Punerea în executare a titlurilor comerciale de valoare din categoria cărora fac parte cambia, biletul la ordin şi cecul este reglementată de norme speciale care, prin derogare de la prevederile art. 3741 din Codul de procedură civilă, impun învestirea acestora cu formulă executorie.
În conformitate cu prevederile art. 3741 din Codul de procedură civilă, “înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie”.
Potrivit art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, “cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii stabilite conform art. 53, 54 şi 57”, iar prin alin. 3 al aceluiaşi articol se atribuie judecătoriei competenţa pentru a învesti cambia cu formulă executorie.
Prin art. 106 alin. 1 din aceeaşi lege se stipulează că “sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu dispoziţiunile relative la cambie”.
În ceea ce priveşte cecul, în art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, se arată că acesta “are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii stabilite potrivit art. 48 şi 49”, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol “competentă pentru a învesti cecul cu formulă executorie este judecătoria”.
Dreptul cambial a constituit un sistem propriu, solemn şi formal, atât pentru formarea cambiei, biletului la ordin sau cecului, cât şi în ceea ce priveşte realizarea creanţei cambiale, iar autonomia sa este manifestă atât în sfera lui de aplicare, cât şi în prioritatea şi exclusivitatea incidenţei sale faţă de dreptul comun, în speţă Codul de procedură civilă.
Normele legale relative la realizarea drepturilor cambiale constituie un regim de o rigoare desăvârşită.
Regimul special, derogatoriu de reglementare a procedurii execuţionale cambiale este justificat şi de calitatea cambiei, biletului la ordin şi cecului de a fi instrumente de plată cu monedă scripturală, calificare ce impune un regim juridic de mare rigurozitate.
Măsurile procedurale de judecată şi de executare luate de legiuitor pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor comerciale sunt mult mai stricte în dreptul cambial, pentru a duce mai rapid şi mai sigur la realizarea drepturilor izvorând din titlu.
Titlurile de credit la ordin (cambia, biletul la ordin şi cecul), prin specificitatea lor, au amplificat caracteristica de încorporare a dreptului în titlu, astfel încât titlul formează o unitate cu însuşi dreptul încorporat, fiind supuse, ca atare, unor forme şi reguli speciale, simple şi operative, de constituire, circulaţie şi valorificare, iar forţa lor executorie este un element substanţial, nu procesual, fiind de esenţa acestor titluri, cum sunt şi celelalte elemente necesare constituirii lor.
Procedura de executare cambială, instituită prin legile nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, şi nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, impunea condiţia prealabilă a învestirii cu formulă executorie a cambiei, biletului la ordin sau cecului, păstrată şi de reglementările actualmente aplicabile.
Legiuitorul a considerat utilă învestirea cambiei, biletului la ordin sau cecului cu formulă executorie, deşi aceste înscrisuri cambiale au valoare de titluri executorii, pentru a se da posibilitatea judecătorului să examineze îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a acestora.
Numai prin învestirea cu formulă executorie, cambia, biletul la ordin şi cecul devin efectiv titluri executorii pentru suma înscrisă pe ele şi pentru accesoriile determinate conform dispoziţiilor legale ce au fost menţionate.
Aşadar, deşi legea recunoaşte valoare de titlu executoriu respectivelor instrumente de plată, punerea lor în executare este condiţionată de aplicarea formulei executorii.
A considera altfel înseamnă a nesocoti voinţa legiuitorului care, în cuprinsul aceluiaşi text (art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare), stabileşte valoarea de titlu executoriu a cambiei, biletului la ordin, respectiv a cecului, dar totodată se referă şi la cerinţa învestirii cu formulă executorie a acestor titluri de credit de către instanţa competentă.
Rezultă că învestirea cu formulă executorie a cambiei, a biletului la ordin sau a cecului, formând obiectul de reglementare a unor norme speciale, nu poate fi supusă reglementării cuprinse în norma generală, reprezentată de art. 3741 din Codul de procedură civilă, întrucât este o etapă în cadrul procedurii execuţionale cambiale care trebuie privită ca un tot unitar, nefiind posibil ca această etapă să fie supusă regulilor de drept comun, iar restul etapelor acestei proceduri să se realizeze conform reglementărilor speciale cuprinse în menţionatele legi.
Caracterul exclusivist, derogatoriu şi special al dreptului cambial faţă de dreptul comun, în speţă art. 3741 din Codul de procedură civilă, impune aplicarea principiului specialia generalibus derogant, având în vedere că prioritatea incidenţei dreptului cambial este strict condiţionată de îndeplinirea unor formalităţi specifice pentru valorificarea titlurilor de credit şi că executarea cambială constituie un sistem executor unitar, propriu dreptului cambial, între condiţiile şi formalităţile acesteia figurând şi învestirea cu formulă executorie în instanţă.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 3741 din Codul de procedură civilă, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că, deşi au caracter de titluri executorii potrivit legii, biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – SECŢIILE UNITE – DECIZIA Nr. 4 din 19 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 4 iunie 2009
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.