TRAFIC DE DROGURI. CONSUM PROPRIU. PROBE

Împrejurarea că în locuinţa unei persoane se găsesc numeroase doze de stupefiante, sume importante de bani în lei şi în valută diferită, precum şi faptul că din analiza toxicologică ce i s-a efectuat şi din examinarea sa psihiatrică rezultă că aceasta nu este consumatoare de droguri, constituie probe suficiente pentru a se reţine că a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri prevăzută în art. 2 lit. a) din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută în art.2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanţa a reţinut că, la 8 noiembrie 2000, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului, în camera locuită de acesta s-au găsit 13 doze de heroină, în greutate de 1,44 g.

În a doua încăpere a fost identificată o altă persoană, I.M., găsindu-se şi două seringi hipotermice cu urme de heroină şi o fiolă spartă cu urme de substanţe, precum şi un plic cu sare de lămâie.

În locuinţă s-au mai găsit diferite sume de bani – 6 milioane de lei, 247 de dolari în bancnote de 20, 10, 5 şi 1 dolar şi 50 de mărci în bancnote de 20 şi 10 DM.

Din probele administrate a reieşit că inculpatul a deţinut heroina pentru a fi vândută şi nu pentru consum propriu, concluzie impusă de cantitatea mare de droguri şi de sumele de bani găsite, precum şi de faptul că analizele biologice făcute inculpatului nu au evidenţiat compuşi specifici consumului de heroină.

Apelul inculpatului a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 51/A din 18 februarie 2002.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că fapta sa trebuia încadrată în prevederile art.4 din Legea nr.143/2000, deoarece drogurile găsite la domiciliul său erau deţinute pentru consumul propriu, este nefondat.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, constituie infracţiune cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri, pentru consum propriu, fără drept.

Rezultă, deci, că subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat, în sensul că trebuie să fie consumator de droguri.

În speţă, însă, din probele administrate, şi anume din buletinul de analiză toxicologică făcută inculpatului şi din examenul psihiatric ce i s-a efectuat rezultă că inculpatul nu era consumator de droguri, ceea ce duce la concluzia că el a deţinut drogurile nu pentru consum propriu, ci pentru a le vinde.

Faţă de cele învederate, se constată că încadrarea făcută de instanţă în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este corectă, motiv pentru care recursul a fost respins.

C.S.J.,  S. pen., decizia nr. 2647 din 24 mai 2002