REVOLUTIE, TIMISOARA, DAUNE MORALE, PREJUDICII CONCRETE SUFERITE

S-a reţinut, în esenţă, că în şedinţa Comitetului Politic Executiv al P.C.R. din 17 decembrie 1989 şi în teleconferinţa din aceeaşi dată, N.C. a cerut ca demonstraţiile de la Timişoara să fie înăbuşite cu orice preţ, prin toate mijloacele, inclusiv prin folosirea armelor de foc.

Partea civilă C.S. a susţinut că sumele acordate prin sentinţă, pentru daune materiale şi daune morale sunt insuficiente, neacoperind prejudiciul real suferit, solicitând a se majora cuantumul despăgubirilor, la o sumă pe care a lăsat-o la aprecierea instanţei; partea civilă R.M. a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor, de la 50 milioane, la 700 milioane, iar Ş.M.I. a solicitat să i se acorde suma de 6.760.000 lei, despăgubiri pentru degradările produse la rulouri şi la partea exterioară a apartamentului în care locuieşte, ca urmare a focurilor de armă trase de militari.

Prin decizia nr. 8 din 25 februarie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, Completul de 9 judecători, au fost respinse recursurile declarate de inculpaţii S.V. şi C.M., de părţile civile C.S., R.M. şi Ş.M.I. şi de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale.

În legătură cu latura civilă a cauzei, se motivează, în esenţă că, cuantumurile daunelor materiale şi morale acordate părţilor civile, cărora li s-au admis cererile de despăgubiri, au fost determinate pe baza prejudiciilor concrete suferite de fiecare în parte, astfel cum acestea au fost stabilite prin probe şi prin apreciere în raport cu gravitatea vătămărilor dovedite.

Se mai motivează că s-a stabilit corect şi răspunderea solidară a inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente pentru plata despăgubirilor acordate părţilor civile.

Cu privire la recursul părţii civile C.S. se motivează că acesta este nefondat, deoarece nu s-a constituit parte civilă cu sume mai mari decât cele i s-au acordat; recursul părţii civile R.M., de asemenea, este nefondat, căci nu a prezentat dovezi că a suferit, în afară de prejudiciul moral, şi prejudiciul material, iar recursul lui Ş.M.I. este nefondat, pentru că nu poate să i se acorde despăgubiri pentru degradările la apartament, din moment ce inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de distrugere şi nici nu s-au prezentat dovezi pentru justificarea pretenţiilor formulate.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – SECŢIILE UNITE – Decizia nr. 1 din 22 martie 2004, Dosar nr. 4/2001, scj. ro