CONDIŢIILE MATERIALE DE DETENŢIE ÎN PENITENCIARE, ART. 3 DIN CONVENŢIE, ATINGERE DEMNITĂŢII , SENTIMENTE DE UMILINŢĂ ŞI DE ÎNJOSIRE
Curtea Europeană a Drepturilor Omului declară admisibile capetele de cerere privind art. 3, în măsura în care se referă la condiţiile materiale de detenţie în penitenciarele Jilava şi Rahova şi hotărăşte că a fost încălcat art. 3 din Convenţie.
Curtea reiterează că art. 35 § 1 din Convenţie îi permite să analizeze o cauză numai dacă cererea a fost depusă în termen de 6 luni de la data deciziei definitive în procedura de epuizare a căilor de atac interne. Aceasta reaminteşte, de asemenea, că în cauzele în care există o situaţie continuă termenul de 6 luni curge de la data încetării situaţiei respective [a se vedea Koval împotriva Ucrainei (dec.) nr. 65.550/01, 30 martie 2004]. În prezenta cauză, în timpul detenţiei sale, reclamantul a fost deţinut în două penitenciare şi a fost transferat între acestea de mai multe ori (§ 38).
Curtea reţine în continuare faptul că, anterior, a statuat că dacă transferul reclamatului de la un stabiliment la altul nu i-a schimbat în niciun fel circumstanţele, este vorba de o situaţie continuă (Seleznev împotriva Rusiei, nr. 15.591/03, pct. 36, 26 iunie 2008).
Reclamantul s-a plâns în mod constant de condiţiile de detenţie din penitenciarele Jilava şi Rahova, care par să fie în esenţă identice. Plângerile lui nu sunt legate de un eveniment anume, ci privesc tot ansamblul de probleme referitoare la condiţiile sanitare, temperatura din celule, supraaglomerarea şi aşa mai departe, care l-au afectat în cursul întregii perioade de detenţie. El a susţinut că celulele au fost întotdeauna foarte aglomerate, că era foarte puţină apă potabilă şi pentru duş şi că mâncarea era de calitate slabă şi neigienică (§ 43).
Curtea reiterează că art. 3 stabileşte una dintre valorile fundamentale ale societăţilor democratice. Convenţia interzice în termeni absoluţi tortura sau tratamentele şi pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei [a se vedea Labita împotriva Italiei (MC), nr. 26.772/95, § 119, CEDO 2000-IV] .
L’article 3 de la Convention, la Cour l’a dit à maintes reprises, consacre l’une des valeurs fondamentales des sociétés démocratiques. Même dans les circonstances les plus difficiles, telle la lutte contre le terrorisme et le crime organisé, la Convention prohibe en termes absolus la torture et les peines ou traitements inhumains ou dégradants. L’article 3 ne prévoit pas de restrictions, en quoi il contraste avec la majorité des clauses normatives de la Convention et des Protocoles nos 1 et 4 , et d’après l’article 15 § 2 il ne souffre nulle dérogation, même en cas de danger public menaçant la vie de la nation (arrêts Selmouni c. France [GC], n° 25803/94, § 95, CEDH 1999-V, et Assenov et autres c. Bulgarie du 28 octobre 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998-VIII, p. 3288, § 93). La prohibition de la torture ou des peines ou traitements inhumains ou dégradants est absolue, quels que soient les agissements de la victime (arrêt Chahal c. Royaume-Uni du 15 novembre 1996, Recueil 1996-V, p. 1855, § 79). La nature de l’infraction qui était reprochée au requérant est donc dépourvue de pertinence pour l’examen sous l’angle de l’article 3. Affaire Labita c. Italie, Requête n° 26772/95, Arrêt 6 avril 2000 §119.
La evaluarea condiţiilor de detenţie trebuie să se ţină cont de efectele cumulate ale acestor condiţii, precum şi de acuzaţiile specifice făcute de reclamant (a se vedea Dougoz împotriva Greciei, nr. 40.907/98, § 46, CEDO 2001-II). Trebuie luată în considerare şi durata perioadei de detenţie în condiţiile respective (a se vedea, printre altele, Alver împotriva Estoniei, nr. 64.812/01, 8 noiembrie 2005).
Lipsa acută a spaţiului într-o celulă de penitenciar are o pondere mare ca factor de luat în considerare pentru a stabili dacă condiţiile de detenţie sunt “degradante” în sensul art. 3 (a se vedea Karalevičius împotriva Lituaniei, nr. 53.254/99, 7 aprilie 2005).
Un rezumat al jurisprudenţei Curţii în temeiul art. 3 din Convenţie în legătură cu condiţiile de detenţie se poate regăsi în mai multe hotărâri privind România (a se vedea, în special, Măciucă împotriva României, nr. 25.763/03, 26 mai 2009; Ali împotriva României, nr. 20.307/02, 9 noiembrie 2010; Goh împotriva României, nr. 9.643/03, 21 iunie 2011; Bădilă împotriva României, nr. 31.725/04, 4 octombrie 2011).
La Cour rappelle également que, selon sa jurisprudence, pour tomber sous le coup de l’article 3, un mauvais traitement doit atteindre un minimum de gravité. L’appréciation de ce minimum est relative par essence ; elle dépend de l’ensemble des données de la cause, notamment de la durée du traitement et de ses effets physiques ou mentaux ainsi que, parfois, du sexe, de l’âge et de l’état de santé de la victime (voir, parmi d’autres, Irlande c. Royaume-Uni, arrêt du 18 janvier 1978, § 162, série A no 25).
Les mesures privatives de liberté s’accompagnent ordinairement de souffrances et humiliation. Toutefois, l’article 3 impose à l’Etat de s’assurer que tout prisonnier est détenu dans des conditions qui sont compatibles avec le respect de la dignité humaine, que les modalités d’exécution de la mesure ne soumettent pas l’intéressé à une détresse ou à une épreuve d’une intensité qui excède le niveau inévitable de souffrance inhérent à la détention et que, eu égard aux exigences pratiques de l’emprisonnement, la santé et le bienêtre du prisonnier sont assurés de manière adéquate (Kudła c. Pologne [GC], no 30210/96, §§ 92-94, CEDH 2000-XI).
Lorsqu’on évalue les conditions de détention, il y a lieu de prendre en compte leurs effets cumulatifs ainsi que les allégations spécifiques du requérant (Dougoz c. Grèce, no 40907/98, § 46, CEDH 2001-II).
En l’espèce, la Cour relève d’emblée que la cellule dans laquelle le requérant a été détenu à la maison d’arrêt de Jilava était d’une surface de 47,25 m2. Alors que cette cellule était conçue pour quarantedeux prisonniers, le nombre de détenus habituellement présents pendant toute la période où le requérant a été emprisonné a varié entre cinquante et un et cinquante-neuf ; le nombre de prisonniers excédait ainsi de neuf à dix-sept le nombre de lits disponibles dans la cellule (§24).
La Cour déduit de ces données que le requérant a été constamment confronté à une surpopulation carcérale grave. En effet, chacune des personnes détenues dans la cellule du requérant disposait d’un espace variant entre 0,80 et 0,92 m2, ce qui est bien en dessous de la norme recommandée aux autorités roumaines dans le rapport du CPT dressé à l’issue de sa dernière visite dans les établissements pénitentiaires roumains, dont celui de Jilava (paragraphe 15 ci-dessus). L’intéressé était lui aussi confiné la majeure partie de la journée, ne bénéficiant d’une promenade dans la cour de la prison que pendant un temps très réduit, à savoir de dix à quarante minutes par jour, et d’un accès aux douches de la prison qu’une seule fois par semaine. Cet état de choses soulève en soi une question sous l’angle de l’article 3 de la Convention(§25).
La Cour admet qu’en l’espèce rien n’indique qu’il y ait eu véritablement intention d’humilier ou de rabaisser le requérant. Toutefois, elle rappelle que, s’il convient de prendre en compte la question de savoir si le but du traitement était d’humilier ou de rabaisser la victime, l’absence d’un tel but ne saurait exclure un constat de violation de l’article 3 (Peers précité). Elle estime que les conditions de détention (paragraphes 24 et 25 ci‑dessus) que le requérant a dû supporter pendant près de six ans n’ont pas manqué de porter atteinte à sa dignité et de lui inspirer des sentiments d’humiliation et d’avilissement. Que l’intéressé eût accès aux livres et aux nombreux périodiques de la bibliothèque de la prison et qu’il disposât d’un poste de télévision dans sa cellule, aussi louable que soit la chose, n’y change rien(§26).
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les conditions de détention du requérant, en particulier la surpopulation régnant dans sa cellule, combinées avec la durée de sa détention dans de telles conditions s’analysent en un traitement dégradant(§27).
Dès lors, il y a eu violation de l’article 3 de la Convention. Affaire Măciucă c. Roumanie , Requête no 25763/03, Arrêt 26 mai 2009 définitif 26/08/2009, §27.
În ceea ce priveşte îngrijirile medicale acordate reclamantului, Curtea consideră că tratamentul împotriva tuberculozei pare să fi fost suficient şi adecvat întrucât a dus la stabilizarea acestei boli. Cu toate acestea, Curtea observă că, după ce au suspectat existenţa unei tuberculoze pulmonare la reclamant, autorităţile Penitenciarului Jilava l-au plasat în condiţii de detenţie care puteau să-i agraveze starea de sănătate. În orice caz, Curtea concluzionează că, în lipsa unei probe contrarii, se poate deduce că, după toate probabilităţile, reclamantul a dezvoltat un episod tuberculos atunci când se găsea în responsabilitatea statului, între data arestării acestuia şi data depistării bolii, din cauza condiţiilor de detenţie contrare art. 3 din Convenţie (a se vedea Melnik împotriva Ucrainei, nr. 72286/01, § 111, 28 iunie 2006).
Pe această temă, Curtea aminteşte că reclamantul a fost transferat de mai multe ori la Penitenciarul Jilava, lucru care încalcă art. 3 din Convenţie, astfel cum a hotărât Curtea în alte cauze, din cauza condiţiilor de detenţie contrare art. 3 din Convenţie (cf. Maciuca, § 15 şi Aaron Schwarz, §§ 68 – 73). Având în vedere supraaglomerarea cronică, lipsa constantă de paturi, condiţiile de igienă deplorabile şi insuficienţa activităţilor educative propuse deţinuţilor, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante a recomandat autorităţilor române să ia măsuri imediate pentru ca gradul de ocupare al celulelor să fie redus semnificativ şi ca toţi deţinuţii să dispună de un pat, de saltele şi de pături curate. De asemenea, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante a luat act de faptul că, în anumite celule din Penitenciarul Jilava, condiţiile de detenţie puteau fi calificate drept inumane şi degradante[1] . În aceste condiţii, Curtea nu poate exclude faptul că, chiar dacă reclamantul a contactat bacilul Koch anterior, condiţiile de detenţie sunt cele care au contribuit la deteriorarea stării sale de sănătate în închisoare (a se vedea Melnik, §109).
Curtea admite că, în speţă, nimic nu indică faptul că a existat într-adevăr intenţia de a-l umili sau înjosi pe reclamant. Totuşi, aceasta reaminteşte că, în cazul în care este necesar să se ţină seama de problema dacă scopul tratamentului era de a umili sau denigra victima, absenţa unui astfel de scop nu poate exclude constatarea încălcării art. 3 (Peers împotriva Greciei, nr. 28524/95, § 74, CEDO 2001-III). Aceasta consideră că respectivele condiţii de detenţie evidenţiate supra, pct. 54 (supraaglomerare şi lipsa igienei), pe care reclamantul, bolnav de tuberculoză, a trebuit să le suporte pe parcursul celor aproximativ opt luni de închisoare au adus atingere demnităţii sale şi i-au inspirat sentimente de umilinţă şi de înjosire (§55).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului hotărăşte că, în lumina celor menţionate anterior, condiţiile de detenţie combinate cu tuberculoza dezvoltată de reclamant, în timpul celor opt luni, trebuie analizate ca un tratament degradant (cf. mutatis mutandis Alver împotriva Estoniei, nr. 64812/01, § 56, 8 noiembrie 2005). Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenţie. Hotărârea din 14 decembrie 2010, Cauza Dobri împotriva României, §56
În primul rând, Curtea reaminteşte că art. 3 din Convenţie impune statului să se asigure că orice prizonier este deţinut în condiţii compatibile cu respectarea demnităţii umane, că modalităţile de executare nu supun partea interesată unei suferinţe sau unei încercări de o intensitate care să depăşească nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei şi că, ţinând seama de cerinţele practice din închisoare, sănătatea şi confortul prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător [Kudła împotriva Poloniei (GC), nr. 30210/96, §§ 92 – 94, CEDO 2000-XI]. În cazul evaluării condiţiilor de detenţie, trebuie să se ţină seama de efectele cumulate ale acestora, precum şi de afirmaţiile specifice ale reclamantului (Dougoz împotriva Greciei, nr. 40907/98, § 46, CEDO 2001-II).
Curtea subliniază că reclamantul se plânge de condiţiile materiale, în special de condiţiile de igienă şi de suprapopulare, în timpul detenţiei sale din Penitenciarul Bucureşti-Jilava pe o perioadă de mai mulţi ani (din 10 august 2000 până la 22 iunie 2002, din 7 decembrie 2002 până la 10 aprilie 2003 şi din 15 aprilie 2003 până la 10 septembrie 2004). De asemenea, Curtea observă că, în conformitate cu informaţiile prezentate de către părţi şi pe baza rapoartelor din partea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, a constatat deja încălcări ale art. 3 din Convenţie în cauze similare în care reclamanţii denunţau condiţiile materiale de detenţie din Penitenciarul Bucureşti – Jilava, în special în ceea ce priveşte suprapopularea şi, în subsidiar, condiţiile de igienă (a se vedea Măciucă, §§ 24 – 27, Jiga împotriva României, nr. 14352/04, §§ 65 – 66, 16 martie 2010, Viorel Burzo împotriva României, nr. 75109/01 şi 12639/02, § 100, 30 iunie 2009 şi Eugen Gabriel Radu , §§ 29 – 33).
Faptul că persoana în cauză avea acces la cărţile din biblioteca închisorii şi că dispunea de un post de televiziune, deşi lăudabil, nu schimbă situaţia (Măciucă, § 26).
Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că respectivele condiţii de detenţie a reclamantului, în special suprapopularea din celulele în care a stat şi condiţiile de igienă, combinate cu durata detenţiei sale în asemenea condiţii, trebuie analizate ca un tratament degradant.
Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 octombrie 2010, Cauza Marcu împotriva României
Curtea are în vedere constatările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante în această privinţă.
În ceea ce priveşte cei 11 ani petrecuţi de reclamant în Penitenciarul Rahova, reiese că acesta a avut la dispoziţie, în medie, o suprafaţă în jur de 2,9 mp.
Curtea concluzionează, astfel, că spaţiul personal al reclamantului pare să fi fost constant sub 3 mp, ceea ce nu corespunde standardelor impuse de jurisprudenţa Curţii (a se vedea Marian Stoicescu împotriva României, nr. 12.934/02, pct. 13 şi 24, 16 iulie 2009, şi Orchowski împotriva Poloniei, nr. 17.885/04, pct. 122, CEDO 2009).
Curtea precizează că a constatat deja încălcări ale art. 3 din Convenţie în cauze similare în care reclamanţii denunţau condiţiile materiale de detenţie din penitenciarele Bucureşti-Jilava şi Giurgiu, în special în ceea ce priveşte supraaglomerarea şi, cu titlu accesoriu, condiţiile de igienă (Măciucă, §§ 24-27, Eugen Gabriel Radu, §29-33, Bragadireanu, §95, şi Marian Stoicescu împotriva României, nr. 12.934/02, § 24, 16 iulie 2009).
Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că respectivele condiţii de detenţie ale reclamantului, în special supraaglomerarea din camerele în care a fost cazat şi condiţiile de igienă, combinate cu durata detenţiei sale în asemenea condiţii, trebuie analizate ca un tratament degradant contrar art. 3 din Convenţie. Prin urmare, această dispoziţie a fost încălcată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului , Hotărârea din 11 octombrie 2011 în Cauza Fane Ciobanu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2012, Definitivă la 11 ianuarie 2012, Cererea nr. 27.240/03
Situaţia reclamantului a fost agravată de faptul că nu putea să facă duş suficient de des şi trebuia să împartă acelaşi pat cu alte persoane deţinute, dormind cu rândul.
Curtea a constatat frecvent o încălcare a art. 3 din Convenţie prin lipsa de spaţiu personal alocat persoanelor private de libertate şi pentru condiţiile sanitare nesatisfăcătoare (a se vedea, în special, Ciorap împotriva Moldovei, nr. 12.066/02, pct. 70, 19 iunie 2007; Kalashnikov împotriva Rusiei, nr. 47.095/99, § 97 şi următoarele, CEDO 2002-VI, şi Răcăreanu împotriva României, nr. 14.262/03, § 49, 1 iunie 2010).
The Court refers to the principles established in its case-law regarding the conditions of detention (see, for instance, Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 94, ECHR 2000-XI; Mouisel v. France, no. 67263/01, § 40, ECHR 2002-IX; and Sarban v. Moldova, no. 3456/05, §§ 75-77, 4 October 2005).
The focal point in the instant case is the assessment by the Court of the living space afforded to the applicant in Jilava and Rahova Penitentiaries. The Government denied that the number of prisoners per cell had exceeded that of beds per cell. However, even at the occupancy rate indicated by the Government, the applicant’s personal space seems to have been consistently below 3 sq. m,, which falls short of the standards imposed by the case-law (see Kokoshkina v. Russia, no. 2052/08, § 62, 28 May 2009, and Orchowski v. Poland, no. 17885/04, § 122, ECHR 2009‑… (extracts)). The amount of outdoor exercise stated by the Government cannot compensate, in the circumstances of this case, for the severe lack of personal space (see, conversely, Sulejmanovic v. Italy, no. 22635/03, §§ 8-49, 16 July 2009).
Moreover, the applicant’s description of the overcrowding corresponds to the findings of the CPT .
The Court considers that as the parties’ submissions about the sanitary conditions corroborate the CPT reports, it cannot but conclude that the applicant was deprived of the possibility to maintain adequate bodily hygiene in prison.
The Court has frequently found a violation of Article 3 of the Convention on account of the lack of personal space afforded to detainees and unsatisfactory sanitary conditions (see, in particular, Ciorap v. Moldova, no. 12066/02, § 70, 19 June 2007; Kalashnikov v. Russia, no. 47095/99, §§ 97 et seq., ECHR 2002‑VI; and Kokoshkina, § 64, and Petrea, §§ 49-50, judgments cited above).
In the case at hand, the Government failed to put forward any argument that would allow the Court to reach a different conclusion.
In the light of the above, the Court considers that the conditions of the applicant’s detention caused him distress that exceeded the unavoidable level of suffering inherent in detention and that attained the threshold of degrading treatment proscribed by Article 3.
There has accordingly been a violation of Article 3 of the Convention. Case of Răcăreanu vs. Romania, Application no. 14262/03, Judgment 1 June 2010, final 04/10/2010
Cu toate că, în cazul de faţă, nu există niciun indiciu că a existat o intenţie de a-l umili sau înjosi pe reclamant, Curtea concluzionează că suferinţa cauzată acestuia de condiţiile de detenţie a depăşit nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei şi a atins nivelul tratamentului degradant interzis la art. 3 (§52).
Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenţie datorită condiţiilor de detenţie ale reclamantului în penitenciarele Jilava şi Rahova(§53).
Având în vedere această constatare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu consideră necesar să se continue examinarea capătului de cerere privind calitatea slabă a mâncării şi a apei. Secţia a treia, Hotărârea din 10 iulie 2012, în Cauza Vartic împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2013, definitivă la 10 octombrie 2012, cererea nr. 12.152/05, §54.
[1] Constatările relevante şi recomandările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante sunt descrise în Bragadireanu împotriva României (nr. 22.088/04, pct. 73 – 76, 6 decembrie 2007) şi Artimenco împotriva României (nr. 12.535/04, pct. 22 – 23, 30 iunie 2009). În special, Curtea reţine că, în raportul cu privire la vizitele din 2002 – 2003, CPT şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la spaţiul individual limitat, disponibil pentru persoanele deţinute, şi spaţiul insuficient prevăzut în reglementările în vigoare la acea dată. De asemenea, a observat că persoanele deţinute erau uneori obligate să doarmă în acelaşi pat şi că toaletele nu erau suficient separate de spaţiul de locuit.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.