PROMOVAREA MAGISTRAȚILOR PROCURORI

PROMOVAREA MAGISTRAȚILOR PROCURORI

După ce Băsescu a clamat că CSM trebuie să propună șefii PICCJ și DNA, și nu ministrul justiţiei cum spune legea.

Traian Băsescu a afirmat în plenul Consiliului Superior al Magistraturii că, potrivit articolului 134 din Constituţie, CSM trebuie sa propună Procurorul General si procurorul sef al DNA. Practic, Traian Băsescu si Oana Haineala doresc sa se renunţe la procedura iniţiata in 2005 de ministrul Justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei .

Premierul Victor Ponta a declarat, vineri seara, 4 ianuarie 2013, ca problema privind articolul 134 din Constituţie,   a fost tranşata in urma cu mai mulţi ani de Curtea Constituţionala,  CCR a stabilit ca acest articol se refera la numirea in funcţie a procurorilor si judecătorilor, si nu la procedura de numire in funcţii de conducere ( George Tarata , După ce Băsescu a clamat ca CSM trebuie sa propună şefii PICCJ si DNA, si nu ministrul Justiţiei cum spune legea, Luju, 6 ianuarie 2013).

Potrivit art. 134 alin. (1) din Constituţia României, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

Dar despre promovarea judecătorilor face vorbire articolul 125 alin. (2)  din legea fundamentală privind Statutul judecătorilor.

Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii (alin.1 articolul125).

La    Secţiunea a 2-a, articolul 132 reglementează Statutul procurorilor fără un alineat relativ la promovarea magistraților procurori. Deci procedura este la nivel de lege, iar nu constituțional.

Legile reformei justiției „au întărit autoritatea ministrului justiției, deoarece prin modificarea din 2005 s-a suprimat atribuția CSM de a propune Preşedintelui României numirea procurorilor cu funcții de conducere la nivel național și a fost atribuită ministrului justiției, Consiliul având doar rol consultativ [art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004]” – vezi V.M.Ciobanu, în Colectiv, Constituţia României, Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2008, p.1255.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31, art. 33, art. 41, art. 53, art. 54, art. 61 şi art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 94 lit. c) din Constituţia României, întrucât conferă Preşedintelui României competenţa de a numi şi de a revoca judecători şi procurori şi dreptul de a numi şi revoca magistraţi în funcţiile de conducere ale instanţelor şi parchetelor, deşi magistraţii – judecătorii şi procurorii – nu sunt funcţionari publici.

Articolul  134 alin. (1) din Constituţia României prevede atribuţia Preşedintelui României de a-i numi în funcţie pe judecători şi pe procurori, cu excepţia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

În aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are libertatea de a reglementa competenţa Preşedintelui României de a-i numi în funcţie, inclusiv în funcţii de conducere, şi de a-i revoca pe toţi magistraţii la care textul constituţional se referă.

Referitor la sesizările de neconstituţionalitate a Legii privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, Curtea Constituţională s-a pronunțat prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  591 din 8 iulie 2005.

Cu privire la Titlul XVII pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor  (3.a),  autorii sesizării susţin că este neconstituţional chiar titlul modificat al Legii, ca “Lege privind statutul judecătorilor şi procurorilor”, precum şi toate prevederile legii care “fac constant distincţie între judecători şi procurori şi nu operează cu termenul generic de magistrat”. Această distincţie urmăreşte “scoaterea procurorilor din sfera magistraţilor şi trecerea Ministerului Public sub controlul politic al Preşedintelui şi al ministerului justiţiei” cu toate că autoritatea ministrului justiţiei, prevăzută de art. 132 alin. (1) din Constituţie are doar semnificaţia unei autorităţi organizatorică-administrativă, iar nu de autoritate funcţională.

Faţă de această critică, Curtea constată că Legea nr. 303/2004 a făcut distincţie corespunzătoare între judecători şi procurori chiar şi înainte de modificare, distincţie determinată de deosebirea esenţială a statutului acestor categorii de magistraţi: judecătorii sunt inamovibili, iar procurorii se bucură de stabilitate. Procurorii nu au fost excluşi din categoria magistraţilor. Potrivit textului modificat al art. 1 din lege: “Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

Sunt criticate (g) şi prevederile art. 30, art. 31 şi art. 52 din Legea nr. 303/2004 prin care se stabileşte dreptul Preşedintelui României de a refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii şi de a face numirile în cele mai înalte funcţii din Ministerul Public la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Autorii sesizării susţin că aceste prevederi ale legii contravin dispoziţiilor art. 134 din Constituţie.

Referitor la aceste critici, Curtea Constituţională  constată că numirea judecătorilor şi procurorilor urmează a se face la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii în continuare, iar numirea în anumite funcţii de conducere, se face dintre persoanele numite anterior în funcţia de procuror. Dacă Preşedintele României nu ar avea nici un drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României, prevăzute de art. 94 lit. c) coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constituţie, ar fi golite de conţinut şi importanţă ( Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  591 din 8 iulie 2005 ).

Participarea Preşedintelui României la constituirea în acest mod a autorităţii judecătoreşti concordă în egală măsură cu principiul echilibrului puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţia României, şi nu este de natură să afecteze în vreun fel independenţa judecătorilor, instituită prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, şi exercitarea de către procurori a atribuţiilor lor, cu respectarea principiilor legalităţii şi imparţialităţii prevăzute în art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală (Curtea Constituţională, Decizia nr. 551 din 9 aprilie 2009,  publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009).

Curtea Constituţională expediază într-o singură frază numirile ( în funcție ) propriu-zis, în sens restrâns,   și numirile “în funcţii de conducere”,  prin numiri înțelegând un sens larg al termenului.

Sintagma  este folosită în alin. (2) al articolul 53al legii:”Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.”

Opinăm pentru sensul (constituțional, restrâns) diferit – numirea în funcție și promovarea, și care se referă la toți magistrații. Este absurd ca sensurile juridice să fie diferite privind judecătorii și, respectiv,  procurorii.

Oricum sintagma este folosită relativ doar la preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, și extinsă la “toţi magistraţii” de către Curtea Constituţională .

Leave a Reply