FOLOSIREA, CU REA CREDINŢĂ, A BUNURILOR SOCIETĂŢII

FOLOSIREA, CU REA CREDINŢĂ, A BUNURILOR SOCIETĂŢII

Faptele inculpatului T.T. care în perioada ianuarie – martie 1999, cu ocazia administrării bunurilor părţii vătămate SC T.D.G.R. SRL Bucureşti, sucursala Iaşi, în mod repetat a acceptat livrarea unor mari cantităţi de mărfuri către mai multe societăţi administrate de coinculpatul M.C., în condiţiile în care cunoştea că aceste societăţi nu plătiseră preţul mărfurilor achiziţionate anterior şi nici nu avea posibilitatea de a efectua plăţile (aspect pe care nu l-a adus la cunoştinţa conducerii centrale), dispunând chiar ridicarea din bancă a unor file CEC ce fuseseră refuzate la plată, pe care i le-a restituit lui M.C., care a înmânat „în schimb” alte file CEC emise ulterior, producând astfel părţii vătămate un prejudiciu în valoare de 5.178.611.664 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „gestiune frauduloasă” prevăzută şi pedepsită de art. 214 alin. (1) C. pen. şi „folosire, cu rea credinţă, a bunurilor societăţii” prevăzute şi pedepsite de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1991.

Prin decizia penală nr. 80 din 5 aprilie 2007 Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile inculpaţilor M.C.Ş. şi T.T., a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând: Pentru inculpatul T.T. s-a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 214 alin. (1) C. pen. şi art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1991 şi drept urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.T.

Instanța respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C.Ş., I.C.C. şi T.T. împotriva deciziei penale nr. 80 din 5 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală ( Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală,  Decizia nr. 1062 din 24 martie 2009, Dosar nr. 1674/45/2009).

Notă.  Probabil s-a dovedit urmărirea unui scop contrar intereselor societății, pentru că, după noi, favorizarea  unei alte societăți nu înseamnă neapărat/implicit că administratorul a acționat împotriva propriilor valori.

Pe de altă parte, trebuie să se probeze că administratorul are interese direct sau indirect la societatea pe care a favorizat-o.