puterii judecătorești.
Art.1 alin. (4) din Constituție dispune că statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare . Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18 – 19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18 – 19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României.
Constituţia României, în forma iniţială, a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.
Sistemul constituțional se întemeiază, printre altele pe concepția principială a separației puterilor și al echilibrului între structurile de guvernare (vezi, de exemplu, Decretul nr.92/1990, art.2, V.Gionea, Studii de drept constituțional și istoria dreptului, I, RA “Monitorul Oficial”1993, pp.13 sqq, Cr.Ionescu, Sisteme constituționale contemporane, “Sansa”1994, pp.28 sqq, Geneza Constituției României 1991, Lucrările Adunării Constituante, RA “Monitorul Oficial”) El reflectă, în ultimă instanță, în mod indirect, și nu direct, echilibrul care trebuie să existe în societate.
În filosofia politică a Constituției americane teoria separaţiei puterilor este însoțită de doctrina nondelegării, niciuna dintre puteri neputând delega autoritatea sa unei alte puteri (C.Avramescu, Constituția Statelor Unite ale Americii, Humanitas, 2010, pp.110 sqq, Gh. Tanase Gheorghe, Separația puterilor în stat, Ed. Stiintifica, 1994).
Principiul fundamental se află la baza organizării și funcționării aparatului de stat . Checks and balances se referă la mecanismul controlului reciproc între puteri, și nu între , pe de o parte, oamenii politici, de exemplu și o anume persoană funcționând într-o autoritate, pe de alta. Diferite disensiuni apar sub forma conflictelor sociale, politice, etnice, profesionale etc. fără a afecta/a constitui/a reprezenta în mod direct abuzul uneia dintre autorități în fața alteia. Esența acestei norme constă în împiedicarea unei manifestări de forță excesivă a unei puteri în detrimentul alteia. Numai în ultimă instanță, echilibrul se repercutează asupra cetățeanului, fie el om politic sau nu.
Legat de problema în discuție,CEDO s-a pronunțat cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenţie privind imparţialitatea şi independenţa instanţelor interne.
În Cauza Moşteanu şi alţii împotriva României (Cererea nr. 33.176/1996, MOf nr. 710 din 18 august 2006), reclamantele invocă faptul că, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, cauza lor nu a fost judecată de un tribunal independent şi imparţial. Acestea remarcă, în primul rând, că Preşedintele României declarase, într-un discurs pronunţat în oraşul Satu Mare, în iulie 1994, că hotărârile judecătoreşti dispunând restituirea bunurilor naţionalizate nelegal nu trebuiau executate şi că acest discurs determinase o schimbare de atitudine a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, care au admis recursurile în anulare împotriva hotărârilor definitive prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al foştilor proprietari.
Acestea adaugă că judecătorii curţii de apel care s-au pronunţat asupra cauzei nu erau inamovibili în acea perioadă. În concluzie, reclamantele consideră că judecătorii au fost influenţaţi de “discursul direct şi agresiv care a fost adresat de Preşedinte”.
Curtea notează că acţiunea în revendicare a reclamantelor a fost soluţionată definitiv prin Decizia din 23 octombrie 1995 a Curţii de Apel Bucureşti, iar capătul de cerere a reclamantelor cu privire la independenţa şi imparţialitatea instanţelor trebuie să fie analizat în raport cu această hotărâre.
Curtea trebuie aşadar să constate dacă Decizia din 23 octombrie 1995 a fost pronunţată de un tribunal care poate fi considerat independent şi imparţial, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenţie.
Curtea notează că declaraţiile Preşedintelui României, fără îndoială critice cu privire la puterea judecătorească, se adresau în primul rând administraţiei responsabile cu executarea hotărârilor judecătoreşti, şi nu tribunalelor. Or, nimic nu-i îngăduie Curţii să ajungă la concluzia că, în speţă, aceste declaraţii i-ar fi influenţat pe judecătorii Curţii de Apel Bucureşti care s-au pronunţat în cauza reclamantelor (Ciobanu împotriva României, Cererea nr. 29.053/1995, Hotărârea din 16 iulie 2002, § 44).
Aşadar, nu a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie cu privire la acest punct.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.