Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost trimişi în judecată inculpaţii A.A., B.J., M.L. şi S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi 26 raportat la art. 289 cp cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie – martie 2003 s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul obţinerii unor beneficii financiare.
Astfel între SC H. SRL la care era asociat inculpatul S.I., iar inculpata A.A. asigura serviciul de traduceri şi O.B.B. la care erau acţionari inculpaţii B.J. şi M.L. s-a încheiat un contract de colaborare. Pentru obţinerea unor beneficii urmau să fie falsificate tichete de pariu provenite de la SC H. SRL în sensul inserării pe acestea a unor elemente nereale şi anume ora de întocmire şi rezultatele corecte ale unor meciuri în procent de 100% fiind trecute după închiderea jocului. În acest mod a fost obţinut un număr mare de tichete identice câştigătoare care asigurau venituri frauduloase.
La 21 august 2003 prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 6620/2003 Tribunalul Cluj în care erau judecaţi cei patru inculpaţi a disjuns cauza faţă de inculpatul S.I. formându-se un nou Dosar nr. 8493/2003.
Prin sentinţa penală nr. 454 din 28 august 2003 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii M.L. şi B.J. la pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile arătate cu executare în loc de detenţie şi inculpata A.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru aceleaşi infracţiuni cu aplicarea art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 709 din 5 februarie 2004 a respins apelurile declarate de inculpaţii M.L. şi B.J.
Prin Decizia penală nr. 709 din 5 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de cei doi inculpaţi M.L. şi B.J., au fost casate ambele hotărâri şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
S-a constatat că instanţele au procedat la judecarea cauzei fără administrare şi verificarea nemijlocită a probelor şi s-a reţinut că în mod nejustificat s-a dispus disjungerea soluţionării cauzei faţă de inculpatul S.I.
Prin sentinţa penală nr. 776 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj inculpatul S.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, iar această hotărâre a fost desfiinţată de Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 136 din 28 aprilie 2004 care a admis apelurile declarate de procuror şi inculpat şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în vederea reunirii cauzelor. Recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva acestei soluţii a fost respins ca inadmisibil prin Decizia penală nr. 2578 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În rejudecare s-a dispus reunirea Dosarului nr. 4633/2005 privind pe inculpatul S.I. la Dosarul nr. 3431/2004 privind pe inculpaţii B.J. şi M.L.
Audiaţi în faza de judecată inculpaţii M.L. şi B.J. au recunoscut săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu.
Inculpatul S.I. nu a recunoscut infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Din probele administrate în cauză instanţa a reţinut că în cursul anului 1996 în baza contractului de societate autentificat din 20 iunie 1996 s-a înfiinţat SC S. SA Tg. Mureş având ca acţionari pe inculpatul S.I. şi pe numiţii V.B.L., O.I., L.L. şi P.A.P., Societatea având obiect de activitate multiplu constând în organizarea şi desfăşurarea de jocuri de agrement, divertisment şi noroc, în sensul dispoziţiilor H.G. nr. 181/1992, 186/1992 şi 227/1993 şi al dispoziţiilor Ordinului nr. 613/1993 al M.F. privind organizarea jocurilor de noroc.
Ulterior prin actul adiţional s-a modificat contractul de societate şi statutul societăţii, existând un nou asociat H.S. ca urmare a cesiunii parţiale a unor părţi sociale ale asociaţilor.
Din partea slovacă a fost numit ca administratore T.J., asociaţi fiind M.F. şi V.F., activitatea societăţii desfăşurându-se în baza unui împrumut de 70.000 DOLARI SUA. Ulterior T.J. a fost înlocuit cu S.P., acesta fiins asistat de către inculpatul B.J. care răspundea de sistemul informatic şi de către inculpatul M.L. care răspundea de partea administrativă.
După aceasta s-a încheiat un contract între societatea O.B.B. din Slovacia care îi avea ca asociaţi pe inculpaţii B.J. şi M.L. şi SC H. SRL în baza căruia cei doi inculpaţi asigurau contra sumei de 11.000 dolari lunar, asistenţa informatică şi managerială.
În conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, organizatorii activităţilor de tip pronosticuri sportive trebuiau să elaboreze regulamente de joc şi de ordine interioară în care să precizeze datele principale ale activităţii şi, respectiv, procentul de câştiguri din totalul încasărilor, sistemul de triere şi omologare a câştigurilor, sistemul de plată a câştigurilor, sistemul de control şi de securitate şi alte elemente definitorii ale activităţii.
Ca urmare, prin regulamentul de funcţionare a pariurilor elaborat de SC H. SRL au stabilit că: la pariere poate participa orice persoană care a împlinit 18 ani, că pariul este valabil cu acceptul participantului şi al agenţiilor de pariuri şi că este consfinţit prin tichetul cumpărat, că pariul – reprezintă jocul de pariere la care participantul câştigă dacă ghiceşte rezultatele iar conţinutul câştigului este direct proporţional cu suma pariată şi condiţiile în care este efectuată parierea; câştigul sau pierderea este stabilită de rezultatul evenimentelor sportive care sunt aleatorii şi nu se cunoscu dinainte; participantul la pariu este persoana care participă voluntar la pariere în condiţiile regulamentului; evenimentul este împrejurarea concretă, situaţia de fapt întâmplătoare (ex. meci de fotbal) cu rezultat necunoscut; cotă este coeficientul determinat de agenţiile de pariuri ataşat unui tip pentru evenimentul pariat; lista cotelor pariurilor este lista concepută şi cote ataşate fiecărui tip; depunere – este suma depusă voluntar de participant fără să mai fie restituită, decât în condiţiile regulamentului; cota finală este produsul tuturor cotelor ataşate la fiecare tip; câştigul esenţial este suma care revine participantului care îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a obţine câştig; câştigul curat reprezintă diferenţa dintre câştigul eventual şi suma depusă iar tichet este documentul eliberat de agentul de pariuri, în forma aprobată de M.F. din România care cuprinde datele necesare derulării pariurilor şi consfinţeşte acordul încheiat între participant şi agenţiile de pariuri.
Prin acelaşi regulament au fost stabilite tipurile de joc şi evenimente pariate respectiv pariuri pentru rezultatul final al competiţiei, rezultatul parţial, desfăşurarea competiţiei şi evenimentele de pe parcursul ei (timpul primului gol, marcatori) rezultatul precis la goluri şi la puncte, rezultat, eveniment, la un timp stabilit, clasament sau ordine, clasamentele competiţiilor de scurtă sau de lungă durată pentru competiţii individuale sau de echipă, învingătorii competiţiei, combinaţii între variantele enumerate, pariuri duble.
Operaţiunile se desfăşurau de fiecare dată după program, când angajata agenţiei introducea în imprimantă formularele tipizate (tichetele) pe care le extrăsese din teanc, iar de la distanţă, prin „Internet-modem” după încheierea pariurilor, inculpatul B.J., transmitea prin mijlocul arătat rezultatele corecte ale meciurilor pariate, ce îi erau puse la dispoziţie de inculpatul M.L., care se imprimau automat pe tichetele de joc valabile ce erau puse în imprimantă de către angajata agenţiei, tichetele devenind astfel câştigătoare. Aceste câştiguri ilegale erau ridicate ulterior, de la agenţii, de regulă, de către inculpata A.A., însoţită de inculpatul M.L.
Inculpatul B.J. a recunoscut în faţa instanţei şi a organelor de urmărire penală, că el a conceput „această operaţiune de obţinere a câştigurilor ilicite”.
Din procesele verbale de percheziţie efectuate la 15 martie 2003 s-a constatat că la mai multe agenţii ale SC H. SRL au fost falsificate tichete de joc.
Din transcrierea convorbirilor telefonice purtate între inculpata A.A. şi angajatele agenţiilor menţionate a rezultat că această inculpată a contactat la 16 martie 2003 pe martora G.A. şi a întrebat-o dacă lucrează a doua zi, la 15 martie 2003 la orele 12,12 inculpata i-a comunicat martorei să pună trei tichete de 200.000 lei vechi fiecare pe care să imprime aleatoriu 7-8 meciuri, cerându-i în acelaşi timp să facă rost de trei buletine valabile, urmând ca în cursul serii să se treacă la faza a doua. La orele 12,21 martora i-a comunicat inculpatei că a realizat prima fază dictându-i seriile celor trei tichete. La orele 20,35 inculpata A.A. a apelat-o telefonic pe martoră comunicându-i să meargă la sediul din str. H. pentru a efectua faza a II-a, respectiv pentru imprimarea tichetelor, ceea ce martora a şi făcut, anunţând-o telefonic pe inculpată că a ajuns la sediul agenţiei la orele 20,53.
Percheziţiile efectuate la 2 martie 2003 în sistemele informatice şi dispozitivele de stocare a datelor informatice identificate la punctele de lucru ale SC H. SRL din Cluj Napoca str. M. şi str. H. şi din Tg. Mureş, str. R. şi str. G. au confirmat implicarea inculpaţilor în manoperele descrise anterior.
Rapoartele generate de programul informatic criminalistic au făcut posibilă identificarea unor fragmente ale seriilor de tichete falsificate în zona spaţiului nealocat liber de hardisk.
De asemenea au fost identificate fragmente de serii de tichete falsificate introduse până la data de 12 martie 2003.
În sistemul informatic folosit de inculpatul B.J. a fost pusă în evidenţă conexiunea realizată în reţeaua locală din 15 martie 2003 ora 20:31:04, ora la care a început contrafacerea tichetelor la Agenţia din str. H. Cluj-Napoca.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a procesului verbal de percheziţie a sistemului informatic, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice a proceselor verbale de percheziţie domiciliară, a tichetelor falsificate, a declaraţiilor martorilor [. . . ]
S-a apreciat că, în drept, faptele inculpaţilor S.I., B.J. şi M.L., de a constitui la iniţiativa primului inculpat, un grup infracţional organizat, acţionând coordonat pe o perioadă lungă de timp, – respectiv iulie 2002 – martie 2003, în scopul comiterii unor infracţiuni aducătoare de beneficii materiale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003.
Totodată s-a considerat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 întrucât cei trei inculpaţi împreună, desigur, cu inculpata A.A. şi-au asociat eforturile în baza unei înţelegeri stabilită, acţionând potrivit unui plan, fiecare având un rol bine determinat.
Astfel inculpaţii M.L. şi A.A. se ocupau de partea administrativă şi de coordonarea în teritoriu a activităţii; inculpatul M.L. era cel care modifica cotele pariurilor, care soseau de la societatea slovacă în funcţie de anumiţi parametrii (concurenţă, pariurile înregistrate, cotele agenţiilor cu renume), iar inculpata A.A., în funcţie de cele stabilite împreună cu ceilalţi inculpaţi, anunţa la agenţii momentul în care se realizau tichetele în cele două faze, ulterior, aceşti doi inculpaţi colectau banii rezultaţi în urma falsificării biletelor.
Inculpatul B.J. se ocupa de partea informatică, el fiind cel care a creat programul informatic în baza căruia s-a generat activitatea de pariuri (introducerea datelor, prelucrarea datelor, generarea de rapoarte) şi cunoscând aceste program şi având acces la oricare din sistemele informatice conectate, a putut pune în practică modalitatea de falsificare, fără a lăsa urme în baza de date.
Inculpatul S.I. a fost cel care a iniţiat asocierea, scopul primordial fiind acela de obţinere a unor sume suplimentare de bani iar ulterior constituirii grupului infracţional, s-a implicat direct şi în falsificarea tichetelor în perioada 6-10 martie 2003 la agenţiile din Tg. Mureş, el fiind cel care a solicitat falsificarea tichetelor la 14 martie 2003, aşa cum a rezultat din interceptarea convorbirilor telefonice de la acea dată.
S-a apreciat că infracţiunile în scopul cărora s-au asociat au fost cele de evaziune fiscală şi de fals, care, deşi sunt infracţiuni de pericol, au generat plata frauduloasă a sumelor de bani menţionate pe tichetele falsificate la rubrica „câştig eventual”.
Având în vedere ca infracţiunea de fals s-a realizat prin intermediul sistemului informatic pus la punct de inculpatul B.J., s-a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, respectiv că este vorba de o infracţiune gravă, săvârşită prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice şi de comunicaţii aşa cum acestea au fost definite prin Legea nr. 16/2003.
Activitatea desfăşurată are şi caracter transnaţional în sensul art. 2 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, existând situaţii când inculpatul B.J. aflat în Slovacia, potrivit propriilor declaraţii a falsificat tichetele, conform înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, prin accesarea sistemului de la un desktop din Slovacia.
Întrucât activitatea desfăşurată a început în vara anului 2002 şi a încetat la data de 15 martie 2003 după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003 nu a fost primită cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.
Privitor la fapta inculpaţilor B.J., M.L. şi S.I. de a insera sau a contribui la inserarea în cuprinsul tichetelor de joc la pariurile sportive, în mod mincinos a unor elemente nereale trecându-se o oră anterioară celei la care s-a realizat imprimarea sau rezultatele corecte ale meciurilor în procent de 100% prin completarea tichetelor după închiderea jocurilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Activitatea de falsificare a tichetelor a fost începută de angajatele SC H. SRL – faţă de care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative – iar aceste persoane, în baza indicaţiilor primite au introdus în sistemul informatic date nereale, creând premizele acţiunilor ulterioare de modificare realizate de inculpatul B.J. conform datelor puse la dispoziţie de inculpatul M.L.
Această acţiune de falsificare a continuat şi s-a consumat în momentul imprimării modificărilor produse de inculpatul B.J., în sistemul informatic, pe tichetele cu regim special introduse de angajat în imprimantă.
S-a concluzionat de către instanţă că infracţiunea de fals a fost săvârşită în mod nemijlocit, printr-o continuitate succesivă în timp, de către angajatele SC H. SRL şi de inculpatul B.J., actele de executare ale acestora completându-se unele pe altele într-o activitate unică, indivizibilă, fiecare din ele fiind indispensabilă pentru realizarea faptei prevăzute de legea penală.
Întrucât aceste persoane şi inculpatul nu au avut calitatea de funcţionar prevăzută de lege, instanţa a considerat că fapta inculpatului B.J. constituie complicitate la infracţiunea de fals intelectual.
La reţinerea acestei infracţiuni s-a mai avut în vedere şi împrejurarea că tichetele de pariuri falsificate de inculpaţi sunt înscrisuri oficiale în sensul dispoziţiilor art. 150 alin. (2) C. pen. întrucât emana de la o unitate din cele la care se referă art. 145 din acelaşi cod, respectiv de la Regia Autonomă I.N.
Privitor la individualizarea pedepselor instanţa a recunoscut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., pentru inculpaţii M.L. şi B.J., aceştia manifestând o conduită sinceră în timpul procesului şi de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul S.I., acesta având anterior faptelor o conduită general bună, şi în aceste împrejurări a stabilit pedepse sub minimul legal.
Pentru primii din inculpaţi s-au stabilit pedepse rezultante de câte 1 an şi 24 zile în limitele perioadei executate în arest preventiv.
Pentru inculpatul S.I. s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru care s-au aplicat dispoziţiile art. 81 C. pen., apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.
Potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) şi art. 348 C. pr. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a tichetelor falsificate înscrisuri menţionate la fila 136 din vol. II al Dosarului de urmărire penală nr. 219/P/2003.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 98/ A din 29 septembrie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.L. şi S.I. împotriva hotărârii primei instanţe şi ca inadmisibil apelul declarat de SC H. SRL împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpatul S.I. în sensul că faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat lipsind latura subiectivă, atât pentru infracţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat cât şi pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual.
De asemenea au fost considerate neîntemeiate criticile formulate de inculpatul M.L. în sensul că se impune refacerea şi completarea urmăririi penale, deoarece în procesul verbal de începere a urmăririi penale nu au fost indicate faptele şi încadrarea sa juridică, audierea celor doi inculpaţi s-a făcut fără asigurarea unui interpret de limba slovacă, apărătorul nu a fost înştiinţat despre locul şi data efectuării actelor de urmărire penală, iar inculpaţilor nu li s-au prezentat toate actele materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals, nu s-a stabilit ce tichete au fost falsificate, nu s-a stabilit clar infracţiunea sau infracţiunile pentru care s-a constituit grupul infracţional organizat.
Tot astfel s-au considerat neîntemeiate criticile formulate în sensul că era necesară rejudecarea cauzei de către instanţa de fond întrucât nu s-a pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în art. 323 C. pen. sau 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003 sau alin. (1), (2), (3) din aceeaşi lege, şi din art. 26 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Referitor la apelul declarat de partea civilă SC H. SRL s-au considerat nefondate solicitările de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru recitarea acestei societăţi ca şi a celei din Slovacia şi de nesoluţionare a laturii civile.
Instanţa de control judiciar a considerat că faptele cu fost pe deplin dovedite, că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni în vederea obţinerii unor beneficii financiare.
Acest beneficiu urma să fie obţinut prin falsificarea unor tichete de pariuri provenite de la SC H. SRL în sensul inserării pe acestea a unor elemente nereale, respectiv ora de întocmire şi rezultatele eronate ale unor meciuri în procent de 100%, fiind trecute după închiderea jocului.
S-a mai constatat că inculpatul S.I. a avut iniţiativa asocierii în scopul obţinerii unor venituri ilicite şi că personal s-a implicat în falsificarea unor tichete în perioada 6-10 martie 2003 la agenţiile din Tg. Mureş.
Inculpaţii M.L. şi A.A. se ocupau de partea administrativă şi de coordonarea activităţilor infracţionale, modificând cotele pariurilor care soseau de la societatea slovacă şi anunţând la agenţii momentele în care să realizeze tichetele, după care cei doi colectau banii rezultaţi.
La rândul său inculpatul B.J. asigura partea informatică, mai ales că el a fost chiar autorul programului informatic.
Ca atare, instanţa de control a considerat că fapta este cea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a) din aceeaşi lege.
S-a mai apreciat că infracţiunea de fals intelectual s-a realizat prin intermediul sistemului informatic creat de inculpatul B.J. fiind incidente dispoziţiile art. 1 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003. Totodată s-a reţinut şi caracterul transnaţional al faptelor întrucât acest inculpat aflându-se în Slovacia a accesat sistemul şi a falsificat tichetele în baza înţelegerii cu inculpaţii.
Ca urmare, s-a concluzionat că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 323 C. pen.
În legătură cu infracţiunea de fals intelectual aceasta s-a consumat în perioada iulie 2002 – martie 2003 tichetele de pariuri oficiale fiind înscrisuri oficiale conform art. 150 C. pen., ele emanând de la Regia Naţională I.N., unitate care cade sub incidenţa art. 145 C. pen.
Privitor la solicitarea inculpatului apelant M.L. de restituire a cauzei la procuror, instanţa a constatat că nu poate fi primită întrucât dispoziţiile art. 333 C. pr. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 356/2006.
S-a mai apreciat de către instanţa de control judiciar că în cauză nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 332 alin. (2) din acelaşi cod neexistând termeni de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pentru nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărători.
Având în vedere Decizia nr. 709/2004 a instanţei supreme, care a constatat nelegală măsura disjungerii judecării cauzei faţă de inculpatul S.I. s-a considerat că toate chestiunile de procedură au fost soluţionate corect de instanţă, respectiv cazurile şi excepţiile, conform art. 320 din C. pr. pen., actului de sesizare a instanţei potrivit art. 300 din acelaşi cod, citirea rechizitoriului, audierea inculpaţilor asistaţi de către apărători şi traducătorul autorizat, în condiţiile art. 287 – 290 din cod.
Ca atare, instanţa de rejudecare era chemată dă reia judecata din momentul disjungerii, nefiind afectată urmărirea penală de vreo cauză de nulitate.
S-a mai argumentat că, instanţa supremă dacă ar fi primit motivele invocate în recursul soluţionat, referitoare la nulităţile comise în faza de urmărire penală, ar fi dispus restituirea cauzei la procuror, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Privitor la susţinerea din apel că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, reieşind din considerentele hotărârii că au fost analizate cererile formulate, conform art. 334 C. pr. pen.
Referitor la solicitările din apel de achitare a inculpatului S.I. pentru că ar lipsi intenţia de săvârşire a infracţiunilor s-a constatat că acestea nu sunt întemeiate rezultând din probele cauzei că acest inculpat este iniţiatorul activităţii infracţionale desfăşurate ulterior, iar absenţa cunoştinţelor sale informatice nu îl exonerează de răspunderea penală.
În legătură cu apelul declarat de SC H. SRL a rezultat că s-a constituit parte civilă la 4 octombrie 2005, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost respinsă ca inadmisibilă această constituire de parte civilă şi deoarece a fost formulată tardiv şi de o persoană care nu are calitate procesuală în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii M.L. şi S.I. şi partea civilă SC H. SRL.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în baza criticilor formulate, Curtea constată neîntemeiate toate recursurile declarate.
1. Din analiza materialului probator al cauzei se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor M.L. şi S.I., ca şi a celorlalţi inculpaţi (respectiv A.A. şi B.J.) în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 raportat la art. 289 C. pen.
Probele administrate, evocate anterior, au confirmat că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat pe o perioadă lungă de timp, din iulie 2002 până în martie 2003 în scopul obţinerii unor beneficii financiare prin falsificarea unor tichete de pariuri provenite de la SC H. SRL.
Aceşti inculpaţi în baza înţelegerii intervenite, au acţionat conform unui plan, fiecare având un rol distinct.
Astfel, inculpatul M.L. a procedat la modificarea cotelor pariurilor, care soseau de la societatea slovacă, iar inculpata A.A., potrivit înţelegerii cu ceilalţi, anunţa agenţiile din teritoriu momentele în care se realizau tichetele, în două faze, după care colectau banii rezultaţi în urma falsificării biletelor.
Inculpatul B.J. se ocupa de partea informativă, el fiind cel care a creat programul informatic în baza căruia s-a desfăşurat activitatea de pariuri. Întrucât cunoştea programul şi având acces la toate sistemele informatice conectate, el a putut pune în practică modalitatea de falsificare fără a lăsa urme vizibile în baza de date.
La rândul său inculpatul S.I. a avut iniţiativa acestei asocieri, scopul urmărit fiind obţinerea unor sume suplimentare de bani şi s-a implicat direct în falsificarea tichetelor în perioada 6-10 martie 2003 la agenţiile din Tg. Mureş.
A rezultat din interceptarea convorbirii telefonice din 14 martie 2003 ora 9,45 că el a solicitat falsificarea tichetelor.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că infracţiunile în scopul cărora s-au asociat inculpaţii sunt infracţiunile de evaziune fiscală şi de fals care au generat plata frauduloasă a unor sume importante de bani şi însuşirea acestor sume mari.
Referitor la infracţiunile de evaziune fiscală şi de însuşirea sumelor obţinute ilicit, s-a dispus disjungerea urmăririi penale.
Privitor la infracţiunea de fals se constată că ea a fost realizată prin intermediul sistemului informatic conceput de inculpatul B.J. În acest sens este de menţionat că realizatorul programului a falsificat tichete şi prin accesarea sistemului de pe un desktop din Slovacia, faptele având astfel, caracter transnaţional.
Aşa fiind grupul structurat format din cei patru inculpaţi a avut drept scop comiterea de infracţiuni grave în scopul obţinerii unor beneficii băneşti ilicite, în sensul prevăzut de art. 2 lit. a) şi b) pct. 18 şi c) din Legea nr. 39/2003.
Activitatea infracţională a început în vara anului 2002 şi a durat până la data de 15 martie 2003, după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2002, împrejurări în care sunt incidente dispoziţiile acestei legi.
2. Privitor la susţinerile din recurs ale inculpatului M.L. în sensul că sesizarea instanţei nu s-a făcut legal şi că urmărirea penală ar fi avut loc în lipsa apărătorului şi a interpretului de limbă slovacă se constată că acestea nu sunt conforme cu actele dosarului.
Astfel rezultă că pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au fost legal asistaţi, iar pentru inculpaţii cetăţeni slovaci, care nu cunoşteau limba română le-a fost asigurat interpret de limbă slovacă.
Mai rezultă că în aceeaşi fază procesuală au fost respectate dispoziţiile art. 172 C. pr. pen., fiind asigurată prezenţa apărătorului care a avut posibilitatea să formuleze cereri şi se depună memorii.
În legătură cu actul de sesizare a instanţei se constată că aceasta a avut cuprinsul prevăzut de art. 263 C. pr. pen. referitoare la persoana inculpaţilor, faptele imputate, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază urmărirea, măsurile preventive şi durata lor şi dispoziţiile de trimitere în judecată.
Premergător acestui act, procurorul a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Se mai constată că instanţa a procedat conform art. 300 C. pr. pen. la verificarea din oficiu, la prima înfăţişare, a regularităţii actului de sesizare.
Întrucât nu s-au constatat aspecte de nelegalitate care să conducă la restituirea dosarului instanţa a procedat la începerea cercetării judecătoreşti.
În consecinţă, criticile formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 6 C. pr. pen. nu pot fi primite.
3. Referitor la susţinerile formulate de acelaşi inculpat în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice, a faptelor în dispoziţiile art. 323 şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. se constată că acestea nu pot fi primite.
Astfel, din considerentele hotărârii primei instanţe, a rezultat că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuţia părţilor, a fost analizată în considerente şi respinsă, menţinându-se încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi ale art. 26 raportat la art. 289 C. pen.
Se mai constată că instanţa de fond şi cea de apel au explicat de ce nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 323 C. pen. şi nici cele ale art. 26 raportat la art. 290 C. pen., avându-se în vedere că grupul infracţional organizat, pentru comiterea unor fapte grave, s-a constituit şi a acţionat din vara anului 2002 până în martie 2003, după ce a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003 şi că falsificarea a privit tichete de pariuri care au caracterul unor înscrisuri oficiale emanate de la Regia Autonomă I.N.
4. În legătură cu susţinerea din recursul inculpatului M.L., în sensul greşitei individualizări a pedepselor se constată că această critică nu este întemeiată.
. . . 6. În legătură cu motivul de casare invocat de inculpatul S.I. referitor la încadrarea juridică a faptelor, conform celor ce preced instanţele au reţinut în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi ale art. 26 raportat la art. 289 C. pen.
Având în vedere argumentele evocate anterior, ţinând seama că infracţiunea de constituire a grupului organizat s-a consumat după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003 şi că actele falsificate sunt înscrisuri oficiale care emană de la o autoritate în sensul prevăzut de art. 150 şi art. 145 C. pen., critica formulată în sensul greşitei încadrări juridice şi solicitarea de schimbare a încadrării în dispoziţiile art. 323 şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. nu pot fi primite.
7. Relativ la recursul declarat de partea civilă SC H. SRL care nu a fost motivat în scris se constată că aceasta a înţeles să se constituie parte civilă după citirea rechizitoriului într-o cauză în care instanţa a fost sesizată cu infracţiuni de pericol nu de rezultat şi ca urmare în mod justificat prin încheierea din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Cluj, a respins ca inadmisibilă cererea formulată, întrucât această societate nu avea calitate procesuală în cauză, iar cererea a fost depusă tardiv.
Întrucât instanţa de control judiciar a respins corect apelul acestei societăţi împotriva hotărârii primei instanţe, Curtea urmează a constata că recursul declarat nu este întemeiat.
8. Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. pr. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.L. şi S.I. şi de partea civilă SC H. SRL, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 3318 din 19 octombrie 2009, Dosar nr. 191/117/2004
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.