SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE, OBLIGAŢIILE INSTANŢEI

În cazul schimbării încadrării juridice, potrivit art. 334 C. pr. pen., instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea, indiferent dacă prin schimbarea încadrării juridice se creează o situaţie mai uşoară sau mai grea pentru inculpat.

Prin sentinţa penală nr. 945/P.I. din 9 decembrie 2002, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpaţii C.G. şi F.I. pentru săvârşirea, între altele, a infracţiunii de contrabandă prevăzută în art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.

Prin decizia penală nr. 194 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins, între altele, apelul declarat de procuror, în care s-a susţinut că au fost încălcare dispoziţiile art. 334 C. pr. pen cu privire la obligaţia instanţei de a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice.

Curtea de apel a motivat că dispoziţiile art. 334 C. pr. pen. au fost aplicate corect de prima instanţă, prin schimbarea încadrării juridice a faptei creându-se o situaţie mai uşoară inculpaţilor, situaţie în care instanţa nu era obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpaţilor că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecării ei, pentru a-şi pregăti apărarea. S-a considerat că instanţa are această obligaţie numai în cazul în care, prin schimbarea încadrării juridice, se creează o situaţie mai grea inculpaţilor.

Recursul procurorului este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 334 C. pr. pen., dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi. să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi, totodată, a felului şi limitelor pedepsei aplicabile.

Având în vedere consecinţele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că, în faţa primei instanţe, această schimbare nu poate avea loc decât în anumite condiţii, a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor şi, în primul rând, al inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei.

Aceste condiţii sunt prevăzute în art. 334 C. pr. pen. şi se referă la obligaţia instanţei de a pune în discuţia părţilor noua încadrare, procurorul şi părţile urmând să-şi expună concluziile cu privire la necesitatea şi la temeiurile schimbării încadrării juridice, însăşi instanţa fiind datoare să atragă atenţia asupra consecinţelor acestei schimbări şi să explice drepturile inculpatului, şi anume dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea în raport cu noua încadrare.

Nu are relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă, deoarece în ambele cazuri inculpaţii au fost privaţi de posibilitatea de a formula o apărare, în raport cu fapta în noua ei încadrare juridică.

În consecinţă, recursul a fost admis şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1050 din 24 februarie 2004

Notă: În urma abrogării Legii nr. 30/1978, prevederile art. 72 alin. (1) lit. a) se regăsesc în art. 175, art. 177 şi art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României (M.Of. nr. 180 din 1 august 1997).