Curtea constată că asupra acestora s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat că “nu se poate susţine că acestea aduc atingere dreptului la apărare, întrucât […] partea interesată […] are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, cât şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi 2781 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecată, după caz”.
Pe cale de consecinţă, deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea apreciază că soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Curtea Constituțională , Decizia nr. 94 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.