INFRACŢIUNI PRIVIND SIGURANŢA NAŢIONALĂ,DEŢINERE ILEGALĂ DE MIJLOACE SPECIFICE DE INTERRCEPTARE

Între mai multe ipoteze alternative prevăzute în art.19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, deţinerea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, ca şi folosirea ilegală a acestora constituie infracţiune; nefiind caracterizată prin scop şi nici o infracţiune de rezultat, fapta este consumată din momentul deţineri acelor mijloace, sau al folosirii lor, iar lipsa intenţiei calificate, de a pune în pericol siguranţa naţională, este relevantă numai cu privire la individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, iar nu cu privire la existenţa infracţiunii.

Inculpatul B.F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de desfăşurare a unor activităţi care pun în pericol siguranţa naţională prevăzută în art. 20 C.pen. raportat la art. 19 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 51/1991 şi a infracţiunii de sustragere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 31 alin. 2 din acelaşi cod, reţinându-se că, în anul 1996, în calitate de director general al unei uzine cu profil special de producţie şi profitând de această funcţie, şi-a instalat, în birou, un sistem propriu de supraveghere audio-video la care avea numai el acces; prin acest sistem a supravegheat peste 600 de cetăţeni români şi străini aflaţi în incinta uzinei, iar în ziua de 12 iulie 1997, după ce fusese suspendat din funcţie, a pătruns în uzină de unde a sustras 22 de documente secret de stat şi de serviciu.

Tribunalul Alba, prin sentinţa penală nr. 174 din 30 septembrie 1999, a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de sustragere de înscrisuri şi l-a achitat pentru tentativă la infracţiunea de desfăşurare a unor activităţi care pun în pericol siguranţa naţională, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. cu motivarea că inculpatul nu a intenţionat să creeze un asemenea pericol.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 286 din 21 septembrie 2000, a respins apelurile procurorului şi inculpatului.

Recursul declarat de procuror este fondat.

În raport cu probele administrate în cauză, este stabilit că în timpul cât inculpatul a fost directorul general al uzinei, a fost instalat în unitate un sistem legal de monitorizare.

Inculpatul, din proprie iniţiativă şi contrar legii, şi-a instalat un sistem propriu de supraveghere audio-video, mascat, la care avea acces numai el, sistem prin care au fost supravegheate numeroase persoane.

Martorii care au instalat sistemul de supraveghere au atras atenţia inculpatului că sunt necesare aprobări speciale, iar inculpatul i-a asigurat că va obţine aceste aprobări.

Potrivit art. 19 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 51/1991, constituie infracţiune deţinerea de mijloace specifice de interceptare, precum şi folosirea ilegală a unor asemenea mijloace.

Ca atare, inculpatul a săvârşit infracţiunea prevăzută în textul de lege menţionat, în formă consumată, iar nu tentată, cum a fost încadrată fapta în rechizitoriu, motiv pentru care recursul declarat de procuror a fost admis şi s-a dispus condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune.

C.S.J., Decizia Secţiei penale nr. 680 din 7 februarie 2002