A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

EVAZIUNE FISCALA, INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI, MANAGER, NEÎNTOCMIREA DE FACTURI FISCALE, ASCUNDEREA SURSEI IMPOZABILE CU OCAZIA VÂNZĂRII UNUI TEREN , AUTORAT, INSTIGARE

Inculpatul O.M.N., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie şi acţionar majoritar la SC L. SA Piteşti, ajutat fiind de coinculpatul V.F., s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale şi a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 33.374.186.198 ROL, echivalentul a 873.190 euro, prin ascunderea sursei impozabile cu ocazia vânzării terenului proprietatea SC L. SA Piteşti, în suprafaţă de 17.934 m.p. către SC T.I. SRL Sibiu, folosind metoda interpunerii unui nou proprietar în procesul de vânzare-cumpărare şi anume inculpatul V.F. Aceiaşi inculpaţi au întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003 prin care au atestat în mod nereal calităţile de vânzător, respectiv cumpărător, contractul fiind folosit de aceştia ca document justificativ la R.B. SA – sucursala Piteşti.

Inculpatul O.M.N. a dispus directorului economic al SC L. SA Piteşti, inculpata M.D., să nu emită şi să nu înregistreze în evidenţa contabilă a SC L. SA Piteşti facturile aferente contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu inculpatul V.F. pentru terenul în suprafaţă de 17.934 m.p., precum şi înregistrarea sumei de 523.968 DOLAR S.U.A., fictiv şi în alte conturi, operaţiuni făcute cu ştiinţă de către inculpaţi şi care au fost de natură să denatureze veniturile ce se reflectă în bilanţul contabil al SC L. SA Piteşti.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, săvârşită de inculpatul V.F., respectiv instigare la această infracţiune săvârşită de inc. O.M.N., prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni sub aspectul laturii obiective, deoarece nu s-a dovedit provenienţa ilicită a sumelor de bani şi respectiv infracţiunea premisă pentru săvârşirea cu intenţie a infracţiunii de spălare de bani.

Împotriva sentinţei au declarat apel procurorul, inculpaţii precum şi partea civilă, M.E.F., A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.

Prin Decizia penală nr. 92/A din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, a desfiinţat în parte sentinţa şi, înlăturând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 81 C. pen. pentru toţi cei trei inculpaţii, a dispus condamnarea acestora după cum urmează:

Inculpatul O.M.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002;

Au fost majorate pedepsele .

Instanţa de control judiciar a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, atât în forma instigării (pentru inculpatul O.M.N.), cât şi în forma autoratului (pentru inculpatul V.F.) şi, în consecinţă, a dispus condamnarea inculpaţilor pentru aceste fapte.

Curtea a constatat întemeiat şi motivul de apel al procurorului cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciind ca nejustificată clemenţa instanţei de fond atât în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acestora, cât şi cu privire la modalitatea de executare dispusă, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen.

Curtea a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi art. 81 C. pen., dispunând majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor O.M.N. şi V.F. şi executarea acestora în regim de privare de libertate.

Cu privire la inculpata M.D., s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi realizat dacă se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 861 şi următoarele C. pen., avându-se în vedere contribuţia efectivă a inculpatei la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată şi relaţiei ei de subordonare profesională faţă de inculpatul O.M.N.

În scopul realizării confiscării speciale dispuse faţă de inculpatul O.M.N., sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor acestuia a fost menţinut.

Decizia penală nr. 92 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost recurată, în termen legal, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de către inculpaţii O.M.N., V.F. şi M.D.

Parchetul a criticat decizia atacată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. pr. pen., arătând că, în mod greşit, instanţa nu a dispus ca inculpaţii O.M.N. şi V.F. să fie condamnaţi şi la pedepse complementare, obligatoriu a fi dispuse în cazul condamnării la o pedeapsă principală mai mare de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 87/1994.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea parţială a deciziei şi, pe fond, aplicarea pedepselor complementare prevăzute de lege pentru cei doi inculpaţi.

În recursul său, inculpatul O.M.N. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. pr. pen., solicitând admiterea recursului şi, în principal, achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, art. 290 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pr. pen., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. b) C. pr. pen.

În subsidiar, pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 289 C. pen. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pr. pen.

S-a susţinut că instanţa de recurs a comis erori grave de fapt care au avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpatului.

– În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, s-a susţinut că toate operaţiunile financiar-bancare s-au efectuat cu respectare legilor şi a normelor bancare româneşti, la vedere, nefiind evidenţiate elemente oculte de provenienţă a sumelor de bani intrate în circuitul civil, astfel că, lipsind situaţia premisă, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani.

Cele două contracte de împrumut şi, respectiv, de vânzare-cumpărare, considerate ca fiind false, sunt redactate şi semnate ulterior datei intrării sumei de 2.524.000 DOLAR SUA (considerată ca fiind bani murdari) în posesia inculpatului V.F., iar nu anterior, cum în mod eronat s-a reţinut de către instanţă.

S-a mai arătat că infracţiunea de instigare la spălare de bani nu îşi are îndeplinite elementele constitutive nici sub aspectul circumscrierii subiectului activ, în condiţiile în care participantul la infracţiunea principală (din care provine bunul albit) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani (ca infracţiune subsecventă) dacă are calitatea de subiect activ al primei infracţiuni, deoarece el a devenit deţinător al bunului din comiterea infracţiunii principale. Cum în cauză inculpatul O.M.N. ar avea calitatea de subiect activ în infracţiunea de evaziune fiscală, este cert că nu poate avea calitatea de subiect activ şi în infracţiunea de spălare de bani.

Pe de altă parte, s-a arătat că inculpatul O.M.N., ca manager general al SC L. SA, nu avea nevoie de un interpus pentru realizarea tranzacţiei, el fiind singurul în măsură să aprecieze cum puteau fi soluţionate cel mai bine problemele operative de administrare a societăţii şi, în sens a şi acţionat, cu maximă diligenţă, în vederea accesării fondurilor S.A.P.A.R.D.

– În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 s-a arătat că aceasta nu există întrucât inculpatul nu a obţinut nici un venit, iar suma de 523.968 DOLAR SUA încasată din contractele de vânzare-cumpărare încheiate între SC L. SA şi V.F. a fost înregistrată în contabilitate; pentru emiterea şi înregistrarea cu întârziere a facturii s-au plătit dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente impozitului pe profit şi TVA stabilite prin procesul-verbal din 25 ianuarie 2005 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş.

– În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., s-a susţinut că actele de vânzare-cumpărare încheiate între inculpaţii O.M.N. şi V.F. au îmbrăcat forma juridică a simulaţiei; fiind vorba de o plată între persoane fizice, cei doi puteau să-i dea orice justificare, singura condiţie fiind să notifice B.N.R. operaţiunile de capital efectuate, fapt realizat.

Instanţa de apel nu a demonstrat în ce constă falsul în înscrisuri sub semnătură privată şi nici nu a dispus anularea contractelor în discuţie, iar actele notariale fac dovada deplinei convingeri a legalităţii acestora.

– În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. s-a arătat că, sub aspectul încadrării juridice, raportarea la dispoziţiile C. pen. este nejuridică şi de prisos, riscând să conducă la o dublă incriminare a faptei.

Pe fond, s-a susţinut că neîntocmirea la timp de către inculpatul O.M.N., a facturilor aferente celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate între SC L. SA şi V.F. constituie contravenţia prevăzută de art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Pe de altă parte, s-a susţinut că omisiunea înregistrării în contabilitate nu a fost urmarea unei intenţii infracţionale, ci a aceleia de a proteja interesele societăţii, în condiţiile în care situaţia juridică a terenului era incertă.

În sfârşit, s-a arătat că existenţa posibilităţii legale de rectificare a erorilor provenite din interpretarea greşită a evenimentelor (consfinţită de O.G. nr. 92/2003 privind C. pr. pen.), procedură pe care SC L. SA a şi urmat-o, denunţând o astfel de declaraţie rectificativă la DGPF Argeş, exclude intenţia inculpatului de a săvârşi o infracţiune.

– Sub aspectul laturii civile, instanţa de apel a dispus în mod greşit obligarea inculpatului la plata unui prejudiciu care fusese deja acoperit şi în legătură cu care părţile civile au renunţat la pretenţii.

– În ceea ce priveşte măsura confiscării speciale, s-a solicitat înlăturarea acesteia, în principal ca o consecinţă a achitării pentru infracţiunea de spălare de bani, iar în subsidiar, pentru nelegala aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 111 şi art. 118 C. pen.

Suma confiscată de 33.374.186.198 lei nu a avut niciodată o existenţă faptică, materială, deci, în mod evident, ea nu putea fi nici deţinută, lipsind situaţia premisă a dispunerii măsurii confiscării şi anume pericolul determinant de deţinerea unor bunuri sau valori care ar putea fi ulterior utilizate în săvârşirea altor infracţiuni.

S-a susţinut că, în mod nelegal, această sumă de bani a fost confiscată de trei ori: o dată prin obligarea către A.N.A.F., o dată prin obligarea de către instanţă, ca măsură specială, şi încă o dată prin posibilitatea pe care SC L. SA o are de a se îndrepta cu acţiune în regres împotriva inculpaţilor.

Inculpatul V.F. a criticat decizia instanţei de apel pentru gravele erori de fapt comise care au condus la pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. pr. pen., solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pr. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 şi art. 290 C. pen.

În subsidiar, a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen.

Criticile formulate cu privire la existenţa faptelor penale şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor sunt aceleaşi ca şi în cazul inculpatului O.M.N., apărarea recurenţilor inculpaţi fiind comună şi susţinută, deopotrivă, de cei trei avocaţi aleşi.

S-a subliniat faptul că inculpatul V.F. nu putea fi complicele lui O.M.N. la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani întrucât complicitatea presupunea o atitudine de cunoaştere, urmată de sprijinirea efectivă a activităţilor financiar-contabile întreprinse de acesta din urmă, or, inculpatul se afla la mii de kilometri distanţă, în Columbia, fără a avea posibilitatea imediată, fizică, de a lua cunoştinţă de activităţile de contabilitate ale SC L. SA, în care, de altfel, nu are nici o legătură, cu atât mai puţin de a-l ajuta în vreun fel pe O.M.N.

Examinând recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt și vinovăţia inculpaţilor.

Inculpaţii O.M.N. şi V.F. au pus în acţiune un plan de afaceri ingenios, cu aparenţă de legalitate, prin care să obţină foloase importante prin eludarea taxelor şi impozitelor către stat şi a dispoziţiilor legale.

În realizarea acestui scop, ei s-au folosit de sprijinul inculpatei M.D., director economic la SC L. SA Piteşti care, cu ştiinţă, a omis să emită actele necesare de evidenţiere în contabilitatea firmei a tranzacţiilor încheiate de cei doi, denaturând, astfel, veniturile ce s-au reflectat în contabilitate în perioada anilor 2002-2003.

Legătura de interese financiare dintre inculpaţii O. şi V. este veche şi puternică; cei doi au încercat să o escamoteze prin încheierea unor acte fictive, aparent legale, care să le asigure succesul afacerilor şi neangajarea răspunderii penale.

În luna august 2000, inculpatul O.M.N. a împrumutat de la V.F. suma de 175.000 euro.

La 3 octombrie 2002, între cei doi (primul în calitate de acţionar principal şi preşedinte al Consiliului de administraţie al SC L. SA Piteşti) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 12.300 m.p., teren aparţinând firmei, pentru suma de 400.000 DOLAR SUA. Contractul nu a fost evidenţiat în contabilitatea SC L. SA.

Întrucât inculpatul V.F. nu a achitat nici o tranşă a preţului stabilit, în primăvara anului 2003, inculpatul O. i-a notificat rezilierea contractului.

În aceeaşi perioadă, inculpatul O. a negociat cu reprezentanţii SC T.I. SRL vânzarea unei alte suprafeţe de tren aferent SC L. SA.

În pofida ofertei făcute de această firmă(155 dolari SUA/m.p.) şi a neîncasării preţului de pe urma primului contract, aşa-zis reziliat, vânzarea terenului se încheie la 26 mai 2003 tot cu V.F., pentru acelaşi preţ ca în primul contract (32,52 dolari SUA/m.p.) –suma totală fiind de 123.968 DOLAR SUA.

Pentru cumpărător, contractul nr. 2672 din 26 mai 2003 este semnat prin împuternicitul său, S.M.M.A., care are şi calitatea de administrator la societatea vânzătoare, ceea ce constituie un evident conflict de interese pe care acţionarul principal şi preşedintele Consiliului de administraţie al SC L. SA Piteşti l-a ignorat, în scopul realizării intenţiilor frauduloase stabilite dintr-un început.

La data de 10 iunie 2003(după numai 15 zile), cumpărătorul V.F. vinde terenul achiziţionat în suprafaţă de 17.934 m.p. pentru suma de 2.779.910 DOLAR SUA.

În aceeaşi zi, SC T.I. SRL Sibiu i-a achitat lui V.F. suma de 2.524.000 DOLAR SUA iar acesta a achitat către SC L. SA suma de 523.968 DOLAR SUA, contravaloarea suprafeţei totale de 17.934 m.p.(12.300+5.974).

Nici această sumă nu a fost înregistrată în contabilitatea firmei, neevidenţiindu-se factura decât la data când a fost înregistrată plângerea penală în dosarul cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti (31 mai 2004) şi într-un cont eronat.

Pentru disimularea provenienţei ilicite a sumei de 2.256.942 DOLAR SUA, inculpaţii au întocmit în fals două contracte, unul de împrumut, iar altul de vânzare-cumpărare a unor imobile în Bogota – Columbia, pentru sumele de 1.250.000 DOLAR SUA şi, respectiv, 1.014.200 DOLAR SUA.

În acest fel, inculpatul O.M.N. creează aparenţa obţinerii în mod legal a acestei sume de bani pe care ulterior a transferat-o în mod succesiv în conturile sale personale, iar mai târziu, în contul SC L. SA Piteşti, cu titlu de împrumut, banii fiind folosiţi pentru obţinerea finanţării S.A.P.A.R.D.; SC L. a devenit debitoarea inculpatului O. pentru suma de 74.336.255.000 lei(ROL).

Firma a beneficiat de un credit de la Agenţia S.A.P.A.R.D. în valoare de 2 milioane euro, echivalent a 76.620.000.000 lei(ROL) din care valoarea maximă de finanţare nerambursabilă este de 38.310.000.000 lei.

Contractul nr. 555 din 18 decembrie 2003 încheiat între O.M.N., vânzător şi V.F., cumpărător, are ca obiect tranzacţionarea a 6 apartamente situate în Bogota pentru suma de 1.014.200 dolari SUA şi prevede că, odată cu semnarea contractului, documentul numit C. încheiat între părţi la data de 20 martie 1990, devine nul.

Contractul prevede că plata cuvenită pentru această tranzacţie în sumă de 1.003.050 DOLAR SUA va fi făcută în contul deschis la R.B. SA –Piteşti.

Prin documentul numit C. încheiat la 20 martie 1990, inculpatul O.M.N. îl împuterniceşte pe inculpatul V.F. să cumpere în oraşul Bologna – Columbia, 6-10 apartamente pe numele său, care urmează a fi plătite de inculpatul O.M.N. cu cinci zile înainte de începerea formalităţilor de vânzare-cumpărare. Potrivit acestei convenţii, apartamentele urmau să fie cumpărate pe numele lui V.F., dat fiind faptul că formalităţile de vânzare-cumpărare, închiriere în Columbia sunt mai simple pentru persoanele rezidente, iar la data când inculpatul O.M.N. doreşte să le vândă, drept de preemţiune îl va avea inculpatul V.F.

Potrivit M.A.I. – I.G.P. – D.C.C.O.A., Oficiul Naţional Central pentru Combaterea Falsului de Monedă, Cărţi de Credit şi Cecuri de Călătorie cu adresa nr. X din 23 mai 2005, comunică faptul că în urma unor verificări în Columbia transmise prin poşta electronică de la Biroul ofiţerilor de legătură a U.S.S.S. de pe lângă Ambasada SUA la Bucureşti şi conform certificatelor de tradiţie şi libertate de înregistrare imobiliară aflate la dosarul cauzei, rezultă că apartamentele care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003 între inculpatul O.M.N. – vânzător şi V.F. – cumpărător nu sunt proprietatea vânzătorului ( vol. VI, fila 21-47; 78-162).

Pe cale de consecinţă inculpaţii O.M.N. şi V.F. au întocmit în fals, menţionând date nereale, contractul de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003, pe care l-au folosit ca document justificativ, ce a stat la baza efectuării operaţiunilor de către R.B. SA.

Transferul sumei totale de 2.264.200 DOLAR SUA către inculpatul O.M.N. s-a dispus de către V.F.

Acesta a jucat rolul esenţial de persoană interpusă, care, fără a investi, în realitate, nici o sumă de bani, a obţinut venituri de peste 2 milioane de euro ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra trenului SC L. SA Piteşti, persoană fără de care inculpatul O.M.N. nu ar fi putut ascunde sursa impozabilă, cu ocazia vânzării terenului aparţinând SC L. SA către SC T.I. SRL la valoarea de 2.779.910 DOLAR SUA.

La rândul său, inculpatul O.M.N. a beneficiat în scop exclusiv personal  de tranzacţia încheiată în numele SC L. SA, confundând deliberat planurile intereselor sale de acţionar majoritar şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al firmei, cu cele ale sale ca persoană fizică, astfel că preţul terenului proprietatea societăţii a intrat în contul său bancar, de unde apoi, a împrumutat societatea, asupra căreia a dobândit, astfel, un control şi mai mare, şi a obţinut şi modernizarea acesteia prin surse S.A.P.A.R.D.; sporindu-i valoarea.

După cum singur a afirmat, inculpatul deţine 91% din firmă, firmă care îi datorează un credit important şi care, în realitate, reprezintă contravaloarea propriului ei activ înstrăinat, iar sporirea capitalului s-a făcut în beneficiul masiv al acţionarului majoritar, prin operaţiuni ilegale mascate în generozitate şi grijă pentru interesul general.

Interesul folosirii persoanei interpuse a rezultat în mod simplu, din calculul economic pe care şi l-au făcut inculpaţii în legătură cu valoarea taxelor şi impozitelor ce urmau a fi plătite statului din operaţiunea de vânzare-cumpărare a terenului SC L. S.A. Piteşti.

Dacă societatea ar fi vândut activul direct către SC T.I. SRL cu suma de 2.779.910 DOLAR SUA(echivalentul a 90.730.702.580 lei) ea datora bugetului consolidat al statului suma totală de 33.374.186.198 lei(ROL), în echivalent 873.190 euro, reprezentând TVA şi impozit pe profit.

Vânzând însă terenul, în mod mascat, unei persoane fizice rezidente, respectiv lui V.F., care la rândul său l-a vândut cumpărătorului real, operaţiunea nu se mai impozita, statul fiind astfel evazionat, sub o aparenţă de legalitate.

Această dispoziţie legală prevăzută în art. 5 din O.G.7/2001 aprobată prin Legea nr. 493/2002 a avut aplicabilitate în perioada 1 ianuarie 2002 – 1 ianuarie 2004, şi a prevăzut în mod expres că veniturile obţinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile, corporale din patrimoniul personal nu sunt venituri impozabile şi nu se impozitează. Rezultă în mod evident că banii astfel obţinuţi provin dintr-o sursă ilegală, inculpaţii spălându-i prin trecerea lor în circuitul civil.

În mod voit, toate operaţiunile legate de înstrăinarea terenului nu au fost evidenţiate în contabilitatea SC L. SA Piteşti, iar atunci când acestea au fost efectuate, sub imperiul presiunii declanşării cercetărilor penale, s-au făcut, cu întârziere şi în mod greşit.

Terenul în suprafaţă de 17.934 m.p. nu a fost scos din evidenţa SC L. SA şi nu a fost declarat ca atare la Primăria Piteşti, plătindu-se în continuare impozit de teren până în iunie 2004.

Neîntocmirea şi neînregistrarea celor opt facturi fiscale în valoare de 17.290.000.000 lei ( inclusiv TVA), în intervalul 31 mai 2003-31 august 2003, conform prevederilor din cele două contracte de vânzare-cumpărare, au avut drept consecinţă denaturarea veniturilor, a cheltuielilor şi rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţurile contabile întocmite de SC L. SA Piteşti.

Inculpata M.D. a declarat că a avut cunoştinţă de conţinutul contractelor de vânzare-cumpărare a terenului proprietate SC L. SA, dar a respectat dispoziţiile primite din partea inculpatului O.M.N. de a nu emite facturile în conformitate cu tranzacţia efectuată şi prevederile Legii nr. 82/1991.

Această situaţie de fapt este susţinută de probe ample şi convingătoare care fac pe deplin dovada existenţei faptelor în materialitatea lor, a caracterului lor infracţional, elementele constitutive ale acestora fiind integral realizate şi constituind temeiul justificat a condamnării inculpaţilor.

Susţinerile inculpaţilor potrivit cărora faptele lor se cantonează în sfera normelor de drept civil, sau se limitează la domeniul contravenţional constituie apărări nefondate care sunt contrazise de materialitatea faptelor comise şi care demonstrează indubitabil existenţa unor acţiuni ilicite şi ilegale, puse la cale de inculpaţii O. şi V., în scopul eludării dispoziţiilor financiar-contabile şi pentru a-şi asigura integral beneficiul operaţiunilor frauduloase efectuate.

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile simulaţiei contractuale, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1175 C. civ., iar contractul nr. 555/2003 nu reprezintă decât un înscris fals sub semnătură privată. Instanţa de fond a dispus anularea acestui înscris, în baza art. 348 C. pr. pen., măsură menţinută de instanţa de apel.

Încadrările juridice date faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat sunt legale şi temeinice, corespunzătoare situaţiei de fapt stabilite.

Inculpatul O.M.N. este autor al infracţiunii de evaziune fiscală săvârşită cu ajutorul persoanei interesate, inculpatul V.F.

Totodată, inculpatul O. este instigatorul operaţiunii de spălare de bani pe care a realizat-o inculpatul V.F. prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de apartamente în Bogota, Columbia.

Subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani nu este circumstanţiat de text, el putând fi orice persoană fizică sau juridică – cel mai adesea chiar participantul la săvârşirea infracţiunii principale din care provine bunul supus operaţiunii de spălare.

Este evident că inculpaţii au calitatea de subiecţi activi ai ambelor infracţiuni, ei sprijinindu-se reciproc până la obţinerea rezultatului final, albirea banilor proveniţi din evaziune fiscală şi fals, contractele prin care se realizează acest lucru avându-i protagonişti şi beneficiari tot pe cei doi.

Şi infracţiunile referitoare la Legea contabilităţii sunt corect reţinute în sarcina inculpaţilor O.M.N. şi M.D.

Întrucât textul art. 37 din Legea nr. 82/1991 se referă la infracţiunea de fals intelectual, iar această infracţiune este descrisă în cea ce priveşte conţinutul său constitutiv în dispoziţia articolului 289 C. pen., referirea din încadrarea juridică la acest text de lege este nu numai legală şi pertinentă, dar şi necesară pentru înţelegerea exactă şi completă a încriminării; ipoteza dublei încriminări este nefondată, inculpaţilor neaplicându-li-se decât o singură pedeapsă pentru o singură infracţiune săvârşită.

Rezolvarea laturii civile şi a măsurii de siguranţă a confiscării speciale s-a făcut în mod legal şi temeinic.

Recuperarea prejudiciului nu s-a realizat din fondurile personale ale inculpaţilor, ci din cele ale SC L. SA Piteşti, astfel că în mod corect instanţa a dispus obligarea acestora la plata dezdăunărilor datorate statului. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că rezolvarea laturii civile a cauzei nu este ţinută sau afectată de posibile evenimente viitoare (utilizarea acţiunii în regres) şi nici de executarea unor măsuri de plată care nu derivă din procesul penal.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi pct. 18 C. pr. pen.

Înalta Curte constată însă ca fiind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. pr. pen., atât cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare inculpaţilor O.M.N. şi V.F., cât şi cu privire la individualizarea pedepselor principale pentru toţi inculpaţii.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor O.M.N. şi V.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani sunt diferenţiate de la persoana unui inculpat la a celuilalt, deşi activitatea lor infracţională a presupus în egală măsură contribuţia ambilor, iar rezultate financiare ale operaţiunilor ilegale efectuate au beneficiat amândurora.

Pentru contribuţii egale şi tratamentul sancţionator trebuie să fie egal; totodată, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate de instanţa de apel sunt prea severe, impunându-se reducerea acestora prin aprecierea obiectivă a pericolului social al faptei şi făptuitorilor, precum şi a eficienţei măsurilor de combatere a acestui gen de infracţiuni şi care constă, în principal, în executarea dispoziţiilor de recuperare a sumelor de bani fraudate. În cazul inculpatului O.M.N. se va aplica un spor de pedeapsă, având în vedere numărul infracţiunilor săvârşite şi consecinţele acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va reduce pedepsele principale şi va alica pedepsele complementare legale şi obligatorii după cum urmează:

– pentru inculpatul O.M.N., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 şi de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe timp de 1 an pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., aceste pedepse vor fi contopite cu cele stabilite pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe timp de 1 an.

– pentru inculpatul V.F., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 şi de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 1 an pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., aceste pedepse au fost contopite cu cea de 1 an închisoare stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 1 an.

Inculpaţilor li se va aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În cazul inculpatei M.D., a cărei activitate infracţională constând în încălcarea dispoziţiilor Legii contabilităţii, s-a desfăşurat în condiţiile obedienţei faţă de inculpatul O.M.N., Înalta Curte constată că aplicarea prevederilor art. 861 şi urm. C. pen. nu este oportună.

Având în vedere pregătirea profesională, conduita socială, vârsta inculpatei, Înalta Curte consideră că realizarea scopului pedepsei poate fi îndeplinit prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, existând temeiuri de a considera că reeducarea socială a acesteia este posibilă în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.

În consecinţă, Înalta Curte va înlătura dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen. şi va face aplicarea art. 81 C. pen., atrăgându-i atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării executării pedepsei principale, potrivit dispoziţiilor alin. (5) C. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte a admite recursurile declarate de procuror şi de inculpaţi, va casa decizia atacată în limitele arătate şi va dispune ca în precedent.

Celelalte dispoziţii vor fi menţinute.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 2422 din 24 iunie 2009, Dosar nr. 1968/109/2007

Leave a Reply