Prostituţia

Incriminând prostituţia, legea nu îngrădeşte libertatea sexuală, ci comerţul cu raporturi sexuale, restrângere conformă prevederilor art. 49 din Constituţie şi justificată de necesitatea apărării moralei şi sănătăţii publice, cât timp prostituţia nu a fost legal recunoscută ca o profesie. În aceste condiţii, prostituţia reprezintă, totodată, o atingere adusă demnităţii persoanei, prin dispreţul public pe care îl atrage, aşa încât nu poate avea semnificaţia unei restrângeri a dreptului la muncă, acesta putându-se exercita numai prin activităţile legal recunoscute.

Curtea Constituţională, decizia nr. 74 din 11 iunie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 august 1996

Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 din Codul penal, nu se pedepseşte pentru această infracţiune, dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea de trafic de persoane încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora.

Art. 20 din Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001