EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 198 ALIN. (1) LIT. E) DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Dispoziţiile art. 198 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, conform cărora „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”. Prezumţia de nevinovăţie, invocată de autorul excepţiei, se referă la persoana învinuită de săvârşirea unei infracţiuni, în timp ce dispoziţiile art. 198 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală au în vedere neîndeplinirea cererii organelor judiciare de a li se remite anumite obiecte sau înscrisuri necesare soluţionării procesului penal. Dispoziţiile legale criticate vizează toate persoanele care intră sub incidenţa acestui text, indiferent dacă au sau nu vreo calitate în proces, iar amenda judiciară este o sancţiune cu caracter procesual, care se aplică pentru abaterea judiciară comisă.

Îndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare a obiectelor şi înscrisurilor cerute de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată constituie o obligaţie, stabilită de legiuitor, pentru realizarea scopului procesului penal, prevăzut în art. 1 din Codul de procedură penală, şi anume: „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.”

Critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi cu privire la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece acestea se referă la dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, prevederi care nu au nici o incidenţă în cauză în raport cu conţinutul textului de lege criticat, care se referă la abateri şi amenzi judiciare.

Curtea constată, de asemenea, că nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, prin dispoziţiile legale care au făcut obiectul controlului de constituţionalitate aceste prevederi nu au fost lezate, iar referitor la alte prevederi invocate (art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), acestea nu au incidenţă în cauză.

Curtea Constituțională , Decizia nr. 467 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 18 decembrie 2003. Prin Decizia nr. 145/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, s-a constatat că dispoziţiile art. 198 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.