PREVENIREA ŞI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

Nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, adică autorilor unei infracţiuni de evaziune fiscală care au acoperit prejudiciul de până la 50.000 euro cauzat prin fapta penală.

Pe de altă parte, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiunile săvârşite este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.

Curtea Constituțională, decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006