Prin plângerea penală adresată iniţial Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani şi trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, persoana vătămată M.M. a solicitat să se efectueze cercetări faţă de avocatul G.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală, comise prin aceea că deşi i-a achitat cu titlu de onorariu avocat suma de 600 lei pentru a-l reprezenta în trei dosare aflate pe rolul instanţei de judecată, acesta nu i-a tăiat chitanţă pentru banii încasaţi, nu a depus delegaţiile în dosare şi nu i-a reprezentat interesele în mod corespunzător, fiind nevoit să-şi angajeze un alt apărător. Cu ocazia audierii la unitatea de parchet, petentul a declarat că avocatul G.M. l-a indus în eroare prin aceea că, deşi l-a angajat să-l reprezinte în dosarele civile nr. 536/193/2007 şi 2166/193/2006 aflate pe rolul Judecătoriei Botoşani, sens în care i-a plătit suma de 600 lei cu titlul de onorariu, acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată fixate, nu i-a reprezentat în mod corespunzător interesele şi nici nu i-a eliberat chitanţă pentru banii încasaţi. Totodată petentul a arătat că i-a dat avocatului intimat suma de 60 lei pentru a studia dosarul nr. 7903/193/2006 al Judecătoriei Botoşani, lucru care nu s-a mai întâmplat. Efectuându-se acte premergătoare în cauză s-a constatat de către organul de urmărire penală că avocatul G.M. nu a comis nicio faptă de natură să-i atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta a indus-o în eroare pe partea vătămată sau că ar fi încasat în mod injust suma de 660 lei cu titlu de onorarii sau pentru a studia – o cauză civilă.
Prin rezoluţia nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Suceava s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. pr. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de G.M. – avocat în Baroul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală. Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, în baza art. 278 C. pr. pen., petentul M.M. care a arătat că este nemulţumit de soluţia dispusă de procuror, solicitând reevaluarea înscrisurilor şi a declaraţiilor aflate la dosar. Prin rezoluţia nr. 365/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. pr. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul M.M. împotriva rezoluţiei nr. 30/P/2008 a aceleiaşi unităţi de parchet. împotriva acestei rezoluţii a formulat din nou plângere în baza art. 2781 C. pr. pen. petentul M.M., plângere ce a format obiectul prezentei cauze.
Examinând plângerea formulată de petent sub aspectul motivelor invocate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat ca intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului Botoşani, a încasat de la petentul M.M. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 222 din 07 martie 2007 ce se regăseşte împreună cu împuternicirea avocaţială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoşani şi suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se regăseşte la dosarul nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoşani.
Din actele şi lucrările dosarului, coroborate cu declaraţiile petentului şi intimatului G.M., a rezultat că în cele două dosare intimatul avocat s-a prezentat în instanţă.
S-a constatat că aspectele prezentate în motivarea plângerii de către petentul M.M. au fost verificate şi de către organele de conducere ale Baroului Botoşani care, conform adreselor de la filele 12 şi 13 dosar cercetare penală, prin decizia nr. 53 a hotărât respingerea contestaţiei formulată de către petent.
În ceea ce priveşte cererea petentului de a fi obligat intimatul G.M. să-i restituie suma de 660 lei, această cerere a fost analizată şi de conducerea Baroului Botoşani în cadrul contestaţiei formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte săvârşirea de către intimat a vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală, Curtea a apreciat că cererea excede cadrului procesual de faţă.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul M.M.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petiţionar a reiterat motivele din plângerea iniţială, solicitând casarea sentinţei recurate şi reluarea cercetărilor.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. pr. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluţia contestată este legală şi temeinică, intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului Botoşani şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimatului săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a petentului, angajează răspunderea penală a intimatului avocat, ci doar dacă se dovedeşte reaua-credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
Astfel în mod corect s-au reţinut următoarele: avocatul G.M. a încasat de la petentul M.M. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 222 din 07 martie 2007 ce se regăseşte împreună cu împuternicirea avocaţială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoşani şi suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se regăseşte la dosarul nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoşani.
De asemenea, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că avocatul a făcut dovada faptului că şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale faţă de petiţionar, depunând înscrisuri la dosarul nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoşani, la primele termene de judecată a depus în numele petentului cereri, după care, în urma unor neînţelegerilor ivite, petentul şi-a angajat un alt avocat.
Cum petentul nu a dovedit faptul că i-a achitat intimatului G.M. suma de 60 lei reprezentând onorariu pentru avocat în vederea studierii unei cauze civile, aşa cum a susţinut în plângere, iar intimatul a negat realitatea acestor susţineri ale petentului, în mod corect organul de urmărire penală şi instanţa de fond au apreciat că aceste susţineri nu pot fi verificate.
Cu privire la cererea petentului de a fi obligat intimatul avocat G.M. să-i restituie suma de 660 lei, Înalta Curte, reţine că această cerere a fost analizată şi de conducerea Baroului Botoşani în cadrul contestaţiei formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte săvârşirea de către intimat a vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală, aceasta excede cadrului procesual de faţă.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 618 din 17 februarie 2010, Dosar nr. 1182/39/2009
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.