Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Totodată, art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală stabileşte competenţa de soluţionare a plângerilor formulate împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror, în favoarea procurorului ierarhic superior celui care a adoptat actul contestat de către parte.
Procedura de control pe cale ierarhică, în cadrul unităţii de parchet, constituie, în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată, o etapă prealabilă declanşării verificării actului de către instanţă, în procedura specială reglementată de art. 2781 din Codul de procedură penală.
Dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală prevăd expres succesiunea etapelor care preced declanşarea controlului judecătoresc şi condiţionează sesizarea instanţei de confirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rezoluţie sau ordonanţă.
Rezultă, aşadar, că persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate beneficiază de verificarea în două etape a soluţiei date de procuror, astfel:
– controlul intern, declanşat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, în cadrul parchetului din care face parte procurorul care a dat soluţia de netrimitere în judecată; şi
– controlul judecătoresc, iniţiat prin formularea, în termenul prevăzut de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, a unei plângeri adresate instanţei căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în fond.
În situaţia particulară în care soluţia de netrimitere în judecată este infirmată de către primul procuror în procedura prevăzută de art. 278 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, soluţia acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului ierarhic din raţiuni ce ţin atât de respectarea principiului controlului şi subordonării ierarhice, dar şi a dreptului părţii de a beneficia de un dublu control al soluţiilor de netrimitere în judecată, astfel după cum s-a arătat anterior.
Soluţia infirmată de procurorul ierarhic superior nu mai are nicio putere, astfel că prin adoptarea de către acesta din urmă a unei soluţii de netrimitere în judecată – diferită sau identică în conţinut, întemeiata pe motivele invocate în plângerea petentului sau pe alte motive – ne vom afla din nou în prima etapă a procedurii ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei soluţii pe cale ierarhică.
Atacarea direct în instanţă a soluţiei de netrimitere în judecată, adoptată de primul procuror în absenţa confirmării acesteia de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, echivalează cu prematura sesizare a instanţei prin plângere.
De la această regulă legea nu a prevăzut decât o singură excepţie, reglementată de dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, cea în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează, în termenul prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală, plângerea formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată de primul procuror, corelativ infirmării rezoluţiei sau ordonanţei date iniţial.
Exclusiv în această situaţie, partea căreia art. 2781 din Codul de procedură penală îi recunoaşte legitimitate procesuală activă are dreptul de a se adresa direct instanţei, excepţia menţionată fiind însă de strictă interpretare şi aplicare.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că organul judiciar competent a soluţiona plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului prin care s-a infirmat rezoluţia ori ordonanţa de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi sau altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive ori pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior.
Numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea, în termenul legal, prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală, persoana vătămată, cât şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere direct instanţei .
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – SECŢIILE UNITE – DECIZIA Nr. 1 din 19 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.