CALOMNIE , AMENINŢARE, AVOCAT, PLÂNGERE PREALABILĂ, SESIZAREA INSTANŢEI

Infracţiunea de calomnie prevăzută în art. 206 C. pen. şi infracţiunea de calomnie şi ameninţare a avocatului în timpul exercitării profesiei prevăzută în art. 33 alin. (2) din Legea nr.51/1995 (devenit, în urma modificării, art. 37 alin.2) nu sunt fapte penale identice, utlima având subiect pasiv calificat şi alt regim juridic cu privire la sesizarea instanţei.

Potrivit art. 279 alin. (2) lit. a) C. pr. pen., pentru infracţiunea prevăzută în art. 206 C. pen., plângerea prealabilă se adresează instanţei; infracţiunea prevăzută în art. 33 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, nefiind menţionată în art. 279 alin. (2) lit. a) C. pr. pen., înseamnă că plângerea se adresează, potrivit lit.b din acelaşi text de lege, organului de cercetare penală sau procurorului, cu consecinţa sesizării instanţei prin rechizitoriu, iar nu prin plângere directă.

Prin sentinţa penală nr. 100 din 22 februarie 2001, Judecătoria Hârlău a condamnat pe inculpatele U.E. şi T.E. pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie prevăzută în art.33 pct.2 din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 206 C. pen., reţinând că, la termenul de judecată din 18 aprilie 2000, în şedinţă publică, inculpatele i-au imputat părţii vătămate B.I., apărător al pârâtului într-o cauză civilă în care inculpatele erau reclamante, că a sustras acte din dosar şi i-au adresat cuvintele „tâlhar” şi „haiduc”.

Prin decizia penală nr. 857 din 28 septembrie 2001, Tribunalul Iaşi a respins recursurile inculpatelor.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Infracţiunea săvârşită de inculpate este prevăzută în art. 33 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 (devenit, în urma modificărilor, art. 37 alin. (2).

Conform alin. (4) al art. 33 din Legea nr. 51/1995, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

Infracţiunea prevăzută în textul de lege menţionat nu se identifică cu infracţiunea de calomnie prevăzută în art. 206 C. pen., pentru care plângerea prealabilă se adresează direct instanţei, potrivit art. 279 alin. (2) lit. a) C. pr. pen.

Cum infracţiunea ce face obiectul judecăţii nu face parte dintre cele menţionate în acest din urmă text de lege, ea trebuia adresată, conform alin. (2) lit.b din art. 209, organului de cercetare penală sau procurorului, iar sesizarea instanţei trebuia să se facă prin rechizitoriu.

În consecinţă, recursul în anulare a fost admis şi s-a trimis cauza la procuror pentru a se efectua urmărirea penală.

C.S.J.,  S. pen., decizia nr . 4096 din 1 octombrie 2002

Leave a Reply