Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 531/P/2008 din 7 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, înregistrat sub nr. Dosar nr. 335/114/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală şi folosirea creditului societăţii în interes personal, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) din C. pen., art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi SC A.D.M. SRL Buzău pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi evaziune fiscală prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) din C. pen., art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
Din actele şi lucrările efectuate pe tot parcursul procesului penal tribunalul a reţinut că în perioada 24 aprilie 2008 – 30 iunie 2008 inculpatul D.M.G., în calitate de administrator al SC A.D.M. SRL Buzău, a emis în favoarea unor societăţi comerciale din Buzău şi din alte localităţi din ţară mai multe file de CEC şi B.O. fără a avea disponibil necesar în cont.
Tribunalul Buzău a apreciat că fapta inculpatului, care în perioada 24 aprilie 2008 – 30 iunie 2008, a emis un număr de 33 file CEC şi 37 bilete la ordin, fără a avea provizia necesară, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât acesta a acţionat cu intenţie directă, cunoscând ca în momentul emiterii instrumentelor de plată nu exista provizia necesară şi fără ca ulterior să alimenteze contul în vederea plăţii facturilor la care se angajase, urmărind în acest mod producerea unei pagube în patrimoniul părţilor vătămate, inducându-le în eroare, la momentul emiterii filelor CEC şi B.O., privind posibilitatea şi capacitatea de plată.
De asemenea, s-a mai reţinut de către prima instanţă că nici una din părţile vătămate nu a cunoscut că inculpatul era în incapacitate de plată şi a înlăturat apărarea acestuia în sensul că unii furnizori ar fi cunoscut şi acceptat situaţia, asumându-şi riscul.
Prima instanţă a considerat ca fiind relevant în cauză, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune incriminată de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., faptul că în momentul emiterii filelor CEC şi B.O. inculpatul a înscris fictiv o proviziune pe care nu o avea, prin aceasta el inducând în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată la acea dată plata contravalorii.
Tribunalul Buzău a constatat că inculpatul a recunoscut că a avut relaţii comerciale cu toate părţile vătămate, care au formulat plângere în acest dosar şi totodată a recunoscut şi cuantumul debitelor cu care s-au constituit parte civilă, motivându-şi intrarea în incapacitate de plată prin faptul că în iarna anului 2007 a intrat într-un colaps financiar datorită angajării în nişte lucrări de reamenajare a unui cămin cultural concesionat în comuna Vintilă Vodă, construcţie pentru care a făcut o linie de credit pe care nu a putut s-o suporte din veniturile încasate. Procedând astfel, inculpatul a intrat în incapacitate de plată, nemaiputând să achite debitul ce face obiectul prezentului dosar şi deşi a susţinut că nu a avut în intenţie să-şi înşele partenerii de afaceri, acesta a recunoscut, în cele din urmă, că a ajuns în această situaţie deoarece a vândut marfa sub preţul de achiziţie pentru a-şi achita datorii mai vechi şi pentru că suporta singur toate cheltuielile întregii familii.
S-a mai relevat că la data de 14 august 2008, Garda Financiară Buzău a întocmit procesul verbal de control al SC A.D.M. SRL, în urma verificărilor rezultând ca potrivit inventarului s-a constatat o lipsă de 420295 lei, iar inculpatul a explicat această lipsă prin faptul că a emis din noiembrie 2007 – la zi mai multe facturi de vânzare a mărfurilor, pe care nu Ie-a prezentat spre înregistrare contabilului societăţii, iar organul de control a constatat că suma de 499130 lei nu a putut fi justificată, fiind folosită în interesul firmei, administratorul precizând că din aceşti bani şi-a achitat diverse cheltuieli personale şi datorii (pierderi de sume mari la ruletă).
S-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul a folosit cu rea-credință creditul de care se bucura societatea comercială al cărei reprezentant legal era, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, în perioada noiembrie 2007 – iunie 2008.
S-a menţionat că Garda Financiară a analizat consecinţa neînregistrări tuturor veniturilor realizate asupra taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, aceleaşi aspecte fiind verificate şi de A.N.A.F., A.F.P. Buzău, care în raportul de inspecţie fiscală din 31 octombrie 2008, au constatat că societatea verificată nu a evidenţiat în totalitate veniturile realizate, prin neînregistrarea în contabilitate a unui număr de 62 de facturi emise şi prin neemiterea de documente la comercializare, sustrăgându-se în acest fel de la calcularea, evidenţierea şi virarea la bugetul statului a taxelor şi impozitelor aferente.
De asemenea, s-a mai precizat că evidenţa contabilă a societăţii nu era organizată corespunzător, toate operaţiunile economice nefiind reflectate în totalitate în evidenta contabilă a SC A.D.M. SRL.
S-a mai relevat că, în timpul controlului a fost calculat un impozit pe profit suplimentar de 6604 lei, TVA suplimentar de 66.670 lei şi alte impozite aferente bugetului consolidat de stat, iar în timpul controlului pentru TVA s-au făcut şi compensările cu TVA de recuperat, rămânând de plată TVA de 13.005 lei şi s-au calculat venituri suplimentare datorate bugetului de stat, ca urmare a sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor, în valoare de 76.759 lei, stabilindu-se că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Totodată, s-a mai constatat că în perioada supusă controlului, societatea comercială a calculat, înregistrat şi evidenţiat obligaţii de plată reţinute la sursă, cu titlu de C.A.S. angajator în valoare de 4640 lei, dar a virat 3382 lei, rămânând de plată suma de 1258 lei, iar fapta inculpatului de a reţine şi a nu vărsa, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţa a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, constituie infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Aşa fiind, s-a evidenţiat că activitatea inculpatului D.M.G. a fost favorizată şi de modalitatea absolut defectuoasă în care au procedat societăţile comerciale furnizoare care nu au perfectat contracte de vânzare – cumpărare în majoritatea cazurilor mai sus expuse, întrucât desfăşurarea haotică a relaţiilor comerciale a favorizat săvârşirea acestor infracţiuni, mărfurile fiind livrate în lipsa unui contract de vânzare – cumpărare.
S-a mai reţinut că inculpatul se afla la primul contact cu legea penală şi a avut constant o atitudine sinceră, regretând faptele comise, tribunalul considerând că inculpatul D.M.G. trebuie să beneficieze de circumstanţele atenuante, dat fiind condiţiile care au favorizat săvârşirea infracţiunilor, precum şi elementele privitoare la persoana sa cum ar fi vârsta tânără, comportarea sinceră în cursul procesului şi, nu în ultimul rând, lipsa de pregătire în activitatea comercială.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelanţi, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. pr. pen., Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a constatat că apelul parchetului este fondat, în timp ce apelul declarat de inculpat l-a apreciat ca nefondat şi, prin Decizia penală nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău împotriva sentinţei penale nr. 123 din 14 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, a desfiinţat în parte, în latură penală, sentinţa menţionată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M.G. şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
– 4 (patru) ani închisoare în baza prevederilor art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen.;
– 6 (şase) luni închisoare în baza prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 74 – 76 lit d) C. pen.;
– 6 (şase) luni închisoare în baza prevederilor art. 9 alin. (1) lit b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 74-76 lit. d) C. pen.;
– 6 (şase) luni închisoare în baza prevederilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 – 76 lit. d) C. pen.
A redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., pedeapsă complementară.
A recontopit pedeapsa astfel stabilită, în conformitate cu prevederile art. 33 – 34 lit. a) C. pen., cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile anterior menţionate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., pedeapsă complementară.
Prin aceeaşi decizie a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. precum şi a dispoziţiilor art. 652 C. pen. şi a făcut aplicarea art. 71 C. pr. pen. raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă şi nu a fost contestată de procuror sau de inculpat, relevând că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.D.M. SRL, în perioada 24 aprilie – 30 iunie 2008 a emis mai multe file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont, cauzând fiecărei societăţi un prejudiciu patrimonial constând în c/val. mărfurilor pe care le achiziţionase în numele societăţii sale.
De asemenea, s-a mai menţionat că, faptul persoanele vătămate au formulat plângeri penale pentru că nu şi-au putut încasa cecurile sau biletele la ordin, coroborat cu faptul că inculpatul a vândut mărfurile achiziţionate în pierdere pentru a-şi achita datoriile restante, dar şi cu declaraţia sa în care a arătat că reprezentanţii părţilor vătămate nu cunoşteau să se află în incapacitate de plată, au fost tot atâtea aspecte care au condus la concluzia că părţile vătămate au fost induse în eroare în momentul emiterii filelor CEC şi a biletelor la ordin.
În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat, contrar susţinerilor inculpatului, că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi nu poate fi apreciată doar ca infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, această din urmă încadrare fiind specifică unei activităţi comerciale (sau alta) în care cocontractantul cunoaşte la momentul emiterii filei CEC, lipsa disponibilului în cont a partenerului de afaceri şi s-a apreciat că nu se poate vorbi de o „inducere în eroare”.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a constatat că tribunalul a reţinut în mod corect că fapta inculpatului de a folosi cu rea-credinţă creditul societăţii SC A.D.M. SRL în scop personal, în valoare de 499.130 lei, întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
De asemenea, s-a mai constatat că fapta inculpatului de a nu evidenţia în totalitate veniturile realizate de societate prin neînregistrarea lor în contabilitate (62 facturi) sustrăgând-se astfel de la plata taxelor şi impozitului aferente, în valoare de 76.759 lei conform A.F.P. Buzău, precum şi fapta de a nu reţine şi vărsa la bugetul de stat impozitele şi taxele cu reţinere la sursă (C.A.S.) în valoare de 1258 lei, întrunesc elementele constitutive al infracţiunii prevăzute de art. 6 şi 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, fapte care nu au fost contestate de către inculpatul apelant şi nici de procuror.
Cu privire la circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 74 C. pen., chiar dacă nu a indicat expres care sunt acestea, însă din considerentele hotărârii primei instanţe s-a constatat că au fost avute în vedere elemente ce conduc la incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (desfăşurarea haotică a relaţiilor comerciale, ce a favorizat comiterea infracţiunii de înşelăciune, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală şi că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal).
Având în vedere aceste aspecte, instanţa de apel a desfiinţat în parte, în latură penală, hotărârea atacată şi a procedat astfel cum anterior s-a menţionat, reţinând, totodată în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 76 lit. a) C. pen., reducând pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (pedeapsa complementară), a contopit această pedeapsă cu pedepsele, aplicate pentru celelalte infracţiuni, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege şi a înlăturat dispoziţiile art. 861C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe considerentul că prima instanţă i-a acordat suficientă clemenţă, reducându-i pedeapsa până la limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen.
În acest sens, instanţa de prim control judiciar a apreciat că pentru faptele comise, pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., nu-şi poate atinge scopul şi funcţiile sale, respectiv aceea de exemplaritate, fără ca inculpatul să conştientizeze şi să suporte consecinţele faptelor sale, prin supunerea lui la un regim de executare mult mai restrictiv de drepturi cum este regimul de detenţie.
Instanţa de apel a înlăturat omisiunea primei instanţe care nu a obligat şi inculpata persoană juridică la plata cheltuielilor judiciare către stat şi, în consecinţă, în baza art. 191 C. pr. pen., a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.G., fără însă a-l motiva în scris.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a înregistrat Dosarul nr. 335/114/2010, fixându-se prim termen de judecată la 8 februarie 2010, cauza amânându-se la solicitarea recurentului inculpat D.M.G. pentru lipsă de apărare.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. pr. pen., constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării apelului declarat de partea civilă SC B.C. SRL Buzău, cu privire la care Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a omis a se pronunţa.
Faţă de cele mai sus – menţionate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen., Înalta Curte va aprecia ca întemeiat recursul declarat de inculpat D.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpata persoană juridică SC A.D.M. SRL Buzău – prin reprezentant M.D.C., va casa decizia penală mai sus-menţionată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată va menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la data de 18 noiembrie 2009.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 1079 din 22 martie 2010, Dosar nr. 335/114/2009
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.