ÎNŞELĂCIUNE, EMITEREA UNUI CEC FĂRĂ ACOPERIRE, TITULAR AL CECULUI SUSTRAS

Emiterea de către făptuitor a unui cec fără acoperire ce fusese anterior declarat de titular ca fiind furat nu constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4), ci aceea de înşelăciune în convenţii prin folosirea de mijloace frauduloase prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) Cod penal .

Prin sentinţa nr. 465 din 5 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul C.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (4) Cod penal

Instanţa a reţinut că, la 4 august 2000, inculpatul s-a prezentat la partea civilă invocând calitatea de administrator al unei societăţi comerciale şi a cumpărat marfă în valoare de 48 milioane de lei pe care a achitat-o cu filă cec fără acoperire bancară, declarată anterior de adevăratul titular ca fiind furată.

Prin decizia nr. 602/A din 10 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă şi a dispus restituirea în natură a bunurilor obţinute fraudulos, înlăturând obligarea inculpatului la plata echivalentului acestora.

Împotriva deciziei au declarat recurs procurorul şi inculpatul, criticând hotărârile cu privire la încadrarea juridică dată faptelor.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 215 alin. (4) Cod penal, constituie infracţiunea de înşelăciune emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scop de inducere în eroare, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Din examinarea textului rezultă că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca trăgătorul să fi fost, în realitate, cel care emite cecul sau cel împuternicit în acest sens, condiţie de valabilitate prevăzută în art. 1 pct. 6 din Legea nr. 59/1934.

Or, în cauză s-a stabilit că cecul nu a fost emis de titularul real, completarea formularului cec fiind făcută fraudulos, fără ştirea societăţii trăgătoare.

Prin urmare, faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prin emiterea unui cec fără acoperire, ci constituie înşelăciune în contracte prin mijloace frauduloase prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) Cod penal

Aşa fiind, recursurile au fost admise, hotărârile atacate au fost casate şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări juridice.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1488 din 20 martie 2002