NOŢIUNEA DE FUNCŢIONAR

Completul de fond a constatat că, în legătură cu noţiunile de funcţionar şi alţi salariaţi, folosite în conţinutul unor dispoziţii ale legii penale, prin decizia nr. 35 din 27 aprilie 1994, rămasă definitivă prin decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, şi prin decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, definitivă prin decizia nr. 11 din 25 ianuarie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 februarie 1995, Curtea Constituţională a statuat că reglementările referitoare la aceste noţiuni sunt de nivelul legii şi nu de nivel constituţional. S-a reţinut astfel că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, situaţie în care, pe cale de consecinţă, conceptul general de funcţionar nu poate fi de nivel constituţional. Întrucât, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, şi deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curţii, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepţia a fost respinsă ca vădit nefondată.

De asemenea, nici ultimul motiv de recurs, potrivit căruia un funcţionar al unei societăţi comerciale cu capital privat nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, nu este fondat. Se constată că, în realitate, recurentul nu contestă constituţionalitatea art. 254 din Codul penal privind infracţiunea de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, ci se referă exclusiv la aprecierea calităţii de funcţionar. În această situaţie, se reţine că nu se invocă o problemă de ordin constituţional, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, care este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Curtea Constituţională, decizia nr. 76 din 22 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 236 din 10 septembrie 1997