EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 274 ALIN. 1 ŞI 3 ŞI ART. 276 DIN CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ, EGALITATEA ÎN DREPTURI, RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERNAŢIONAL ŞI DREPTUL INTERN, ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE , DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL , RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI SAU AL UNOR LIBERTĂŢI, ONORARIUL AVOCAŢIAL, CHELTUIELI DE JUDECATĂ

EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 274 ALIN. 1 ŞI 3 ŞI ART. 276 DIN CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ, EGALITATEA ÎN DREPTURI, RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERNAŢIONAL ŞI DREPTUL INTERN, ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE , DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL , RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI SAU AL UNOR LIBERTĂŢI, ONORARIUL AVOCAŢIAL, CHELTUIELI DE JUDECATĂ

Judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat (Curtea Constituţională, Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007).
Prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil (Curtea Constituţională, Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005).
Obligativitatea plăţii cheltuielilor de judecată, incluzând taxele de timbru şi onorariile avocaţilor, de către partea ale cărei pretenţii nu au fost admise de instanţa de judecată are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia şi nu contravine prevederilor constituţionale (Curtea Constituţională, Decizia nr. 367 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008; idem, Curtea Constituţională, Decizia nr. 1.586 din 13 decembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2012 ).