PROCES ECHITABIL, PROBE

Deoarece Convenţia nu urmăreşte să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, § 33), Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat “reţinute”, adică analizate corespunzător de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 prevede în sarcina “instanţei” obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cu condiţia să le aprecieze relevanţa şi fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (Van de Hurk împotriva Olandei, p. 19-20, §§ 59 şi 61). Importanţa acestei sarcini poate varia în funcţie de natura deciziei. De aceea, întrebarea dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de a motiva, conform art. 6 din Convenţie, nu se poate analiza decât în lumina circumstanţelor speţei (Ruiz Torija împotriva Spaniei, p. 12, § 29).

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, Curtea observă că acţiunea reclamantului avea ca obiect recunoaşterea dreptului său la o parte din beneficiile obţinute de societatea M. pentru reproducerea şi comercializarea machetelor al căror autor era. Recursul părţii interesate în faţa Curţii Supreme de Justiţie se întemeia, în special, pe două motive: nulitatea expertizei contabile, pentru faptul că nu a fost citat de expert pentru întâlnirea cu acesta, şi aplicarea retroactivă a Legii nr. 8/1996 de către instanţe. În ceea ce priveşte primul motiv, Curtea observă că Curtea Supremă de Justiţie nu i-a răspuns. Totuşi, ea constată că, în alte cauze, în analiza respectării de către instanţele interne a obligaţiei lor de a-şi motiva deciziile, ea a luat în considerare atât relevanţa, cât şi incidenţa argumentului sau motivului la care instanţa nu a răspuns pentru soluţionarea cauzei [a se vedea Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei (dec.), nr. 40490/98, CEDO 2001-IX; şi Driemond Bouw BV împotriva Olandei (dec.), nr. 31908/96, 2 februarie 1999].

În ceea ce priveşte incidenţa asupra soluţionării cauzei a motivului întemeiat pe neefectuarea citării reclamantului de către expert, Curtea constată că, în temeiul dreptului şi jurisprudenţei interne, admiterea unui astfel de motiv ar fi determinat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize, pentru respectarea principiului contradictorialităţii.

Curtea consideră că, în ceea ce priveşte relevanţa şi incidenţa asupra soluţionării procedurii a motivului reclamantului întemeiat pe neefectuarea citării de către expert, sancţionată prin nulitatea expertizei, precum şi în ceea ce priveşte importanţa respectării contradictorialităţii în sensul art. 6 § 1 din Convenţie (a se vedea, mutatis mutandis, Cottin împotriva Belgiei, nr. 48386/99, §§ 31-33, 2 iunie 2005), motivul în discuţie avea nevoie de un răspuns specific şi explicit. În lipsa unui astfel de răspuns, este imposibil a şti dacă Curtea Supremă de Justiţie a neglijat pur şi simplu acest motiv sau dacă a vrut să-l respingă şi, în acest ultim caz, din ce motive (Hiro Balani împotriva Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A nr. 303-B, p. 30, § 28).

În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că reclamantul are motive întemeiate să susţină că nu a beneficiat de un proces echitabil.

În concluzie, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție

Având în vedere această concluzie, Curtea nu consideră necesară şi analizarea, în plus, a capătului de cerere întemeiat pe aplicarea retroactivă de către instanţe a Legii nr. 8/1996 (a se vedea, mutatis mutandis, SC Maşinexportimport Industrial Group – S.A. împotriva României, nr. 22687/03, § 39, 1 decembrie 2005; şi Ciobanu împotriva României, nr. 29053/95, § 41, 16 iulie 2002).

HOTĂRÂREA din 16 noiembrie 2006 Cauza Dima împotriva României (Cererea nr. 58.472/00) , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 13 iulie 2007