Prin actul adiţional nr. 414 din 20 martie 2001, inculpata T.E. a devenit asociat unic al SC C.I. SRL Braşov, a dobândit şi calitatea de administrator, sediul societăţii fiind mutat din Braşov în Buzău.
La data de 15 ianuarie 2002, I.A., mama inculpatei, a devenit asociat unic al SC D.S. SRL Buzău, administrator al acestei societăţi, fiind numită inculpata.
Între SC C.I. SRL Braşov şi SC L.R., s-a încheiat la data de 22 ianuarie 2003 contractul nr. 159 prin care SC L. livra firmei reprezentată de inculpată produse petroliere.
Conform clauzelor stipulate, plata trebuia să se facă la 7 zile după livrarea produselor, fiind garantată cu fila C.E.C.
Încheierea contractului, în termenii stabiliţi a fost intermediată de inculpatul M.C.S., căreia inculpata îi dădea un comision.
Pentru garantarea plăţii, directorul SC L.R. SRL, martorul M.V., a solicitat inculpatei T.E. emiterea unei file C.E.C., împrejurare în care aceasta a semnat în alb fila C.E.C. seria BC 302 nr. 00090526, asupra trasului R.B., sucursala Buzău.
Produsele petroliere au fost livrate de furnizor, în baza comenzilor efectuate de inculpatul M.C.S., care prelua facturile ce însoţeau marfa şi în anumite împrejurări preda instrumente de plată către SC L.R. SRL.
Până la data de 14 martie 2003, s-au efectuat mai multe livrări către SC C., contravaloarea mărfurilor a fost achitată.
Pe parcursul executării acestui contract, inculpata a solicitat societăţii furnizoare să facă o schimbare a acestui act, în sensul ca societatea cumpărătoare să fie schimbată din SC C. SRL în sc d.s. srl.
Reprezentantul SC L.R. SRL a fost de acord, a întocmit un act adiţional în acest sens, act care nu a fost semnat şi de inculpată deşi aceasta a preluat produsele petroliere în numele SC D.S. SRL.
Întrucât începând cu 14 martie 2003, SC D.S. deşi a primit produse petroliere nu a achitat contravaloarea acestora, furnizorul SC L.R. SRL, a completat şi la 18 aprilie 2003 introdus la plată fila C.E.C. lăsată drept garanţie de SC C.I. SRL, filă refuzată la plată cu menţiunea „client în interdicţie bancară” de a emite cec-uri în perioada 4 aprilie 2003 – 23 aprilie 2004.
Prejudiciul cauzat SC L.R. SRL în sumă de 5.998.789.319 lei ROL nu a fost acoperit, iar la data de 7 mai 2003 s-a formulat plângere penală, consemnându-se că inculpatul M.C. a acţionat ca mandatar al societăţilor inculpatei.
Reţine instanţa de fond că activitatea de inducere în eroare a societăţii furnizoare desfăşurată de inculpata T.E. este evidentă prin acţiunea de schimbare a unui element esenţial al contractului nr. 159 din 22 ianuarie 2003, respectiv cumpărătorul, acesta devenind SC D.S. SRL, societate aflată în interdicţie bancară începând cu 5 august 2002 până la 26 noiembrie 2003.
La această activitate infracţională, participaţia inculpatului M.C.S. s-a reţinut sub forma complicităţii, acesta fiind cel care a preluat de la rafinării produsele petroliere, se ocupa de organizarea transportului şi încasa preţul în schimbul unui comision calculat la 100 lei/litru de produs.
O altă infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor este cea de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., inculpata T.E. în calitate de autor şi M.C. în calitate de complice în dauna părţii civile SC S.S. SRL Tg. Jiu administrată de P.A.A.
În drept, fapta inculpatei care a încălcat obligaţia legală de a întocmi şi înregistra corect în evidenţa contabilă a societăţii, documentele ce justificau dreptul de a deduce TVA-ul, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 reţinându-se la săvârşirea acestei infracţiuni şi participaţia inculpatului M.C.S. sub forma complicităţii.
Trecând la soluţionarea recursurilor, în raport de motivele invocate, Înalta Curte le constată fondate în considerarea următoarelor critici.
Materialul probator strâns la urmărirea penală cum şi cel administrat în cursul cercetării judecătoreşti în cele două cicluri procesuale este incomplet şi nu permite adoptarea unei soluţii cu privire la existenţa sau inexistenţa infracţiunilor, vinovăţiei şi răspunderii penale a inculpaţilor aşa cum s-a reţinut în cauză.
Unicul argument al instanţei de apel, în sensul că schimbarea cumpărătorului în SC D.S. SRL, aflată în interdicţie bancară, dovedeşte cert existenţa infracţiunii de înşelăciune sub raportul laturii subiective, nu este convingător, câtă vreme după 14 martie 2003 data ultimei livrări şi până la 11 aprilie 2003, anterior introducerii filei C.E.C. la plată, a fost achitată suma de 438.230 lei din debitul total ce însuma 988.101 lei.
Privitor la această faptă, reţinută în sarcina inculpatei T.E. ca îndeplinind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., urmare aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 334 C. pr. pen., faţă de încadrarea juridică stabilită prin rechizitor, în apel, cale devolutivă de atac sub toate aspectele de fapt şi de drept, s-a formulat un motiv expres solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, critică pe care instanţa de prim control judiciar a omis să o examineze, nepronunţându-se asupra sa.
Cum aceste motive temeinice au fost invocate în recurs şi se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. pr. pen., se impune casarea deciziei instanţei de apel, cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării unei cercetări judecătoreşti complete, în raport de care să se stabilească în afara oricărui dubiu, vinovăţia inculpatei, componentă esenţială a laturii subiective, în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată de prima instanţă.
Cu ocazia reluării judecăţii, vor fi analizate şi celelalte motive invocate de recurenţii inculpaţi, care nu au mai fost examinate faţă de prioritatea celor deja expuse.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 1314 din 9 aprilie 2009, Dosar nr. 1041/42/2007
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.