ÎNŞELĂCIUNE, CECURI FĂRĂ ACOPERIRE

În cazul în care se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) Cod penal, dar nu şi a infracţiunii de fals, anularea cecurilor folosite la săvârşirea infracţiunii este nelegală.

Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, prin sentinţa nr. 139 din 3 martie 2000, a condamnat pe inculpatul A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal şi l-a obligat la plata despăgubirilor către părţile civile.

Instanţa a reţinut că inculpatul, unic administrator al unei societăţi comerciale, a cumpărat de la o firmă, la 5 septembrie 1997, mărfuri în valoare de 54.795.896 de lei iar de la o alta, la 11 septembrie 1997, mărfuri în valoare de 1.165.576 de lei, pentru plata cărora a eliberat furnizorilor cecuri pentru care nu avea acoperire în bancă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia nr. 651/A din 29 decembrie 2000, a admis apelurile declarate de procuror, de inculpat şi de una din părţile civile, a desfiinţat în parte sentinţa şi, între altele, a dispus anularea filelor cec falsificate.

Recursurile declarate de procuror şi de inculpat, între altele cu privire la anularea filelor cec, sunt fondate.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului, constând în emiterea unor cecuri fără a exista provizia sau acoperirea necesară, şi nu pentru emiterea de cecuri false, situaţie în care s-ar fi impus măsura anulării acestora.

Cum cecurile emise de inculpat nu sunt afectate de nulitate, măsura dispusă, de anulare a lor, se constată a fi nelegală şi a fost înlăturată ca urmare a admiterii recursurilor.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1892 din 10 aprilie 2002