TRADAREA PRIN TRANSMITERE DE SECRETE

TRADAREA PRIN TRANSMITERE DE SECRETE (ART.157 C. pen. )

Infracţiuni contra siguranţei statului. Aspecte generale si comune . Obiectul ocrotirii penale

Infracţiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relaţiile sociale privind ocrotirea si apărarea statului. Aceste relaţii sociale sunt cele formate în legătura cu valorile sociale fundamentale care condiţionează siguranţa statului, în care sunt implicate asemenea valori, si anume – unitatea, integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta naţionala, ordinea constituţionala.

Infracţiunile contra siguranţei statului sunt, de regula, lipsite de obiect material. Excepţie de la aceasta caracteristica generala fac unele fapte de trădare prin ajutarea inamicului – al căror obiect material îl constituie aeronave, aparate, armament, diverse valori etc. predate sau procurate adversarului -, de trădare, prin transmitere de secrete – documente sau date care constituie secrete de stat, puse la dispoziţia unei puteri străine ori agenţilor acesteia -, de atentat, care pune în pericol siguranţa statului, sau de atentat contra unei colectivitatea – corpul persoanei/persoanelor asupra cărora se acţionează.

Amintim că, potrivit prevederilor art. 15, lit. d) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, “informaţiile secrete de stat sunt acele informaţii care privesc securitatea naţionala, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţionala si apărarea tarii”.

Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste infracţiuni, neparticularizat printr-o anume calitate, el putând fi deci orice persoana. La alte infracţiuni însa, subiectul activ este calificat, absenta calităţii pretinse în textul de lege fiind de natura a conduce la o alta încadrare juridica. Astfel, la infracţiunea de trădare, în toate cele trei modalitati normative ale acesteia, subiectul activ are calitatea de cetatean român sau de persoana fără cetăţenie domiciliata pe teritoriul statului nostru; la infracţiunile de spionaj si acţiuni duşmănoase contra statului, calitatea autorului este de cetatean străin sau de persoana fără cetăţenie si nedomiciliata pe teritoriul român; în sfârşit, subiectul activ al infracţiunilor de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului este funcţionar.

Infracţiunile contra siguranţei statului sunt susceptibile a fi săvârşite în oricare dintre formele de participaţie – coautorat, instigare, complicitate. Unele din aceste infracţiuni – complotul, subminarea puterii de stat – presupun, necesarmente, o pluralitate de făptuitori.

Subiectul pasiv al infracţiunilor contra siguranţei statului este întotdeauna statul, iar la o singura infracţiune – contra reprezentantului unui stat străin – apare, alături de statul român, un al doilea subiect pasiv, calificat prin calitatea lui de reprezentant al altui stat.

Latura obiectiva . Elementul material. Infracţiunile contra siguranţei statului se înfăptuiesc, de regula, prin acţiuni, sunt infracţiuni comisive. Acţiunile se pot materializa în felurite modalitati: transmiterea unor secrete de stat (în cazul infracţiunii de trădare prin transmitere de secrete), acţiune armata (subminarea puterii de stat), atentat împotriva unei personalitati a statului nostru ori a unui alt stat (atentatul care pune în pericol siguranţa statului, respectiv infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin), distrugerea de bunuri materiale (actele de diversiune), transmiterea orala sau scrisa de idei, concepţii (propaganda în favoarea statului totalitar), iniţierea unei asociaţii (complotul). În excepţie de la regula este infracţiunea de nedenunţare, care se savârseste prin inacţiune, fiind deci o infracţiune omisiva.

O cerinţa esenţiala a acţiunilor – inacţiunilor incriminate prin textele Titlului I consta în provocarea unei stări de pericol pentru siguranţa statului.

Aceasta cerinţa, la majoritatea infracţiunilor de acest gen, este prevăzuta expresis verbis în textul incriminator – “periclitarea siguranţei statului” (art. 157), “punerea în pericol a siguranţei statului” (art. 160, art. 169), “de natura sa slăbească puterea de stat” (art. 161 si art. 162), “de natura sa aducă atingere în orice mod siguranţei statului” (art. 163). În absenta cerinţei esenţiale evocate, fapta va fi încadrata în raport cu trăsăturile ei caracteristice (infracţiuni împotriva patrimoniului, contra autoritatii, contra persoanei etc.).

În legătura cu latura obiectiva a infracţiunilor analizate, mai este de reţinut ca urmarea imediata a acţiunilor – inacţiunilor incriminate se caracterizează prin producerea unei stări de pericol pentru siguranţa statului. Deci, oricare dintre faptele descrise în primul titlu este apta sa creeze o atare consecinţa, independent daca s-a produs ori nu o vătămare efectiva uneia din valorile proteguite penal. Ele apar, sub acest aspect, ca infracţiuni de pericol, întrucât legea nu cere a se concretiza un anume rezultat, starea de pericol fiind implicita (intrinseca) faptei.

Toate infracţiunile contra siguranţei statului se comit, sub aspectul laturii subiective, cu intenţie. Într-o poziţie aparte, din punctul acesta de vedere, este doar infracţiunea de nedenunţare, care poate fi săvârşita atât cu intenţie, cât si din culpa. La unele infracţiuni, intenţia este întotdeauna directa (trădarea), dar la cele mai numeroase infracţiuni intenţia se poate manifesta si ca indirecta. Existenta si felul intenţiei se desprind din însăşi materialitatea faptei, deci ex re.

Nu se pretinde, pentru realizarea infracţiunilor contra siguranţei statului, existenta unui mobil sau scop (cu unele excepţii), fiind indiferent ce interes l-a

animat pe făptuitor sa facă actul prohibit (mobilul, odată dezvăluit si probat, poate servi doar la evaluarea naturii si întinderii pedepsei aplicate inculpatului).

Formele infracţiunilor . Legislaţia penala în vigoare exclude, de principiu, incriminarea actelor de pregătire a oricăror infracţiuni. Prin derogare de la acest principiu, unele acte de pregătire a infracţiunilor reglementate în Titlul I au fost asimilate tentativei si incriminate (art. 173, alin. 2 Cod penal), derogare ce îşi găseşte explicaţia în gradul sporit de periculozitate sociala pe care îl prezintă chiar si aceasta forma imperfecta de activitate. Tentativa se pedepseşte la majoritatea acestor infracţiuni (art. 173, alin. 1 Cod penal), în afara infracţiunilor omisive si a infracţiunilor de imediata consumare (atentatul).

Modalităţile normative. Majoritatea infracţiunilor contra siguranţei statului prezintă doua sau mai multe modalitati normative, adică doua sau mai multe feluri de acţiuni care intra în conţinutul acelei infracţiuni si sunt incriminate prin text. Deci, conţinutul infracţiunii poate fi exprimat, alternativ, prin mai multe variante ale laturii obiective, fiecare din acestea fiind însa expres descrisa si în norma. De pilda, textul ce incriminează fapta de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului prevede trei modalități normative: divulgarea secretului; deţinerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unor documente în vederea divulgării. Tot astfel, la infracţiunea de complot, sunt enunţate patru modalitati normative în care acţiunea, întreprinsa în legătura cu o asociaţie sau grupare al cărei scop lucrativ este de a săvârşi una dintre infracţiunile prevăzute în art. 155 – 156 C. pen., este incriminata: iniţierea, constituirea, aderarea si, respectiv, sprijinirea.

Sunt de semnalat unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei –

o alta particularitate a infracţiunilor contra siguranţei statului – incidente în ipoteza în care participantul la săvârşirea infracţiunilor prevăzute în acest titlu adopta conduita prescrisa în art. 172 C. pen.

Participantul la aceste infracţiuni   nu se pedepseşte, daca denunţa în timp util săvârșirea infracţiunii, astfel ca sa fie împiedicata consumarea ei, sau daca împiedica el însuşi consumarea infracţiunii si apoi o denunţa.

Participantul care, după ce urmărirea penala a început ori infractorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora, se sancţionează cu o pedeapsa ale cărei limite se reduc la jumătate.

Sancţionarea tentativei, tăinuirii si favorizării .  Tentativa se pedepseşte. Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 1661 si art. 158 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

Tăinuirea si favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Pedeapsa aplicata tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzuta de lege pentru autor.

Tăinuirea si favorizarea săvârșite de soț sau de o ruda apropiata în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-163, 165, 1661 si 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 3 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracţiuni tăinuirea si favorizarea nu se pedepsesc (art. 173).

Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţi ai acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente de către cei care au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţi ai acestora , săvârşite de un cetăţean român sau de o persoana fără cetăţenie domiciliata pe teritoriul statului român, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Aceleaşi fapte, daca privesc alte documente sau date care prin caracterul şi importanţa lor fac ca fapta săvârşită sa pericliteze securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Obiectul juridic generic este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului; obiectul juridic principal constă în relaţiile sociale privind atributele fundamentale ale statului, relaţii care sunt incompatibile cu transmiterea secretelor de stat, a altor documente sau date care pot periclita securitatea statului către o putere, o organizaţie străină ori agenţi ai acestora. Obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale privind păstrarea respectivelor secrete ori documente.

Obiectul juridic special  îl reprezintă ansamblul relaţiilor sociale care privesc siguranţa statului şi a căror apărare este asigurata prin stricta apărare a secretului de stat (cf art. 150 C. pen) “secretele de stat sunt documentele şi datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precum şi cele declarate sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului”.
Obiectul material constă în documentul care conţine secrete de stat (în original sau copie, integral sau parţi din document); constă în documentul transmis, procurat sau deţinut de către făptuitor. Potrivit art. 150 alin. (1) C. pen., secrete de stat sunt documentele şi datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precum şi cele declarate sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului. Documentele sau datele care, prin caracterul şi importanţa lor, fac ca fapta săvârşită să pericliteze securitatea statului sunt acele documente sau date care, deşi nu constituie secrete de stat, totuşi, atunci când sunt transmise unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, creează o stare de pericol pentru siguranţa naţională . De asemenea, infracţiunea are un obiect material atunci când datele transmise ţin de materialitatea unui bun .

Subiectul activ este calificat prin calitatea de cetăţean român sau de persoană fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român. În modalitatea deţinerii documentelor sau datelor, făptuitorul nu are calitatea de a le cunoaşte.

Elementul material se poate realiza prin una dintre următoarele trei modalităţi alternative, enumerate în mod limitativ în textul de incriminare:

– transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor

acestora;

– procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, faptă care

se poate realiza prin orice mijloc;

– deţinerea de asemenea documente.

Ultimele două modalităţi ale elementului material se realizează în scopul transmiterii documentelor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora.

În condiţiile alin. (2), elementul material se realizează prin aceleaşi modalităţi

descrise în alin. (1). Spre deosebire de alin. (1), activităţile incriminate privesc alte documente sau date care, prin caracterul şi importanţa lor, fac ca fapta săvârşită să pericliteze securitatea statului.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru securitatea statului.

Deși raportul de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei, pentru existența infracțiunii,  se impune stabilirea unei legături de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediata.

Latura subiectivă presupune intenţia directă sau indirectă. Intenţia poate să fie şi indirectă, deoarece termenul «scop» este folosit de către legiuitor în sensul de destinaţie obiectivă, şi nu de finalitate subiectivă.
Actele preparatorii sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
Infracţiunea se consuma în momentul producerii urmării imediate.

Tentativa şi consumarea. Tentativa infracţiunii este posibilă atunci când fapta se realizează în modalitatea transmiterii sau procurării documentelor sau datelor şi se pedepseşte, potrivit art. 173 alin. (1) C. pen.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul realizării faptei incriminate. În modalitatea deţinerii de documente sau date, fiind o infracţiune continuă, va exista şi un moment al epuizării, momentul în care încetează activitatea incriminată.

Sancţiunea constă în detenţiunea pe viaţă, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, pentru forma din alin. (1), respectiv închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, pentru forma din alin. (2).

JURISPRUDENȚĂ, ŞTIRI

Potrivit media, subofiţerul MApN Floricel Achim vindea secrete de stat pentru sume de până într-o mie de dolari, susţin procurorii, cărora cetăţeanul bulgar le-a declarat că îl cunoştea pe un reprezentant al Ucrainei interesat de informaţii militare, potrivit instanţei.

Recursul subofiţerului a fost amânat astăzi pentru două zile. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi trebuit să judece astăzi recursul lui Floricel Achim, însă procesul a fost amânat din cauza absenţei avocaţilor.

Curtea de Apel Bucureşti a emis, în 28 februarie, mandat de arestare pentru 29 de zile pe numele acestora. Subofiţerul acuzat de trădare este angajat al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, au declarat, pentru NewsIn, surse apropiate anchetatorilor.
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism au dispus, pe 28 februarie, punerea în mişcare a acţiunii penale si reţinerea, pentru 24 de ore, a lui Floricel Achim, subofiţer în cadrul Ministerului Apărării, pentru comiterea infracţiunii de trădare prin transmitere de secrete, şi pentru Marinov Zikolov, cetăţean străin, pentru comiterea infracţiunii de spionaj.

“În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că cei doi inculpaţi au folosit (dezvoltat) un sistem, în baza căruia subofiţerul a procurat din cadrul unei unităţi militare a Ministerului Apărării, documente cu caracter militar, inclusiv din categoria celor clasificate, a căror diseminare neautorizata este de natura să pună în pericol securitatea naţională si apărarea ţării, pe care, ulterior le-a predat, lui Zicolov”, se arată într-un comunicat remis de Parchetul General.

Conform procurorilor, după prelucrarea datelor prin intermediul unui sistem de legătură complex, Marinov Zikolov le transmitea unor reprezentanţi ai unui stat nealiat.

Din cercetări a rezultat că motivaţia demersului infracţional a fost obţinerea unor beneficii materiale, constând în diverse sume de bani.

“Din sumele obţinute pentru informaţiile transmise, inculpatul Marinov Zicolov îl recompensa periodic şi pe inculpatul Floricel Achim. Cei doi inculpaţi au fost prezentaţi, la data de 28 februarie 2009, Curţii de Apel Bucureşti cu propunere de arestare preventivă, pentru fiecare inculpat fiind emis mandat de arestare pentru 29 de zile”, menţionează comunicatul. Sursa http://www.realitatea.net

Se ştie deja ca o persoana numita Dorinel Mucea este arestata în aşa-numitul “dosar al trădării”. Presa a tratat pe larg, din comunicate si “pe surse”, adică pe ce a avut chef Parchetul sa se afle, faptul ca Dorinel Mucea si-a vândut în chip abject patria pentru treizeci de arginti. Exista insa temeiuri foarte serioase care arata ca realitatea poate fi alta. Probele, declaraţiile si transcrierile înregistrărilor efectuate de SRI intrate în posesia noastră, multe dintre ele aflate si la “dosarul trădării”, dar ignorate în justiţie, interpretate în integralitatea lor, arata cu totul altceva. Și anume ca Dorinel Mucea nu numai ca nu i-a favorizat deloc prin transmiterea de date secrete pe italienii de la ENEL SpA în privatizarea SC Muntenia Electrica Sud SA. Mai mult, i-a adus în situaţia de a oferi pe acţiunile deţinute de statul roman, în a doua runda de licitaţie, cu 100.000.000 de euro mai mult decât în prima runda câştigata, culmea, tot de ei. Sa vedem cum!
Mai întâi, ceea ce se ştie deja, pe scurt. în data de 21 noiembrie 2006, procurorul Ciprian Nastasiu, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT), sesizat de Serviciul Roman de Informaţii (SRI), a început urmărirea penala împotriva lui Dorinel Mihai Mucea, adjunctul sefului Oficiului Participaţiilor Statului si Privatizare în Industrie din cadrul Ministerului Economiei si Comerţului (OPSPI-MEC). Acuzaţiile sub care procurorul Nastasiu a început urmărirea penala împotriva lui Dorinel Mucea au fost de “trădare prin transmitere de secrete” si “constituire de grup infracţional organizat”. Opt zile mai târziu, judecătoarea Liliana Badescu, de la Curtea de Apel Bucuresti-Sectia I Penală, dispunea arestarea lui Dorinel Mucea în baza “referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive”, înaintat instanței de procurorii DIICOT Ciprian Nastasiu si Doru Ioan Cristescu.

O licitaţie care nu anunţa nimic ieşit din comun. In esenţa, atât cat se poate înţelege din rezoluţia de începere a urmăririi penale, din referatul cu propunerea de arestare si din cele doua referate cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, cei doi procurori susţin ca Dorinel Mucea, în calitate de preşedinte al comisiei de licitaţie organizate pentru vânzarea acţiunilor deţinute de statul roman la SC Muntenia Electrica Sud SA, ar fi furnizat coinculpaţilor Stamen Stantchev si Vadim Benyatov Don informații secrete. Informaţiile ar fi fost transmise mai departe de cei doi companiei italiene ENEL SpA. De aici ar rezulta, în concepţia celor doi procurori, ca Dorinel Mucea ar fi desfăşurat o activitate profund ilegala de pe urma căreia ar fi beneficiat câștigătoarea licitației, compania italiana ENEL SpA.

În continuare, ceea ce nu se ştie. Privatizarea SC Muntenia Electrica Sud SA a fost dispusa prin HG 546/2005, completata si acualizata cu HG 1866/2005. Preşedinte al comisiei de licitaţie a fost desemnat Dorinel Mucea. în continuare, s-au parcurs etapele de privatizare pana la selecţie si prezentare de oferte angajante, cu participarea investitorilor strategici. Obiectul – vânzarea a 51% din capitalul existent si o investiţie de capital direct în societate care sa reprezinte, împreuna cu acţiunile vândute, 67,5% din capitalul majorat al societarii. De la început, interesul pentru Muntenia Electrica Sud a fost foarte ridicat. La data de 31.01.2006 erau depuse opt oferte angajante din partea tot atâtor mari societatea comerciale din Europa si SUA. Ofertele au fost evaluate după o grila simpla de punctaj: preţ – 80 de puncte, plan de afaceri – 10 puncte si contractul de privatizare neamendat – 10 puncte.
ENEL putea fi declarat castigator din primul tur. Strategia de privatizare aprobata de Guvernul României prevedea ca se “poate stabili ca selecţia competitiva a potenţialilor investitori sa se desfăşoare pe baza ofertelor angajante imbunatatite”. Intr-un astfel de caz se prevedea ca vor fi consideraţi investitori calificaţi societăţile care în urma evaluării “au obţinut un punctaj minim de 75% din punctajul primului clasat”. în cazul în care, prin încadrarea în pragul de 75%, numărul investitorilor ar fi fost mai mic de cinci, se putea reduce pragul de punctaj de la 75% la 67,5%. Potrivit acestui ultim algoritm, au putut fi calificaţi pentru participarea la etapa de oferte imbunatatite un număr total de cinci investitori. Deschidem o paranteza si arătam ca aceasta etapa nu era obligatorie. Foarte important! Daca dorea sau avea vreun interes, Dorinel Mucea, preşedintele comisiei, putea sa-l declare castigator al licitaţiei pe investitorul cel mai bine plasat în urma primei etape, aceea a ofertei obligatorii. Primii plasaţi în acel moment erau tocmai italienii de la ENEL SpA, cu o oferta de 721.420.000 de euro! Exact cei indicaţi de procurorii DIICOT Nastasiu si Cristescu drept beneficiari ai trădării de tara comise de Dorinel Mucea. Daca acesta oprea licitaţia aici, ar fi făcut un gest absolut legal, ENEL SpA ar fi devenit majoritara la Muntenia Electrica Sud si Dorinel Mucea ar fi fost lângă familie. Acesta insa nu s-a oprit aici, în pofida tuturor recomandărilor primite.

Consultanţii n-au fost de acord cu etapa a doua . Celebrii PricewaterhouseCoopers, consultanţi ai părţii romane, i-au recomandat în scris sa nu mai treacă la etapa ofertelor imbunatatite, pentru ca exista riscul ca România sa piardă tot ce câştigase sigur în prima etapa a licitaţiei! Consultantul firmei menţionate, Robert Patterson, i-a adus drept argumente împotriva solicitării de oferte imbunatatite preţul foarte mare obţinut deja (mai mare de aproximativ 3,5 ori decât evaluarea făcuta prealabil), posibilele schimbări structurale (fuziuni în curs) pe piaţa europeana de energie care ar fi putut reduce interesul pentru “Muntenia”, posibilitatea inrautatirii conditiilor comerciale si obţinerea, în cel mai bun caz, a unei creşteri nesemnificative de preţ în raport cu riscurile asumate, întrucât preţul era deja foarte mare. Mucea a trecut insa la etapa a doua, aceea a ofertelor imbunatatite.

Pentru a crea o concurenta cat mai strânsa, Dorinel Mucea a selecţionat primele cinci oferte calificate după prima runda, aceea a ofertelor obligatorii. Metoda de punctaj plafona selecţia la maximum cinci oferte, cu condiţia ca punctajul acestora sa fie cel puţin 67,5% din punctajul primului clasat. ENEL SpA ar fi trebuit sa primească 80+10=90 puncte, pentru ca avea cel mai bun preţ si nu solicita modificări la contractul-cadru. Daca ar fi primit 10 si pentru planul de afaceri, ar fi obţinut punctajul maxim, de 100. Ținand cont de diferenţa mare de preţ oferit, dintre ENEL SpA si următorii patru clasaţi, si pentru a-i putea selecta pe toţi patru, având în vedere si restricţia de 67,5% menţionata, Dorinel Mucea a apreciat planul de afaceri al ENEL SpA prin acordarea a 4 puncte. Ceilalţi patru ofertanţi la contractul-cadru si la planul de afaceri aveau punctajul necesar care sa le permită încadrarea deasupra pragului de 67,5% din punctajul ENEL SpA.

Ofertanţii au fost convinşi sa dea mai mulţi bani. Din considerentele expuse mai sus, acordarea de punctaje pe contract si pe planul de afaceri nu trebuia cunoscuta de ENEL SpA, pentru a nu contesta trecerea la oferte imbunatatite cu cinci ofertanţi. Pentru determinarea celor cinci sa ofere un preţ cat mai mare, a fost făcut public un plafon maxim de preţ, rezultat în urma primei runde de 720-730 milioane de euro. Era evident ca ENEL SpA realizase ca are cea mai buna oferta de preţ, cotata cu 80 de puncte, si ca, nefăcând modificări la textul de contract, mai are încă 10 puncte. Prin deducţie, având în vedere si informaţiile de pe piaţa privind preturile celorlalţi, italienii de la ENEL SpA au realizat ca au un punctaj mic la planul de afaceri.

Pe de alta parte, în paralel, Dorinel Mucea a trecut la aplicarea unui plan de protejare a informaţiilor-baza, în funcţie de care era derulat procesul de privatizare al “Munteniei”, reuşind sa acrediteze în minţile celor cinci calificaţi ca reala soluţia tentanta de creştere a ofertelor de preţ în faza a doua a licitaţiei. Un singur exemplu: l-a folosit pe bulgarul Stantchev pentru a transmite prin Benyatov, ambii consultanţi ai ENEL SpA, si nu spioni cum acreditează procurorii DIICOT Ciprian Nastasiu si Doru Ioan Cristescu, un set de informaţii italienilor de la ENEL SpA, care sa-i determine sa crească substanţial preţul. Astfel, Dorinel Mucea a obţinut un salt în preturile oferite de cei cinci, profitabil în exclusivitate parţii romane! Afirmam în deplina cunoştinţa de cauza ca, pentru a putea concepe si a aplica cu succes un asemenea plan, iţi trebuie o pregătire absolut speciala. Anume, aceea de ofiţer de informaţii.

ENEL a pus pe masa încă 100 milioane de euro. In urma planului desfăşurat de Dorinel Mucea, cei cinci ofertanţi au fost stimulaţi intr-o asemenea măsura încât prima clasata, ENEL SpA, a oferit un preţ suplimentar, de aproape 100.000.000 de euro, prin mărirea ofertei iniţiale de la 721.000.000 de euro la 820.000.000 de euro. Al doilea clasat, societatea IBERDROLA, a oferit cea mai spectaculoasa creştere de preţ, peste 280.000.000 de euro, de la 506.000.000 de euro la 790.000.000 de euro.

Toate acestea, în mintea procurorilor DIICOT Ciprian Nastasiu si Doru Ioan Cristescu înseamnă trădare de tara!

Cei cinci paşi care l-au dus pe Dorinel Mucea în puşcărie

Pasul 1. Etapa de privatizare pana la selecţie si prezentarea de oferte angajante.
Pasul 2. Elaborarea strategiei menite sa le creeze primilor cinci clasaţi certitudinea ca este profitabil sa pluseze în cazul solicitării de oferte imbunatatite.

Pasul 3. Aplicarea în mod credibil a strategiei menţionate.

Pasul 4. Convingerea celor de la ENEL SpA, primii clasaţi ai primei etape, sa ofere încă 100 milioane de euro în etapa ofertelor imbunatatite.

Pasul 5. Arestarea. Totul a plecat de la Serviciul Roman de Informaţii. Prin rezoluţia de începere a urmăririi penale împotriva lui Dorinel Mucea, procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu constata: “La data de 8 iunie 2006, Serviciul Roman de Informaţii a sesizat Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism în baza (…)”. Important, sesizarea de la care a început totul a plecat de la SRI. Sarcina esenţiala a SRI ar fi fost ca, prin intermediul Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei si Securitate Economica, sa asigure protecţia informativa a procesului de privatizare de la SC Electrica Muntenia Sud SA. Relevanta naţionala si valoarea obiectivului privatizat reclama cu siguranţa o astfel de atitudine. SRI a preferat sa monitorizeze în mod unilateral procesul de privatizare, gestionând doar premisele de “trădare prin transmitere de secrete” si de “constituire a unui grup infracţional, care acţionează în mod coordonat în scopul divulgării secretului economic si concurentei neloiale”.Pe cursul sesizării informative a unor eventuale nereguli legate de gestionarea secretului de stat/serviciu, SRI ar fi trebuit sa procedeze imediat la evaluare si, daca era cazul, sa treacă la masurile de prevenire, data fiind importanta evenimentului în sine. în limbaj de specialitate, aceasta uzanţa se cheamă “informare pe structuri de funcţii responsabile”. în niciun caz nu era normal sa se aştepte “coacerea” evenimentului intr-un caz care era sub semnul “înaltelor raţiuni de stat”.

Pe de alta parte, SRI s-a blocat în stadiul supravegherii informative fără just temei, nerespectând nici principiul colaborării cu serviciile colaterale, în speţa Serviciul de Informaţii Externe, aşa cum ar fi fost firesc. Daca ar fi făcut-o, ar fi aflat cu siguranţa ca Dorinel Mucea face parte dintr-o categorie profesionala din care, atunci când cineva trădează, o face fără surle, trâmbiţe si, mai ales, fără discuţii telefonice despre care ştie sigur ca sunt interceptate. Pentru toate acestea, putem crede ca SRI a acţionat la ordin politic. Având în vedere existenta informării premierului Tariceanu pe stadiu în cadrul procesului de privatizare de către Dorinel Mucea, atitudinea SRI aduce cu o tentativa de creare a unui proces de intenţie la adresa primului-ministru.
Dorinel Mucea, ofiţer SIE acoperit. Anterior anului 1989, Dorinel Mucea, după ce a absovit, ca sef de promoţie, ASE-ul, a lucrat în comerţul exterior. Mai întâi la “Metarom”, întreprindere de comerţ exterior pentru utilaj metalurgic, si apoi la “Uzinimportexport”. La cea din urma, a promovat pana în funcţia de director general. Ulterior, a fost numit, pe perioada 1988-1992, în postul de sef al agenţiei economice romane la Ankara. Pe de alta parte, acţiunea lui Dorinel Mucea, de monitorizare a întregului proces de privatizare a SC Electrica Muntenia Sud SA, precum si modalităţile prin care i-a determinat pe participanţi sa ofere preturi-record, poarta marca “servicii speciale”. Din informarea de stadiu înaintata de Dorinel Mucea premierului Calin Popescu Tariceanu rezulta clar o suita de evenimente provocate si consumate în paralel care a creat ofertanţilor, în faza a doua a licitaţiei, aceea a ofertelor imbunatatite, o realitate amendata de interesul operativ naţional, demonstrata de rezultatul final. Acest material elaborat de Dorinel Mucea, precum si altele cu caracter secret aflate în posesia noastră, limpezesc presupunerea ca acesta a acţionat pe tot parcursul licitaţiei utilizând metode ale muncii de informaţii, respectiv “protecţie informativa” si “operaţiune informativ-operativa speciala”. Prin metodele menţionate, coordonatorul licitaţiei a căutat si si-a realizat scopul propus, anume, vânzarea în condiţii cat mai bune a unui produs naţional deosebit de important aflat în proces de înstrăinare. Din toate aceste motive credem ca Dorinel Mucea a avut calitatea de ofiţer de informaţii externe, care a funcţionat mai întâi acoperit în comerţul exterior si apoi cu acoperire de diplomat comercial. Surse din Serviciul de Informaţii Externe ne-au confirmat raţionamentul.

Strategia de creştere a preţului a fost anunţata la guvern. Imediat după parcurgerea etapelor de selecţie si prezentare de oferte angajante cu participarea investitorilor strategici în procesul de privatizare al SC Electrica Muntenia Sud SA, Dorinel Mucea si-a informat superiorii atât cu privire la stadiul licitaţiei, cat si în privinţa intenţiilor sale de a trece la etapa a doua, aceea a ofertelor imbunatatite. în acest sens, a întocmit un raport detaliat pe care l-a înaintat în data de 27.02.2006 ministrului economiei si comerţului, Codrut Seres, si premierului Calin Popescu Tariceanu. în raportul supus aprobării, Dorinel Mucea descrie clar strategia pe care o are în vedere pentru atingerea scopului pe care si l-a propus, acela de a vinde cat mai avantajos pachetul majoritar de la SC Electrica Muntenia Sud SA.Relevant în acest sens ni se pare conţinutul punctului 3 al capitolului “Propuneri supuse aprobării”: “Cei 5 investitori calificaţi, pentru a depune oferte angajante, vor fi informaţi (…). Se apreciază ca (…) investitorii vor fi orientaţi sa-si maximizeze ofertele”.

Ne aflam în fata unei alte probe care arata ca, în calitatea sa de responsabil pentru privatizarea Muntenia Sud, Dorinel Mucea a acţionat “la lumina”, urmărind tenace obţinerea unui preţ cat mai substanţial de la companiile străine promovate în etapa ofertelor imbunatatite.
Un dosar cu multe semne de întrebare. Ce nu au demonstrat procurorii DIICOT

Procurorul Ciprian Nastasiu a intrat în atenţia opiniei publice atunci când a solicitat personal instanţei de judecata punerea în libertate a sirianului Omar Hayssam, acuzat de terorism. Este limpede ca nu a acţionat din proprie iniţiativa. Altfel, ar fi răspuns intr-un mod exemplar pentru fapta sa. Posibil chiar, cu circumstanţe agravante. La aceasta nu mai adăugam decât ca şotia lui este un important funcţionar SRI. Colegii procurorului susţin ca nici Ciprian Nastasiu n-ar fi departe de sfera de influenta a instituţiei amintite. Toate acestea vor face insa obiectul unui alt material de presa. Daca procurorii DIICOT Ciprian Nastasiu si Doru Ioan Cristescu ar fi dorit ca “dosarul trădării” sa aibă o susţinere probatorie solida, ar fi trebuit sa demonstreze fără putinţa de tăgada câteva aspecte. Primul. Ca rezultatul presupusei activitati infracţionale a fost de natura sa afecteze grav interesul naţional. Interesul naţional n-a fost afectat nici măcar vag, ţinând cont de preţul uriaş obţinut. Daca interesul naţional ar fi fost afectat, rezultatele licitaţiei ar fi fost anulate.

Al doilea. Ca acţiunile celui învinuit/inculpat au condus spre un scop final infracţional. Este limpede chiar si din dosar ca scopul învinuitului/inculpatului a fost acela de a obţine un preţ cat mai mare de la ofertanţi.

Al treilea. Ca învinuitul/inculpatul a avut un interes personal si în ce s-a materializat acesta. Din dosar nu reiese sub nicio forma faptul ca Dorinel Mucea ar fi urmărit realizarea vreunui interes personal, cu atât mai puţin materializarea acestuia.
Reprezentantul BERD, Marko Kecman: “Precis aţi călcat pe degetele cuiva”

“Stimate dle Mucea, noi urmărim evenimentele la BERD si este o situaţie absolut teribila si mi-as dori sa va pot ajuta în vreun fel. Mie mi se pare ca seamănă cu filmul “Imperiul contraataca”. Dvs. si echipa dvs. aţi fost instrumentali în reforma sectorului energetic din România. Cei din afara nu pot aprecia cu adevărat cantitatea de munca grea si eforturile depuse. Evident ca asta a atacat interese mai vechi si puternice si e la fel de evident ca în acest proces aţi călcat pe degetele cuiva. Știu ca dvs. aţi sprijinit planurile de a se stabili o piaţa transparenta pe baza OPCOM, cat si privatizările. Sper ca veţi fi exonerat curând de toate acuzaţiile care vi se aduc. Nu ştiu daca după aceasta experienţa veţi mai dori sa va întoarceţi la vechiul post, dar trebuie sa fiţi sigur ca reformele dvs. sunt acum ireversibile, iar sectorul energetic romanesc este pe cale sa devina un model nu numai în zona noastră geografica, ci si mai departe. Sper ca ce se întâmpla acum e doar o încetinire de moment a unui proces ireversibil, dar politica este o afacere murdara.

Fiind din Serbia, sunt în mod special interesat în ceea ce aţi realizat dvs. în România, sper ca intr-o zi sa pot face acelaşi lucru în tara mea si sa devin dl. Mucea al Serbiei! Și încă ceva: îmi voi aduce mereu aminte cu plăcere de “lecţiile” din timpul întâlnirilor noastre. M-au ajutat sa înţeleg sectorul energetic si specificul lui si au fost o adevărata plăcere. Când toate aceste lucruri vor fi trecute, sper ca veţi avea timp sa beţi o cafea cu mine. Și sper ca acest lucru sa fie cat mai curând. Cel mai important lucru este sa va menţineţi spiritul si sa nu permiteţi evenimentelor sa va afecteze sănătatea dvs. sau viata de familie. Cu aceasta va doresc numai bine si de abia aştept sa va revăd.”

Marko Kecman, principal banker power&energy BERD . O posibila explicaţie

Rezoluţia de începere a urmăririi penale, în ceea ce avea sa se numească “dosarul trădării”, a fost emisa de procurorul Ciprian Nastasiu în data de 21.11.2006. A doua zi, în urma şedinţei CSAT, preşedintele României, Traian Basescu, a declarat ca este necesara anchetarea de către Parchet a contractelor pe energie. Preşedintele a mai adăugat si ca va crea o comisie care sa elaboreze un nou proiect de strategie în domeniul economic (”Adevărul” , 17 Ianuarie 2007).

Bibliografie

– O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială, Casa de Editura şi Presă „Şansa”, Bucureşti, ediţia a IV-a, 2001, p. 40.

– V. Dongoroz, S. Kahane ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea specială,vol. III, p. 43.

–  http://www.realitatea.net

– colecția ”Adevărul”