ÎNŞELĂCIUNE,FOLOSIREA CREDITULUI BANCAR ÎN ALT SCOP DECÂT ACELA PENTRU CARE A FOST ACORDAT

Obţinerea unui credit pentru asigurarea unor activităţi ale societăţii comerciale beneficiare şi depunerea imediată a banilor de către administrator într-un cont la purtător cu dobândă mai mare, în beneficiul său propriu, urmată de restituirea împrumutului numai prin executare asupra bunurilor cu care s-a garantat, constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută în art. 215 alin. (3) Cod penal

Prin sentinţa penală nr. 55 din 27 martie 2001, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) Cod penal.

Instanţa a reţinut că, la 21 noiembrie 1995, inculpatul a luat împrumut suma de 1.600.000.000 de lei de la Credit Bank Tulcea, pentru a procura marfă şi a redresa financiar SC „S.I.” Pucioasa, al cărei administrator era.

Deşi avea obligaţia respectării destinaţiei declarate a creditelor contractate, inculpatul, a doua zi după primirea împrumutului, a emis ordine de plată prin care transfera suma de 1.400.000.000 de lei din contul S.C. „S.I.” în contul SC „L.C.I.” Pucioasa, societate la care inculpatul era, de asemenea, acţionar şi administrator, în depozit la purtător cu o dobândă de 45% pe an timp de 3 luni.

Prin decizia penală nr. 182/P din 8 iunie 2001, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul inculpatului.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Din examinarea deciziei recurate şi a probelor administrate în cauză rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.

În acest sens, corect instanţa de apel a reţinut că inculpatul a obţinut creditul pentru finanţarea activităţii la SC „S.I.”. Pucioasa deşi, în realitate, a urmărit un beneficiu pentru sine prin schimbarea destinaţiei creditului, transferând imediat banii dintr-un cont în altul, cel din urmă fiind purtător de dobânzi mai mari de care el a beneficiat.

Reaua-credinţă a inculpatului rezultă neîndoielnic din modul cum a acţionat, precum şi din împrejurarea că recuperarea sumei împrumutate s-a făcut după începerea urmăririi penale şi numai prin valorificarea garanţiilor.

În consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 2801 din 31 mai 2002