ACCESUL LA PROPRIUL DOSAR ŞI DECONSPIRAREA SECURITĂŢII , ART.6 DIN LEGEA NR.303/2004 PRIVIND STATUTUL JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

ACCESUL LA PROPRIUL DOSAR ŞI DECONSPIRAREA SECURITĂŢII , ART.6 DIN LEGEA NR.303/2004 PRIVIND STATUTUL JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

Prin Decizia nr.209/ 2011, Curtea Constituţională respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.2 lit.b) şi art.6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale art.6 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Corneliu Maria în Dosarul nr.1.199/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Din motivarea scrisă a excepţiei rezultă însă că autorul acesteia critică, alături de art.6 din Legea nr.303/2004, doar anumite prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2008, şi anume art.2 lit.b) şi art.6-11. Dispoziţiile art.2 lit.b) stabilesc semnificaţia expresiei de “colaborator al Securităţii”; art.6 se referă la activităţile specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, desfăşurate de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; art.7 are în vedere nota de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art.8 prevede posibilitatea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luării în discuţie a acesteia; art.9 priveşte situaţia în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art.10 se referă la comunicarea şi publicarea adeverinţelor prin care se atestă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia; art.11 prevede instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia şi consacră reguli procedurale în legătură cu aceasta.

Art.6 din Legea nr.303/2004 are următoarea redactare: “(1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să facă o declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică.
(2) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică declaraţiile prevăzute la alin.(1). Rezultatele verificărilor se ataşează la dosarul profesional.
(3) Dispoziţiile Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică se aplică în mod corespunzător.”

Textul din Constituţie invocat de autorul excepţiei în motivarea criticii de neconstituţionalitate este cel al art.126 alin.(5) care interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare.
În jurisprudenţa sa constantă Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată ( În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr.1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.749 din 4 noiembrie 2009, sau Decizia nr.815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.394 din 11 iunie 2009).
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.6 din Legea nr.303/2004, faptul că textul de lege criticat face trimitere la o lege care a fost declarată neconstituţională, dar care, ulterior, a fost abrogată şi înlocuită cu un nou act normativ, redactat în spiritul Constituţiei şi în acord cu cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale, nu este de natură să atragă neconstituţionalitatea acestuia. Este evident că, într-o asemenea situaţie, instanţa de judecată chemată să facă aplicarea prevederilor art.6 alin.(3) din Legea nr.303/2004 le va interpreta prin prisma normelor de tehnică legislativă şi va considera trimiterea ca fiind făcută la actul normativ actualmente în vigoare.
De altfel, Curtea constată că dispoziţiile primelor două alineate ale art.6 din Legea nr.303/2004 sunt suficiente pentru a asigura dovedirea probităţii morale şi profesionale a magistraţilor, precum şi a personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate, prin impunerea în sarcina acestora a obligaţiei de a da o declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică. Această declaraţie va fi analizată de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, potrivit procedurii stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2008, care, aşa cum s-a arătat, este conformă cu prevederile Legii fundamentale.
Curtea Constitutională, Decizia nr.209 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 18 mai 2011(extrase)