JUDECATA ÎN CAZUL RECUNOAŞTERII VINOVĂŢIEI, ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE

JUDECATA ÎN CAZUL RECUNOAŞTERII VINOVĂŢIEI, ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Ionuţ Daniel Neculae susţine că dispoziţiile art. 3201 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece beneficiul reglementării aparţine doar unei anumite categorii de inculpaţi, arbitrar stabilită în funcţie de stadiul procesual în care modificarea legii intervine, celelalte persoane acţionate în justiţie şi aflate în alte stadii procesuale fiind discriminate.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 124 referitor la Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la Dreptul la un proces echitabil, şi art. 7 şi art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea oamenilor în faţa legii şi la dreptul acestora de a se adresa efectiv instanţelor judiciare naţionale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, sens în care prezenta excepţie a devenit inadmisibilă.

2. Totodată, Curtea mai constată ca urmare a acestei decizii de admitere că prin art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, s-au introdus dispoziţii tranzitorii potrivit cărora “Cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Pe cale de consecinţă, având în vedere cele de mai sus, criticile autorilor au rămas fără obiect.

Curtea Constituţională, Decizia nr. 81 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  140 din 1 martie 2012