Suspendarea condiţionată a executării pedepsei

Deşi prin art. 81 alin. (3) din Codul penal legiuitorul a restrâns aplicarea măsurii de individualizare a pedepsei, în sensul că nu poate fi dispusă în cazul persoanelor care au săvârşit cu intenţie infracţiunile menţionate în acest text de lege, aceasta nu contravine însă prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 49. Drepturile fundamentale reprezintă o constantă a personalităţii cetăţeanului, o şansă egală acordată fiecărui individ şi, din această cauză, principiul egalităţii cuprinde egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetăţeni în comparaţie cu alta. În această situaţie este evident că regimul pedepselor constituie o problemă de politică penală, pe care organul legislativ este singurul îndreptăţit să o soluţioneze în funcţie de împrejurările existente la un moment dat în domeniul criminalităţii. Prin măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei în condiţiile art. 81 alin. (3) din Codul penal s-a urmărit în exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infracţiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. În asemenea condiţii încălcarea principiului egalităţii s-ar putea pune în discuţie numai dacă instituirea unor astfel de măsuri ar crea discriminări între cetăţeni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui. Cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi Curtea a constatat că proporţionalitatea, aşa cum este consfinţită de alin. (2) al art. 49 din Constituţie, priveşte măsura restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, iar nu restrângerea aplicării măsurii de suspendare condiţionată a executării pedepsei, impusă de necesitatea realizării unei politici represive mai ferme.

Curtea Constituţională, decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, decizia nr. 182 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 30 august 2001