Organul consultativ al Consiliului Europei, formată din aproximativ 90 de persoane, Comisia pentru democrație prin drept , specializată pe probleme de drept constituțional, emite de câte ori i se cere, recomandări pentru despre alegeri, referendumuri, cvorum .
European Commission For Democracy Through Law, a prezentat un Urgent Report On The Cancellation Of Election Results By Constitutional Courts , Strasbourg, 27 January 2025 CDL-PI(2025)001 – 4 – Opinion No. 1218/2024
Potrivit art. 146 din Constituție, printre atribuțiile sale, Curtea Constituțională (la lit. f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului.
Decizia nr. 32 a Curții Constituționale a României din 6 decembrie arată că „ Publicitatea politică se poate transforma uneori într-un „vector de dezinformare, în special atunci când nu își dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-țintă sau de distribuire a materialului publicitar. Unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral”.
În ședința din data de 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională, în vederea asigurării corectitudinii și legalității procesului electoral, și-a exercitat atribuția prevăzută de art.146 lit. f) din Constituție și, cu unanimitate de voturi, a hotărât următoarele:
1. În temeiul art.146 lit. f) din Constituție, anulează întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2024.
2. Procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Președintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare. https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-6-decembrie-2024/
Drepturile electorale sunt drepturi fundamentale de natură politică, reprezintă o condiție sine qua non a democrației și a funcționării democratice a statului și se exercită cu respectarea exigențelor Constituției și a legilor. ( Hotărârea nr.32 din 6 decembrie 2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024 ,M. Of. nr.1231 din 6 decembrie 2024)
Dreptul de a vota și dreptul de a fi ales sunt cruciale pentru stabilirea și pentru menținerea fundamentelor unei democrații constituționale autentice și efective, guvernate de preeminența dreptului (v, mutatis mutandis, Hotărârea din 17 mai 2016, în Cauza Karácsony și alții împotriva Ungariei, § 141), și sunt garantate prin Constituție . La momentul faptelor , ingerința denunțată în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare nu era proporțională, în Ungaria, cu obiectivele legitime urmărite, întrucât nu era însoțită de garanții procedurale adecvate.
Principiile generale referitoare la „necesitatea într-o societate democratică” a unei ingerințe în libertatea de exprimare sunt bine stabilite şi au fost rezumate în Animal Defenders International v. Regatul Unit [MC] (48876/08, 22 aprilie 2013) şi Delfi AS v. Estonia [MC] (64569/09, 16 iunie 2015).
Caracterul echitabil al procedurilor şi garanțiile procedurale acordate sunt factori de care se poate ține cont în anumite circumstanțe, atunci când se analizează proporționalitatea unei ingerințe în libertatea de exprimare (Association Ekin v. Franța, 39288/98, 17 iulie 2001; Lombardi Vallauri v. Italia, 39128/05, 20 octombrie 2009, Nota informativă 123; Cumhuriyet Vakfı și alții v. Turcia, 28255/07, 8 octombrie 2013).
Curtea Constituțională pronunță decizii, hotărâri și emite avize.
Hotărâri, în cazurile în care: (a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului.
Deciziile și hotărârile se pronunță în numele legii.
Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. (Art. 11 din Legea nr. 47/1992, republicată. )
Contestațiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcția de Președinte al României, precum și cele cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formațiuni politice ori a unui candidat de a-și desfășura campania electorală în condițiile legii se soluționează de Curtea Constituțională, cu votul majorității judecătorilor, în termenele prevăzute de legea pentru alegerea Președintelui României. (Art. 38 al legii)
Hotărârile/deciziile pronunțate de Curtea Constituțională nu se circumscriu noțiunii de hotărâre judecătorească.
Într-o cauză, în opinia recurentului, neprimirea cererii de sesizare a instanței constituționale cu excepția de neconstituționalitate constituie o îngrădire a accesului liber la justiție. ( Î. C. C. J. , Decizie nr. 4623/2019 din 10 octombrie 2019). Altfel, normele legale criticate ar scăpa controlului constituționalității, deoarece, în această procedură de alegere a Președintelui României, nu există o altă instanță judecătorească căreia să i te poți adresa și care, la rândul ei, pe cale incidentală, să sesizeze Curtea Constituțională.
Curtea Constituțională este instanță de fond specială, de contencios electoral, cu competență materială exclusivă în procedura alegerii Președintelui României
Principiul independenței instanței de contencios constituțional este menționat în mod expres în art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „ Curtea Constituțională este independentă față de orice altă autoritate publică și se supune numai Constituției și prezentei legi.”.
Astfel, chiar dacă Legea fundamentală nu a prevăzut expres atribuția jurisdicțională a Curții Constituționale, din analiza atribuțiilor enumerate în Constituție rezultă că această instituție are o activitate jurisdicțională în materia sa specifică, deosebită de atribuțiile instanțelor judecătorești sau ale autorităților administrativ-jurisdicționale.
Totodată, în materie electorală, condițiile pentru exercitarea dreptului de acces la justiție sunt prevăzute limitativ de Legea nr. 370/2004.
Prin urmare, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege (Decizia Curții Constituționale nr. 766/15 iunie 2011).
Înalta Curte reamintește și art. 6 CEDH, care garantează dreptul la un proces echitabil, drept de o importanță considerabilă într-o societate democratică și într-un stat de drept, apreciat, în același timp, ca o garanție a exercitării celorlalte drepturi fundamentale.
În alin. (1) al art. 6 din Convenție sunt cuprinse garanțiile generale ale acestui drept: accesul la un tribunal prevăzut de lege, independent și imparțial, soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, publicitatea procedurii.
Instanța la care se referă art. 6 §1 este o formațiune jurisdicțională, care este stabilită prin lege, care are plenitudine de jurisdicție, atât în fapt, cât și în drept, care se bucură de independență și imparțialitate (ea și membrii ce o compun), în fața căreia se desfășoară o procedură jurisdicțională echitabilă, cu garanții de contradictorialitate, publicitate, drept la apărare și termen rezonabil, care are puterea de a tranșa ea însăși litigiul (iar nu doar de a emite un aviz), printr-o hotărâre care, odată intrată în puterea lucrului judecat, se bucură de stabilitate, obligativitate și de garantarea executării sale. Orice organ care satisface aceste caractere este calificat drept o “instanță” în sensul art. 6 din Convenție, chiar dacă, în dreptul intern, nu este o instanță judecătorească, aparținând puterii judiciare. (Î. C. C. J. , Decizie nr. 4623/2019 din 10 octombrie 2019 )
Publicitatea politică se poate transforma uneori într-un „vector de dezinformare, în special atunci când […] nu își dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-țintă sau de distribuire a materialului publicitar” [Curtea Constituțională face referire la Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, considerentul 4]. „Pe cale de consecință, trebuie exclusă ingerința unor entități statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală. ” (subl. ns. –D. C. , § 13 din hotărâre ). M. Of. nr. 807 din 3 decembrie 2010, Legea republicată în temeiul dispozițiilor art. V din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 47/1992 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, iar ulterior a mai fost modificată prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.
Hotărârile/deciziile pronunțate de Curtea Constituțională nu se subsumează noțiunii de hotărâre judecătorească.
Principiul independenței instanței de contencios constituțional apare expres menționat în art. 1 alin. (3) al Legii nr. 47/1992 (republicată): Curtea Constituțională este independentă față de orice altă autoritate publică și se supune numai Constituției și prezentei legi.
Chiar dacă legea fundamentală nu a prevăzut expres atribuția jurisdicțională a Curții Constituționale, din analiza atribuțiilor enumerate în Constituție rezultă că această instituție are o activitate jurisdicțională în materia sa specifică, aparte de atribuțiile instanțelor judecătorești sau ale autorităților administrativ-jurisdicționale.
Pe de altă parte, în materie electorală, condițiile pentru exercitarea dreptului de acces la justiție sunt prevăzute limitativ de Legea nr. 370/2004, iar prezenta cale de atac judiciară, exercitată, nu este reglementată de lege. ( Decizie nr. 4446/2019 din 3 octombrie 2019).
Comisia de la Veneția nu este competentă să analizeze faptele sau să examineze hotărârea Curții Constituționale; întrebarea adresată Comisiei de la Veneția de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei este de natură generală , „În ce condiții și în temeiul căror standarde juridice poate o curte constituțională să invalideze alegerile, pornind de la cazul recent din România?” Under which conditions and under which legal standards can a constitutional court invalidate elections, drawing from the recent Romanian case? printr-o analiză a dreptului constituțional comparat și a standardelor europene și internaționale.
Comisia de la Veneția este de părere că puterea instanțelor constituționale de a invalida alegerile din oficiu – acolo unde există – ar trebui să fie limitată la situații excepționale, în circumstanțe excepționale și clar reglementate, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor. „Alegătorii trebuie să aibă încredere că votul lor este final. Anularea unei părți a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanțe foarte excepționale (pe principiul ultima ratio)”.
Având în vedere jurisprudența CEDO privind ingerința judiciară cu mesajele campaniei, în prezent este greu de văzut cum forma și conținutul campaniei, mesajele candidaților ar putea echivala cu o încălcare a legii electorale care poate duce la anularea alegerilor.
Indiferent de formă și împrejurări, declarațiile politice din contextul campaniei sunt, de obicei, judecăți de valoare sau declarații care intră în responsabilitatea candidatului (libertatea de exprimare), cu excepția cazului în care acesta depășește limitele admise, (de exemplu sub formă de discurs instigator la ură împotriva adversarilor politici).
Procesul decizional privind contestarea rezultatelor alegerilor trebuie să fie însoțit de măsuri adecvate și garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, că orice arbitrar poate fi evitat.
„Deciziile bine motivate și transparente cu privire la astfel de aspecte sunt cruciale. Astfel de hotărâri ar trebui să indice cu precizie încălcările și probele, și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (care pot fi folosite doar ca informații contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesare”(subl. ns.–D. C. ). Despre folosirea contextuală, v https://dorin.ciuncan.com/carti/date-confidentiale-documente-secrete-in-dosarul-penal. Dacă autoritatea emitentă nu declasifică total sau parțial ori nu permite accesul la informațiile clasificate apărătorului inculpatului, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente/produse în cauză. https://dorin.ciuncan/ -documente-secrete-in-dosarul-penal.
Criteriul central de anulare a alegerilor, recunoscut de standardele internaționale și în primul rând de Codul de bune practici în materie electorală, the Code of Good Practice in Electoral Matters aduce întrebarea ce nereguli pot afecta rezultatul votului. Potrivit CEDO, nereguli în cadrul electoral procesul nu interferează cu libera exprimare a opiniei oamenilor decât dacă neregulile conduc în a prejudicia în mod real rezultatul alegerilor.
Potrivit jurisprudenței CEDO, luarea deciziei procesul privind contestarea rezultatelor alegerilor trebuie să fie însoțit de un proces adecvat și suficiente garanții care să asigure, în special, că orice arbitrar poate fi evitat. Procedura trebuie să fie echitabilă și obiectivă și să garanteze o decizie suficient de motivată; reclamanții trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere și de a prezenta orice argumente pe care le consideră relevante pentru apărarea intereselor lor; deciziile trebuie luate în termene rezonabile. (cf the Code of Good Practice in Electoral Matters,27 ; Venice Commission, CDL-AD(2002)023rev2-cor, Code of good practice in electoral matters, Guideline II.3.3.f. CEDO, Kwiecien v. Poland, no. 51744/99, 9 January 2007 § 44; ; Brzeziński v. Poland, no. 47542/07, 25 July 2019;, Sanchez v. France, no. 45581/15, 15 May 2023.59 ; Babenko v. Ukraine, no. 43476/98, 4. May 1999; Grosaru v României Hotărârea din 2 martie 2010 § 54, M. Of. nr. 686 din 11 octombrie 2010)
Consecințele invalidării rezultatele alegerilor trebuie să fie mai puțin dăunătoare decât acceptarea rezultatelor alegerilor în ciuda acelor deficiențe. În opinia Comisiei de la Veneția, decizia de invalidare a alegerilor trebuie să fie bazat pe nereguli care sunt atât de semnificative încât ar fi putut influența rezultatul alegere.
Comisia de la Veneția face, pentru viitor, următoarele recomandări principiale, de bun simț și pe care statele este normal să și le învețe/reamintească, școlărește:
- Deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor ar trebui să fie luate de cel mai înalt organism electoral , hotărâri care ar trebui să poată fi revizuite de cel mai înalt organ judiciar, de curtea constituțională sau de o instanță electorală specializată, atunci când există un astfel de organism judiciar [§ 21];
- Competența curților constituționale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui limitată la circumstanțe excepționale și reglementată în mod clar [§ 27];
- Anularea unei părți a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanțe foarte excepționale, ca ultima ratio și dacă neregulile din procesul electoral ar fi putut afecta rezultatul votului [§§ 18 și 39];
- Procesul decizional privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă și obiectivă și o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite, care dovedesc nereguli atât de semnificative încât ar fi putut influența rezultatul alegerilor; părțile afectate trebuind să aibă posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere și dovezile, iar puterea de apreciere a judecătorului ce ia în considerare chestiunile electorale ar trebui să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege; deciziile trebuie luate în termene rezonabile [§§ 16, 28, 31, 33];
- Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăților și intereselor electorale de către stat, părțile electorale publice și private interesate și pe influența mass-media și, în special, a rețelelor sociale, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate [§§ 48 și 49];
- Statele ar trebui să reglementeze consecințele tulburărilor informaționale, ale atacurilor cibernetice și ale altor amenințări digitale la adresa integrității electorale; candidaților și partidelor trebuie să li se acorde un acces corect și și echitabil la mass-media on line; reglementările puse în aplicare pentru a se asigura că sistemele de inteligență artificială ale intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidați în detrimentul altora [§§ 54 și 55];
- Normele generale privind finanțarea și transparența campaniilor electorale ar trebui aplicate campaniei electorale on line prin intermediul platformelor social media; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală on line să fie identificată ca atare , să fie transparentă, iar platformele media sociale obligate să dezvăluie date privind publicitatea politică și sponsorii acesteia [§§ 56 și 58].
În context, Comisia de la Veneția amintește că „influența externă” “external influence”– care nu decurge din factorii electorali – poate fi de asemenea relevantă. De exemplu. Constituția Maltei, art. 56, menționează în mod explicit „influența străină” ca posibil motiv de anulare a alegerii de către Curtea Constituțională, dacă se poate presupune în mod rezonabil că a afectat rezultatul alegerilor . Acest lucru se aplică influenței neguvernamentale, organizațiilor, a mass-media – social media în special –, a celor sponsorizate și finanțate din străinătate și actori străini de stat și nestatali: influență externă, inclusiv din străinătate, poate avea aceleași (sau chiar mai puternice) efecte ca și influența internă (din partea funcționarilor de stat sau partide politice).
Prin urmare, ingerința în procesul electoral de către terți care acționează din exterior nu este mai puțin dăunătoare și poate avea același (sau chiar mai grav) efect. „Puterea instanțelor constituționale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui să fie limitată la situații excepționale, circumstanțe excepționale și clar reglementate, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor”.
Dorin Ciuncan
1/29/2025
– JURIDICE.ro
- https://adevarul.ro
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.