Prin plângerile înregistrate la această instanţă, petenţii T.A.S. şi M., G.N. şi G., M.L. şi E. au solicitat admiterea acestora, desfiinţarea ordonanţei şi rezoluţiei atacate şi judecarea învinuitului A.A.G. în baza probelor existente, în vederea condamnării lui şi a celorlalţi intimaţi pentru faptele precizate în plângere. Totodată au solicitat să se constate nulitatea actelor lovite de nulitate absolută, rezultat al activităţii infracţionale a învinuitului. Din actele de la dosar, instanţa a reţinut în fapt următoarele: Prin ordonanţa din 09 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 144/P/2008, în temeiul art. 10 lit. b) şi d) C. pr. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.A.G., avocat, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 215 C. pen., art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 194 alin. (1) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu art. 33 C. pen., faţă de numitele P.A.M., M.L.G., R.P.F., notari publici pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 246 C. pen., 215 alin. (1) şi (3) C. pen., precum şi faţă de numitul D.G.R., executor judecătoresc pentru săvârşirea infr. prev. de art. 246 C. pen., pe motivul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală sau faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
1. T.A.S. a formulat o plângere arătând că la începutul anului 2007 a contractat un împrumut de 7000 Euro cu dobândă de 7% pe lună de la numitul A.A.G., pe care l-a cunoscut prin intermediul unui anunţ dat în ziarul „Informaţia Zilei” din Satu-Mare, prin care se arăta că acordă împrumut cu garanţie imobiliară. Petentul a fost de acord să treacă suma totală în contractul de împrumut, reprezentând atât suma împrumutată, cât şi dobânzile. Ulterior, s-au deplasat la BNP R.P.F. unde s-a întocmit contractul autentificat nr. 416 din 14 februarie 2007, în care apărea că A. i-a împrumutat pe soţii T. cu suma de 10.505 Euro cu termen de restituire 15 august 2007, înscriindu-se ipotecă de rangul I asupra imobilului trecut cu titlu de garanţie.
Nereuşind să restituie împrumutul în termenul de 6 luni., petentul a luat legătura cu numitul A. şi, în data de 17 august 2007, s-au deplasat la notarul P.A.M. unde au semnat un nou contract de împrumut autentificat sub nr. 2805 din 17 august 2007 pentru suma de 46.000 RON care trebuia să reprezinte suma efectiv împrumutată iniţial şi dobânda de 7% pe luna pe perioada de 1 an. Petentul a observat că în contract apărea o ipotecă de rang II, nu a înţeles despre ce este vorba şi l-a întrebat pe A. care i-a spus că nu prea are importanţă acest lucru, importante sun suma şi data de restituire a împrumutului. N-a întrebat notarul ce se va întâmpla cu primul contract, şi a avut încredere în A. că nu se va folosi de primul contract, având în vedere că al doilea era doar un termen de prelungire a primului. Deşi plătise 2500 Euro, respectiv 10.700 Euro, în luna ianuarie 2008 a verificat la CF dacă s-a făcut radierea ipotecilor şi a observat că de fapt s-a făcut doar radierea ipotecii din al doilea contract de împrumut. L-a sunat pe A. imediat şi i-a spus că nu a radiat decât a doua ipotecă, iar acesta i-a răspuns că nu radiază prima ipotecă deoarece nu i-a dat banii, respectiv 10.500 Euro, iar din acel moment, nu i-a mai răspuns la telefon.
În februarie 2008, executorul D.R.G. i-a dat un termen de două săptămâni ca să facă plata, după care, împreună cu un evaluator, au fost la petent acasă, şi au făcut o evaluare, raportul fiind incorect, întrucât nu s-a luat în considerare existenţa balconului, iar dacă petentul ar fi fost anunţat şi ar fi fost acasă, evaluatorul ar fi putut vedea că instalaţiile de apă sunt noi, instalaţia electrică schimbată, apartamentul este zugrăvit şi îngrijit, are şi beci, împrejurări care ar fi condus la stabilirea unei valori de piaţă mai mari decât cea stabilită efectiv la 30.000 Euro. Apartamentul s-a scos la licitaţie publică printr-un anunţ pus pe uşa tribunalului, iar apoi a fost vândut singurei persoane care s-a prezentat la licitaţie.
2. Petenta M.E. a contractat un împrumut în sumă de 3500 Euro cu dobânda de 8% de la învinuitul A.A.G., pe care l-a cunoscut prin intermediul unui anunţ din ziarul „Informaţia zilei” din Satu-Mare din 27 martie 2007. Părţile s-au deplasat la notar P.A., unde au declarat că suma împrumutată este de 6500 Euro, cu privire la care s-a încheiat contractul nr. 405 din 2 aprilie 2007, pe care, după ce l-au citit, l-au semnat, contract care înscria ipotecă asupra locuinţei împrumutaţilor.
În septembrie 2007, petenţii l-au contactat pe învinuit, obţinând o prelungire a termenului de returnare a banilor, sens în care s-au întâlnit în faţa BNP P. Numita M. i-a spus notarului că au venit să prelungească primul contract, iar notarul P. I-a întrebat pe A. dacă este vorba despre o ipotecă de rang II, la care acesta i-a răspuns afirmativ. Petenta I-a întrebat ce înseamnă acest lucru, iar A. i-a răspuns că este doar o formalitate şi s-a încheiat contractul autentificat nr. 3688 din 4 octombrie 2007 în care apare că s-a împrumutat suma de 13.000 Euro, care trebuia să reprezinte suma efectiv împrumutată iniţial şi dobânda de 8% lunar pe perioada de 1 an, contractul fiind semnat de M. după ce I-a citit.
La sfârşitul lunii noiembrie 2007 a fost căutată acasă de executorul D., care i-a spus că are o datorie de 3600 Euro şi că trebuie să plătească în 15 zile, iar ulterior i-a spus că are o prelungire de 5 luni şi că, până în aprilie 2008 nu trebuia să plătească. I-a arătat al doilea contract executorului, care i-a spus că de fapt nu este o prelungire ci este un nou contract. Apartamentul a fost scos la licitaţie şi, pentru că nu s-a prezentat nimeni la prima licitaţie, la a doua, numitul A. a luat apartamentul în contul împrumutului.
Petenta a mai precizat că a plătit 7000 RON executorului D. în data de 5 martie 2008, c/v a 2000 Euro din împrumut, şi a încercat să ia legătura cu A. la numărul de telefon sus menţionat, dar nu i-a mai răspuns.
3. G.N. a încheiat un contract de împrumut de 1400 Euro cu dobândă de 8% pe o durată de 6 luni, cu garanţie imobiliară de la învinuitul A.A.G., pe care I-a cunoscut prin intermediul unui anunţ din ziarul „Informaţia zilei” din Satu-Mare. Peste câteva zile, părţile s-au întâlnit la BNP R., înţelegându-se să treacă în contract suma de 1900 Euro, reprezentând suma împrumutată plus dobânda, încheind contractul nr. 597 din 27 februarie 2007, în cuprinsul căruia a fost instituită ipotecă pe imobilul proprietatea petenţilor. Petenţii nu au reuşit să returneze împrumutul în termen de 6 luni şi au luat legătura cu A. telefonic, spunându-i că poate să-i returneze suma de 1600 Euro, iar acesta i-a spus că nu e nici o problemă, că îi acordă un nou termen de plată de 6 luni, la care calculează dobânda lunară. A fost de acord şi în data de 17 august 2007 s-au întâlnit în faţa BNP P., încheind un nou contract pentru suma de 12.400 lei, A. spunând că suma reprezintă împrumutul de 1400 Euro şi dobânda totală pe 1 an de zile. Notarul P. Ie-a pus în faţă contractul de împrumut şi Ie-a spus să-l citească, ei l-au citit iar apoi l-au semnat, contractul fiind autentificat sub nr. 2799 din 17 august 2007. Când a citit contractul, petentul a observat că este vorba despre ipoteci de rangul I şi II, dar a crezut, din lipsa cunoştinţelor juridice, că ipoteca de rangul II anulează ipoteca de rangul I. După 2 luni de la semnarea celui de-al doilea contract, l-a sunat A. şi i-a cerut să-i dea banii pe primul contract. G. l-a întrebat dacă sunt valabile ambele contracte şi el i-a răspuns afirmativ, astfel că petentul s-a deplasat la notarul P. şi i-a cerut explicaţii. Notarul a zis că nu are nici o vină şi că mai sunt şi alţii în această situaţie, indicându-l pe T.A. Din acel moment, A. a început să-i trimită SMS-uri să-i depună banii într-un cont pentru că altfel, îl va executa silit. Petentul a vrut să. depună suma de 1900 Euro în contul indicat de Bancă, însă, aflând că este vorba despre contul unei firme a renunţat să depună banii şi l-a sunat pe A., cerându-i să vină la notar, învinuitul prezentându-se abia în ianuarie 2008, când a primit suma de 1900 Euro, ocazie cu care a radiat ipoteca de rangul l. În privinţa celui de-al doilea contract, A. a insistat să-I execută silit. În aprilie 2008, executorul D. a dat numitului G. un termen de 2 săptămâni ca să aducă banii, petentul obţinând o suspendare de executare silită, însă după cea de 2 luni, a încetat suspendarea executării, iar executorul împreună cu evaluatorul s-au deplasat la petent acasă şi au făcut o evaluare a imobilului.
Casa s-a scos la licitaţie publică printr-un anunţ pus pe uşa Primăriei din Beltiug. Petentul G. s-a prezentat la termenul de licitaţie din 31 iulie 2008 la biroul executorului judecătoresc, însă licitaţia nu s-a ţinut pentru că executorul era în concediu. L-a sunat pe executor şi i-a spus că doreşte să dea banii, chiar dacă nu este dator pentru a nu-şi pierde casa, în final plătind toată suma pentru care s-a pornit executarea silită.
Pe parcursul urmăririi penale, s-a verificat aspectul legat de existenţa veniturilor obţinute de numitul A. prin darea unor sume de bani cu dobândă şi în ce constă dobânda respectivă, al doilea aspect se referea la inducerea în eroare cu privire la scopul încheierii celui de-al doilea contract în privinţa fiecărei persoane vătămate.
S-a constatat că, în afara contractelor de împrumut cu garanţie imobiliară pentru care numiţii T., G. şi M. au depus plângerea penală din prezenta cauză, numitul A. a mai încheiat contracte cu următoarele persoane: Z.I., V.A.M., A.I., G.M., G.I., S.I.M., G.A.
S-a mai constatat că, în situaţia în care unele dintre aceste persoane nu au plătit în termenul de 6 luni, s-a încheiat un al doilea contract pentru aşa-zisa prelungire de termen, iar apoi învinuitul A. a procedat identic şi s-a folosit de ambele contracte, ca şi în cazul numiţilor A.I. şi V.A.M., chiar dacă al doilea contract era doar o prelungire a termenului de plată. Faţă de faptul că petenţii au citit conţinutul contractului înainte de a-l semna, aspect pe care l-au recunoscut, nu s-a putut susţine că este vorba despre o inducere în eroare la care ar fi participat şi notarii sau despre vreo încălcare a atribuţiilor de serviciu care să constituie element material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori neglijenţă în serviciu.
Nici în privinţa învinuitului A. nu s-a putut reţine că ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune prin inducerea în eroare a petenţilor ca urmare a utilizării manoperelor dolosive, contractele încheindu-se în forma cu care petenţii au fost de acord.
Faptul că părţile nu au desfiinţat amiabil primul contract această acţiune fiind independentă material de activitatea de încheiere a celui de-al doilea contract, neputând fi catalogată ca o activitate de inducere în eroare, ci ca neexecutarea unei înţelegeri care a condus la posibilitatea imorală a numitului A. de a se folosi de ambele contracte şi de a primi ceea ce nu i se datora.
Faţă de aceste menţiuni, s-a constatat existenţa unui litigiu civil fapta nefiind prevăzută de legea penală. A fost determinat caracterul licit sau ilicit al câştigurilor obţinute de învinuitul A., menţionându-se că acordarea de împrumuturi cu dobândă mai mare decât cea legală de către persoane fizice neautorizate nu este incriminată ca infracţiune de cămătărie în actuala legislaţie. Activitatea învinuitului excede unei activităt bancare, astfel că nu s-a putut circumscrie prevederilor O.U.G. nr. 99/2006.
În schimb, acordarea de împrumuturi cu dobândă în raporturi juridice civile este reglementată de O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii. Conform art. 9 din O.G. nr. 9/2000, în raporturile civile, obligaţia de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condiţiile legi este nulă de drept. Ca atare, restul venitului obţinut de învinuitul A. din dobânzile lunare aplicate sumei împrumutate ce depăşesc dobânda legală, este urmarea unei obligaţii nule de drept.
Pe de altă parte, conform art. 8 din O.G. nr. 9/2000, este interzis anatocismul (dobânda la dobândă), situaţie prezentă în speţa de faţă. Prin urmare, nu s-a putut discuta despre un venit licit obţinut de învinuit, tot ce s-a obţinut de către acesta peste suma împrumuta fiind consecinţa anatocismului şi a fraudei la lege, care face ca acte civile încheiate în aceste condiţii să fie lovite de nulitate absolut cauza fiind ilicită. în privinţa raportului de evaluare a apartamentului numiţilor T., întocmit de către P.O.D., s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, care urmează a verifica dacă raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea prevederilor legi de desfăşurare a acestei activităţi.
În privinţa executorului judecătoresc, s-a constatat că acesta a respectat prevederile legale în privinţa desfăşurării activităţii de executare silită, iar faptul că a luat în considerare în cazul soţilor T. (raportul de expertiză întocmit de P.O.D. care a stabilit o valoare sub preţul de piaţă, nu i se poate imputa ca o culpă, acesta tocmai pentru că nu avea cunoştinţe de specialitate, apelând la cunoştinţele unui expert).
Prin rezoluţia din 13 martie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 101/11.2/2009, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenţi, apreciindu-se că ordonanţa procurorului este legală şi temeinică, divergenţele din speţă fiind de natură civilă.
Analizând ordonanţa şi rezoluţia date în cauză de procurorul respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, instanţa de fond a apreciat că acestea sunt legale şi temeinice, şi Ie-a menţinut.
În condiţiile în care petenţii au cunoscut conţinutul contractelor încheiate cu respectarea condiţiilor de fond şi formă, consimţind la încheierea lor, nu s-a putut susţine săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii de către învinuitul A.A.G.
Pe de altă parte, nu s-a putut discuta despre un venit licit obţinut de învinuit, tot ce s-a obţinut de către acesta peste suma împrumutată fiind consecinţa anatocismului şi a fraudei la lege, care a făcut ca actele civile încheiate în aceste condiţii să fie lovite de nulitate absolută, cauza fiind ilicită, rezultând de aici că în cauză este vorba despre un litigiu de natură civilă, fapta nefiind prevăzută de legea penală. în ceea ce-i priveşte pe notarii publici, s-a reţinut că aceştia au respectat dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 35/1995 şi nu s-a putut reţine în sarcina acestora săvârşirea vreunei fapte penale şi nici în ceea ce-l priveşte pe executorul judecătoresc D.G.R.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat recurs petiţionarii T.A.S. şi T.M., criticând sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând prin apărătorul ales admiterea recursurilor, desfiinţarea rezoluţiei, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea continuării cercetărilor, în situaţia în care cauza nu poate fi reţinută de instanţă pentru soluţionare.
Examinând recursurile declarate de petiţionari sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. pr. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat în mod corect că ordonanţa contestată este legală şi temeinică, intimaţii A.A.G., M.L.G., D.G.R., P.A.M. şi R.P.F. şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimaţilor A.A.G., M.L.G., D.G.R., P.A.M. şi R.P.F. infracţiunile reclamate.
Intimatele notari publici şi-au desfăşurat activitatea în limitele conferite de lege, au încheiat contractele în forma cerută de împrumutaţi iar susţinerea că cel de al doilea contract a fost încheiat altfel decât s-au înţeles părţile nu poate fi primită întrucât părţile au citit şi au semnat aceste contracte.
Cu privire la intimatul A.A.G., Înalta Curte, reţine că, în urma unor oferte publicitare în presa locală din Satu Mare, petenţii au luat de la acesta, sub formă de împrumut, diferite sume de bani în valută, materializate în contractele de împrumut cu garanţie imobiliară autentificate de notarul public, pentru fiecare caz în parte, iar cum petenţii nu au reuşi să ramburseze la termenul scadent sumele împrumutate, părţile, de comun acord, au încheiat un alt contract de împrumut cu garanţie imobiliară, contracte autentificate la notari publici. în aceste împrejurări petenţii au avut cunoştinţă de conţinutul contractului încheiat, au fost respectate condiţiilor de fond şi de formă, şi au consimţit la încheierea lor, neputându-se reţine săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii de către intimatul A.A.G., activitatea acestui intimat a fost reţinută în mod corect ca fiind de natură civilă, fiind vorba de contracte de împrumut la împrumut, cauza fiind ilicită, producând nulitatea absolută.
Cu privire la activitatea executorului judecătoresc, s-a constatat că acesta a respectat prevederile legale în exercitarea activităţii de executare silită.
Referitor la solicitarea apărătorului ales al recurenţilor petiţionari, de a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală de către intimatul A.A.G., Înalta Curte va respinge această cerere, cu motivarea că, această infracţiune nu a format obiectul ordonanţei contestate de către petiţionari.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurenţii la cheltuieli judiciare către stat şi către intimatele P.A.M. şi R.P.F.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 3607 din 4 noiembrie 2009, Dosar nr. 326/35/2009
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.