PREVENIREA ŞI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

PREVENIREA ŞI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

Prin dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 241/2005 se incriminează împiedicarea sub orice formă a organelor competente de a intra în sedii, incinte ori terenuri cu scopul verificărilor financiare, fiscale sau vamale. Textul de lege are în vedere combaterea evaziunii fiscale săvârşite prin împiedicarea exercitării controlului, în condiţiile legii. Or, ţinând seama de tipul de control şi de organul competent care îl efectuează, urmează a fi aplicabile, după caz, dispoziţiile legale corespunzătoare. Împrejurarea că nu s-au respectat normele procedural-fiscale ori cele procedural-penale, nu este de natură a atrage neconstituţionalitatea dispoziţiei legale contestate care nu legitimează o conduită în contra Constituţiei, ci doar incriminează împiedicarea accesului în anumite spaţii în care se desfăşoară o activitate comercială.

De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu vizează spaţii cu destinaţia exclusiv de domiciliu, ci stabilesc în mod clar că acest control se efectuează la “sedii, incinte ori pe terenuri”. Aşa fiind, controlul priveşte spaţii clar determinate prin destinaţia lor. Rezultă că art. 5 din Legea nr. 241/2005 nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului.

Desigur, dacă organul de control încalcă prevederile legii, contribuabilul este în drept să procedeze, după caz, potrivit art. 51 referitor la Dreptul de petiţionare sau art. 52 referitor la Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică din Constituţie, mai ales că legea defineşte organul competent ca fiind acela care are atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.

Curtea Constituţională, Decizia nr. 470 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.   365 din 25 mai 2011. Idem Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005 :”în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în acelaşi timp şi locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este atât de pronunţată, astfel că inviolabilitatea sediului nu este supusă aceloraşi reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care se desfăşoară viaţa privată a persoanei”. Prin urmare, autorităţile pot exercita în alte condiţii, mult mai permisive, controlul asupra activităţilor profesionale care se desfăşoară în aceste sedii.   “Activităţile pe care Inspecţia Muncii le controlează nu ţin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general”.