EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 12 DIN LEGEA NR. 143/2000 PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

Curtea reţine că art. 2, 6, 7, 8 şi 11 din Legea nr. 143/2000 incriminează anumite fapte al căror conţinut este descris şi reglementat fără a se face trimitere la vreo altă prevedere a legii penale. Art. 12 din lege prevede sancţionarea mai aspră a infracţiunilor menţionate, dacă acestea au avut ca rezultat moartea victimei. Nici acest text de lege nu face trimitere la vreun alt text legal şi nu prevede că dispoziţiile sale ar putea fi aplicate cu efecte retroactive. În aceste condiţii se aplică regula generală potrivit căreia textul de lege incriminator se aplică numai faptelor săvârşite după data intrării sale în vigoare, cu excepţia situaţiei în care ar fi mai favorabile dispoziţiile legale în vigoare la data săvârşirii infracţiunii judecate.

De altfel, dispoziţiile legale criticate nici nu puteau face trimitere la art. 312 din Codul penal privind traficul de stupefiante, întrucât acest text de lege a fost abrogat prin art. 32 din Legea nr. 143/2000, potrivit căruia: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispoziţiile art. 312 din Codul penal, în ceea ce priveşte produsele sau substanţele stupefiante, precum şi alte dispoziţii contrare.”

Curtea Constituțională , Decizia nr. 347 din 21 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 19 octombrie 2004