INTERCEPTAREA ŞI ÎNREGISTRAREA CONVORBIRILOR SAU COMUNICĂRILOR

I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 91² din Codul de procedură penală, referitoare la organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, precum şi procedura ce se desfăşoară în îndeplinirea acestor activităţi procedurale, se constată că autorul excepţiei nu îşi motivează excepţia de neconstituţionalitate pe neconcordanţa acestui text de lege cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci evidenţiază numai aspecte ce privesc exclusiv activitatea organelor de urmărire penală în cauza dedusă judecăţii.

Întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor […] şi a ordonanţelor Guvernului”, iar nu aplicarea în concret a acestora, ceea ce este de competenţa exclusivă a organelor judiciare, se constată că susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 91² din Codul de procedură penală, în raport cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, nu pot fi reţinute.

II. Prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, cu modificările ulterioare, sunt, în opinia autorului excepţiei, neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi [art. 16] alin. (1) şi (2)] şi cu cele referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului (art. 20). În argumentarea acestei susţineri, autorul excepţiei nu invocă nici un motiv din care să rezulte modul în care textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate, ci se referă exclusiv la aspecte practice din activitatea organelor judiciare în cauza respectivă, care nu au nici o legătură cu competenţa după calitatea persoanei a Departamentului Naţional Anticorupţie. Astfel fiind, se constată că nici aceste susţineri nu pot fi reţinute.

Referitor la dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate, de asemenea, în susţinerea excepţiei, dispoziţii privind interzicerea abuzului de drept, se reţine, aşa cum susţine şi Avocatul Poporului, că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă, neavând legătură cu textele criticate.

Curtea Constituțională, decizia nr. 595 din 8 noiembrie 2005 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1064 din 28 noiembrie 2005