ABUZ DE ÎNCREDERE, ANGAJAT ,CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII,DELAPIDARE

Însuşirea de către cel angajat prin contract de prestări de servicii pentru achiziţionarea unor mărfuri, a banilor primiţi de la angajator, constituie infracţiunea de abuz de încredere, iar nu aceea de delapidare, făptuitorul neavând calitatea de funcţionat.

Prin sentinţa nr. 177 din 5 iunie 2001, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpatul A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută în art. 215¹ alin. (1) C. pen.

Instanţa a reţinut că inculpatul a fost angajat ca merceolog la o societate comercială, pe baza unui contract de prestări de servicii, potrivit căruia avea obligaţia să achiziţioneze produse pentru plata cărora ridica sumele necesare de la casierie.

În perioada iulie-septembrie 1999, inculpatul a ridicat de la casieria societăţii 10.000 DM şi suma de 14.452.585 de lei pentru plata unor mărfuri şi cheltuieli de deplasare, bani pe care i-a folosit în interesul său.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr. 244/A din 20 septembrie 2001, a respins apelul inculpatului.

Recursul declarat de inculpat este fondat.

Din actele dosarului rezultă că între societatea comercială şi inculpat a intervenit un contract civil de prestări de servicii, pe baza căruia executantul – inculpatul – s-a obligat să achiziţioneze pentru societate metale neferoase, activitate pentru care i s-a fixat un onorariu.

Pe baza acestui contract, inculpatul a primit mai multe sume de bani, dintre care pe unele le-a însuşit, aşa cum au reţinut instanţele.

Inculpatul nu şi-a însuşit banii în calitate de gestionar al acestora, de salariat sau funcţionar cu atribuţii de gestiune, ci în baza unui contract civil de prestări de servicii, în baza căruia a dobândit detenţia juridică a acelor sume.

Potrivit art. 213 C. pen. care încriminează abuzul de încredere, săvârşeşte această infracţiune cel care deţine un bun mobil al altuia în baza unui titlu, a unui raport juridic patrimonial şi îl însuşeşte, dispune de el pe nedrept ori refuză a-l restitui.

Devenit deţinător al bunului, făptuitorul interverteşte în mod abuziv detenţia într-o stăpânire deplină, se comportă ca şi cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzând de încrederea celui care i l-a încredinţat.

În cazul de faţă, inculpatul a dispus pe nedrept, în interesul său, de banii ce i-au fost încredinţaţi pentru achiziţionarea unor mărfuri şi efectuarea altor activităţi.

Ca atare, încadrarea juridică reţinută de instanţe, în prevederile art. 215¹ alin. (1) C. pen. este greşită, fapta săvârşită de inculpat constituind infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 din acelaşi cod, motiv pentru care recursul a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică în sensul celor ce preced şi s-a încetat procesul penal ca efect al retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.

C.S.J.,S. pen., decizia nr . 3502 din 4 iulie 2002