Fapta de a participa, în baza unei înţelegeri prealabile, la licitaţia unor bunuri oferind preţuri reduse, cu scopul ca un alt ofertant să le poată obţine la un preţ apropiat celui de pornire, constituie infracţiunea de înşelăciune în paguba proprietarului bunurilor licitate.
Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 24 alin. (1) C. pen. şi pe inculpaţii P.R. şi P.D. pentru complicitate la această infracţiune.
Instanţa a reţinut că, în perioada martie-aprilie 2000, cu prilejul organizării licitaţiei pentru vânzare a unui atelier la E.M. Cavnic, inculpatul M.V., membru al comisiei de licitaţie, a pretins de la martorul S.M., prin intermediul şi cooperarea celorlalţi inculpaţi, suma de 50 de milioane de lei pentru a-l ajuta să-i fie adjudecate bunurile licitate la un preţ apropiat celui de pornire.
Prin decizia penală nr. 298/A din 2 octombrie 2001, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile inculpaţilor şi a achitat pe M.V. pentru infracţiunea de luare de mită şi a schimbat încadrarea juridică a faptelor celorlalţi inculpaţi din complicitate la luare de mită, în infracţiunea de trafic de influenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a considerat că nu există probe privind implicarea inculpatului M.V. în acţiunile coinculpaţilor P.R. şi P.D., prin care aceştia au pretins şi primit de la S.M. suma menţionată.
S-a mai motivat că fapta acestor inculpaţi, de a participa la licitaţie, s-a făcut cu scopul de a crea lui S.M. convingerea că va avea concurenţi serioşi care ar urca preţul bunurilor licitate; prin aceasta şi prin faptul de a-l fi lăsat să creadă că au influenţă asupra lui M.V., membru în comisia de licitaţie, inculpaţii l-au determinat pe martor să le promită 50 de milioane de lei pentru a reduce oferta lor în cursul licitaţiei.
Recursurile inculpaţilor, prin care susţin că au fost greşit condamnaţi, sunt fondate pentru alte motive, privind încadrarea juridică a faptelor.
Este dovedit că inculpaţii recurenţi au luat legătura cu S.M., căruia i-au făcut cunoscut că vor participa la licitaţie, fiind capabili să determine limitarea creşterii preţului bunurilor scoase la vânzare, într-o măsură convenabilă acestuia; s-a mai stabilit că inculpaţii au condiţionat reducerea ofertei lor de preţ în cursul licitaţiei de primirea sumei de 50 de milioane de lei. Cu ocazia discuţiilor, nu rezultă că i-au spus lui S.M. că o parte din bani trebuie să o dea altei persoane.
Se reţine, deci, că inculpaţii, în scopul de a primi foloase de la S.M., s-au decis să liciteze formal şi să se comporte la licitaţie convenabil faţă de S.M. astfel încât să nu urce preţul bunurilor supuse licitaţiei la o diferenţă semnificativă faţă de preţul de pornire. În consecinţă, se constată că a existat o înţelegere între inculpaţi şi martor, în aşa fel încât proprietarul vânzător al bunurilor, E.M. Cavnic, să obţină un preţ cât mai mic în favoarea lui S.M. Prin aceasta s-ar fi ajuns la o licitaţie trucată, de natură să o deturneze de la scopul ei firesc şi să menţină redus preţul bunurilor scoase de proprietar la vânzare, în paguba acestuia.
Or, aceste fapte reprezintă o punere în executare a hotărârii de a induce în eroare E.M. Cavnic, în scopul de a obţine pentru inculpaţi şi S.M. (faţă de care acţiunea penală nu s-a pus în mişcare şi nu s-a cerut extinderea procesului penal în cursul judecăţii) foloase materiale injuste, cu consecinţe păgubitoare pentru organizatoarea licitaţiei, consecinţe care nu s-au produs datorită intervenţiei organelor de cercetare penală.
Faptele săvârşite constituie, deci, tentativă la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., sens în care recursul inculpaţilor a fost admis.
I.C.C.J., S. pen., decizia nr. 2708 din 29 mai 2002
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.