Prin sentinţa penală nr. 11 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.M. împotriva Rezoluţiei nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 şi Rezoluţiei nr. 415/11/2/2008 din 07 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe intimatul F.V., şi a obligat petenta la plata sumei de 1.000 lei intimatului cu titlu de cheltuieli judiciare şi 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 07 februarie 2008 P.M. a formulat plângere penală împotriva avocatului F.V. de la baroul Botoşani ce lucrează în municipiul Dorohoi, solicitând a se efectua cercetări împotriva lui sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, acesta, fiind avocat al părţii adverse în dosarul nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi, ar fi sustras din dosar un testament pe care ea îl depusese în copie (act prin care C.Z. îi lăsase mamei ei drept moştenire o suprafaţă de teren), precum şi o dovadă că soţului ei îi fuseseră repartizate două butelii de aragaz, precum şi o serie de chitanţe pe care ea nu le mai poate indica. De asemenea, a reclamat că avocatul nu a tăiat chitanţă pentru onorariile primite de la adversarul ei şi prin asta a comis evaziune fiscală.
Prin Rezoluţia nr. 37/P/2008 din 26 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocat F.V.
Prin Rezoluţia nr. 161/11/2/2008 din 19 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a admis plângerea numitei P.M., s-a infirmat Rezoluţia nr. 37/P/2008 din 26 februarie 2008 şi s-a dispus continuarea cercetărilor, în vederea completării lor, în sensul de a se verifica modul în care acest avocat a evidenţiat încasările de la J.l. în dosarele în care P.M. era parte.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, investit cu soluţionarea, prin Rezoluţia nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunile de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Din declaraţia avocatului F.V. a rezultat că acesta nu a sustras înscrisuri din dosare şi a tăiat chitanţe pentru toate onorariile primite, însă nu au fost depuse la dosar urmare a faptului că J.l. nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Din verificări a rezultat că onorariile achitate au fost evidenţiate în chitanţe, iar aceste chitanţe au fost depuse numai în dosarele în care s-au solicitat cheltuieli judiciare.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 245 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Dorohoi, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către petentă însă s-a omis obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, omisiune ce a fost îndreptată prin încheierea din data de 05 mai 2004, prin care petenta a fost obligată la plata sumei de 5.000.000 lei ROL către intimat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Faptul că avocat F.V. a tăiat chitanţe pentru onorariile primite de la J.l. a fost demonstrat de existenţa acestor chitanţe, iar faptul că P.M. ştie de existenţa acestor chitanţe este demonstrat de faptul că ele sunt depuse în dosarele pe care aceasta Ie-a studiat de repetate ori, ba mai mult încă, prin hotărâri judecătoreşti ea a fost obligată să-i plătească lui J.l. cheltuielile judiciare reprezentând onorariul de avocat (pentru care există chitanţele la dosare) şi, în plus, pentru unele asemenea cheltuieli s-a şi început faţă de ea executarea silită.
S-a concluzionat că din probele administrate nu a rezultat că intimatul a comis faptele pentru care a fost reclamat de petentă.
Plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei parchetului a fost respinsă de Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel Suceava, V.M., prin Rezoluţia din 07 noiembrie 2008 (Dosar nr. 415/11/2/2008).
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. pr. pen. P.M. a formulat plângere în termen legal împotriva Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 şi respectiv a Rezoluţiei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nr. 415/11/2/2008 din 07 noiembrie 2008, solicitând infirmarea rezoluţiilor şi admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.
Din examinarea lucrărilor dosarului Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt expusă în rezoluţiile atacate, constatând inexistenţa infracţiunilor reclamate.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. pr. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul F.V. nu a săvârşit infracţiunile de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Înalta Curte a reţinut că, faţă de împrejurarea că petentă nu a indicat în mod concret ce chitanţe au dispărut, nu s-a putut verifica şi demonstra că ele nu sunt dispărute şi se află la dosar.
Aşadar, în mod corect s-a reţinut că, în urma verificării dosarului nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi, s-a constatat că acesta conţinea 317 file numerotate de la 1 la 317, nu lipsea nicio filă şi niciun număr de filă nu avea modificări, ceea ce a demonstrat că nu s-au făcut renumerotări după extrageri, detaşări sau „sustrageri” de file.
În mod corect s-a mai reţinut faptul că din verificări a rezultat că onorariile achitate intimatului avocat F.V. au fost evidenţiate în chitanţe, iar aceste chitanţe au fost depuse numai în dosarele în care s-au solicitat cheltuieli judiciare.
Mai mult, el a apreciat că multiplele plângeri formulate împotriva avocatului său au ca scop încercarea de a-l determina pe acesta să nu-l mai asiste în procese. Altfel nu s-ar explica de ce P.M. ar reclama că avocatul n-a tăiat chitanţe pentru onorariul primit de la adversarul ei când, dacă acest fapt ar fi real, ar prejudicia doar pe J.l. (că nu şi-ar putea recupera cheltuielile) şi ar avantaja-o pe ea (căci nu ar mai fi obligată la plata cheltuielilor de judecată).
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 1084 din 25 martie 2009, Dosar nr. 559/39/2008
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.