MODUL DE SOLUŢIONARE A PLÂNGERII ADRESATE DIRECT INSTANŢEI DE JUDECATĂ ÎMPOTRIVA REZOLUŢIILOR SAU ORDONANŢELOR PROCURORULUI DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ, FĂRĂ CA ACESTEA SĂ FIE ATACATE, ÎN PREALABIL, CONFORM ART. 278 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ, LA PROCURORUL IERARHIC SUPERIOR

Potrivit art. 278¹ alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – 278 din acelaşi cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit art. 277 şi 278 din Codul de procedură penală.

Din prevederile art. 278¹ alin. (1) din Codul de procedură penală rezultă că plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, poate fi făcută şi deci este admisibilă numai după respingerea plângerii formulate, conform art. 275 – 278 din acelaşi cod, împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului.

Introducerea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţei sau a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie, aşadar, o condiţie prealabilă prevăzută de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 278¹ din Codul de procedură penală.

Totodată rezolvarea plângerii formulate în temeiul art. 275 – 278 din Codul de procedură penală de către prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, de către procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 din acelaşi cod, constituie o procedură obligatorie, care trebuie parcursă de persoana vătămată şi de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate înainte de a formula plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

Cum dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute conform art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală, plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, fără ca acestea să fie atacate în prealabil, în temeiul dispoziţiilor art. 278 din acelaşi cod, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă, în acest caz fiind încălcate dispoziţiile relative la sesizarea instanţei.

În consecinţă, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie .

Plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din Codul de procedură penală, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă.

I.C.C.J., S.U., decizia nr. XIII, din 21 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 8 februarie 2006