EVAZIUNE FISCALA, COMPLICITATE, SUSTRAGERE DE LA PLATA OBLIGAȚIILOR FISCALE, FOST SENATOR

În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) C. pr. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă, infracţiuni săvârşite de senatori şi deputaţi; în completarea acestor prevederi legale prin art. 40 alin. (1) C. pr. pen. legiuitorul a prevăzut în mod imperativ că atunci când „competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când : a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.

Referitor la noţiunea de „hotărâre” din cuprinsul sintagmei „hotărâre în primă instanţă” din interpretarea sistematică a prevederilor:

a) art. 345 alin. (1) C. pr. pen. [situat în Titlul II Judecata Capitolul II Judecata în primă instanţă Secţiunea II Deliberarea şi hotărârea instanţei, având titlul marginal „Rezolvarea acţiunii penale”] potrivit cărora „instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal” şi ;

b) art. 311 alin. (1) C. pr. pen. potrivit cărora „se numeşte sentinţă (.) hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă rezultă că acest termen juridic are accepţiunea de hotărâre prin care se rezolvă acţiunea penală în fond în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (1), (2) şi (3) C. pr. pen.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că: (i) inculpatul C.G. a devenit parlamentar, cu calitatea de senator, ca urmare a alegerilor din data de 27 noiembrie 2004, funcţie exercitată exclusiv în legislatura 2004-2008 / a încetat la expirarea mandatului amintit; (ii) sentinţa penală nr. 622 din 22 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dată în dosar nr. 9102/1/2006 – invocată de inculpaţi în reţinerea excepţiei prevăzute în art. 40 alin. (1) lit. b) C. pr. pen. – este lipsită de relevanţă juridică sub aspectul solicitării amintite, întrucât prin aceasta a fost dispusă doar soluţia intermediară a restituirii dosarului la procuror, casată în recurs, fără a fi fost adoptată o rezolvare juridică pe fondul cauzei potrivit art. 345 C. pr. pen. şi; (iii) excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) C. pr. pen. – cu motivarea invocată de inculpaţi şi pentru respingerea excepţiei de necompetenţă actuale – a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 1179 din 17 septembrie 2009 a Curţii Constituţionale.

În consecinţă, dată fiind pierderea calităţii de parlamentar / senator de către inculpatul C.G., şi împrejurarea că în cauză nu există nici unul din cazurile prevăzute în art. 40 alin. (1) lit. a) şi b) C. pr. pen., excepţia invocată de procuror este întemeiată urmând a fi admisă şi a se trimite dosarul privind pe inculpaţii C.G., R.G.G., C.N., R.G. şi R.S.I. la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, spre competentă soluţionare după materie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 raportat la art. 39 C. pr. pen.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Sentinţa nr. 2119 din 9 decembrie 2009, Dosar nr. 8347/1/2009