ACCESUL, FĂRĂ DREPT, LA UN SISTEM INFORMATIC. SĂVÂRŞIREA FAPTEI PRIN ÎNCĂLCAREA MĂSURILOR DE SECURITATE

ACCESUL, FĂRĂ DREPT, LA UN SISTEM INFORMATIC. SĂVÂRŞIREA FAPTEI PRIN ÎNCĂLCAREA MĂSURILOR DE SECURITATE

Fapta de a monta un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare în fanta unui bancomat, constituie infracţiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic săvârşită prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută în art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, întrucât: bancomatul reprezintă un sistem informatic în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003; montând dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare în fanta bancomatului, făptuitorul acţionează fără drept, deoarece nu este autorizat în temeiul legii sau al unui contract şi nu are permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente potrivit legii să o acorde, aşa cu se prevede în art. 35 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 161/2003, iar prin montarea dispozitivului sunt încălcate măsurile de securitate care au drept scop asigurarea secretului numărului de cont şi al operaţiunilor efectuate, precum şi apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a cardurilor bancare în vederea fraudării.

În raport cu situaţia de fapt amintită, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu sub aspectul săvârşirii în concurs real a următoarelor infracţiuni:

a) – deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic (având conţinutul legal „fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”) a cărei existenţă a fost permanent recunoscută şi de inculpat;

b) – acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2002 [având conţinutul legal „(1) accesul, fără drept, la un sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă” şi „(3) dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârşită prin încălcarea măsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani”] ale cărei elemente constitutive, ca infracţiune consumată, sunt contestate de inculpat – ce solicită achitarea în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa elementului material al laturii obiective;

c) – falsificarea instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr.365/202 [având conţinutul legal „(1) falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi” şi „(2) cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie”] a cărei existenţă a fost contestată de inculpat, apărare admisă de instanţa de apel.

Infracţiunea calificată prevăzută în art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 subzistă în speţă – contrar susţinerilor recurentului – avându-se în vedere că pentru realizarea scopului urmărit, constând în clonarea de carduri pentru efectuarea de retrageri în numerar, dispozitivul de citire a benzii magnetice a cardurilor cu minicameră a fost montat de inculpat (i) fără drept, acţiunea respectivă nefiind autorizată în temeiul său al unui contract ori executată cu permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente potrivit legii, astfel cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) şi c) din legea amintită şi (ii) la ATM-ul instituţiei bancare, ce face parte din sistemul informatic al acesteia în interpretarea făcută de însuşi legiuitor prin art. 35 alin. (1) lit. a) al aceleiaşi legi („prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansambluri de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic”), avându-se în vedere că bancomatul – astfel cum în mod corect s-a reţinut prin sentinţă – este un mijloc de colectare, prelucrare şi transmitere a unor date informatice, reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul 2 al benzii magnetice de culoare neagră.

Prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor (skimmer) în fanta bancomatului, prin care se introduce cardul şi se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se informaţia astfel obţinută, au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont şi al operaţiunilor efectuate, precum şi apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor carduri în vederea fraudării.

Infracţiunile concurente prevăzute în art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2000 nu există în cauză – astfel cum în mod corect a interpretat probele instanţa de apel, contrar solicitării procurorului prin recursul formulat – avându-se în vedere suplimentar la argumentele justificative indicate prin decizie şi împrejurarea că inculpatul a fost reţinut înainte de a intra în posesia datelor de pe cardurile folosite la bancomat, aflate în memoria dispozitivului montat, fiind lipsit chiar şi de posibilitatea a trece ulterior la clonarea cardurilor aferente.

Pericolul social concret ridicat al infracţiunilor concurente comise de inculpat şi împrejurarea că este cercetat şi pentru alte fapte penale, în condiţiile în care celelalte date privind situaţia sa familială au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor către minimul legal special prevăzut de lege, nu justifică atenuarea tratamentului sancţionator actual, cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. fiind, de asemenea, neîntemeiat.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpat împotriva deciziei nr. 207 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 371 din 2 februarie 2010