URMĂRIREA PENALĂ, INCOMPATIBILITATE TRIMITEREA CAUZEI LA PROCUROR, REDESCHIDEREA URMĂRIRII PENALE

Trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, întemeiată pe dispoziţiile art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu atrage incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmărirea penală până în acel moment procesual.

În cadrul reglementării cazurilor de incompatibilitate a procurorului şi a organului de cercetare penală, în art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală s-a prevăzut că “persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instanţă”.

Din modul în care această incompatibilitate este formulată în textul de lege menţionat rezultă că ea priveşte doar situaţia când refacerea urmăririi penale este dispusă de instanţă.

Or, cazurile de refacere a urmăririi penale sunt prevăzute explicit în cuprinsul art. 332 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată instituţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În adevăr, în art. 332 alin. 1 din Codul de procedură penală se prevede că atunci “când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1”, în sensul că “ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent”.

Tot astfel, în cadrul alin. 2 din acelaşi articol s-a reglementat că “instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător”.

Or, cât timp refacerea urmăririi penale poate fi dispusă de instanţă numai în situaţiile reglementate în art. 332 din Codul de procedură penală, iar dispoziţiile acestui articol, având caracter procedural, sunt de strictă interpretare, se impune să se considere că în alte situaţii, cum este ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută în art. 278¹ alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1¹ din Codul de procedură penală, nu operează incompatibilitatea şi faţă de persoana care a efectuat urmărirea penală ce face obiectul plângerii admise de judecător.

Instituirea unui regim juridic de incompatibilitate a procurorului sau a organului de cercetare penală restrâns doar la aceste cazuri de implicare în efectuarea urmăririi penale îşi găseşte raţiunea în natura juridică specifică a instituţiei restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, care este aplicabilă numai dacă au fost încălcate normele ce se referă la competenţa materială sau după calitatea persoanei, la prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi la asistarea sa de către apărător.

Spre deosebire de această instituţie juridică, redeschiderea urmăririi penale în condiţiile reglementate în art. 273 din Codul de procedură penală, deşi constituie tot o modalitate de reluare a urmăririi penale, este bazată pe alte temeiuri juridice, vizând soluţii de neurmărire infirmate pe motiv că soluţia a fost greşit adoptată sau datorită dispariţiei împrejurării pe care s-a întemeiat soluţia de neurmărire.

O atare măsură dispusă după terminarea urmăririi penale, fie în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală, de către însuşi procurorul care a efectuat urmărirea sau de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei ale cărei interese au fost vătămate, fie în baza art. 278¹ din acelaşi cod, de către judecătorul sesizat cu plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atribuţiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalităţii.

De aceea, în timp ce refacerea urmăririi penale nu se poate realiza decât prin efectuarea din nou a actelor de urmărire penală, datorită constatării nulităţii totale sau parţiale a acestora de către instanţă, ceea ce atrage incompatibilitatea firească a persoanei care le-a îndeplinit în prima etapă, anterioară desfiinţării lor, procedura redeschiderii urmăririi penale de către procuror sau procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei îndreptăţite, ori ca urmare a trimiterii dosarului la procuror de către judecător, în temeiul art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, apare doar ca un remediu procesual ce nu impune incompatibilitatea procurorului sau organului de cercetare penală, ale cărui acte de urmărire penală nu trebuie refăcute, ci doar completate sau continuate.

De altfel, în cazul trimiterii cauzei la procuror în temeiul art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul nici nu desfiinţează actele de urmărire propriu-zise ce s-au efectuat, ci numai ultimul act, respectiv numai rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată, astfel că persoanei care a efectuat urmărirea penală până la acest moment procesual îi revine doar obligaţia să administreze în continuare probele apreciate ca necesare clarificării aspectelor nelămurite, în cadrul unui segment restrâns de cadrul limitelor stabilite prin soluţia de admitere a plângerii.

Ca atare, procurorul şi, respectiv, organul de cercetare penală care a efectuat acte de urmărire penală nu se află în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală, decât dacă s-a dispus restituirea cauzei de către instanţă, în temeiul art. 332 din Codul de procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale.

În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 414² din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală în ipoteza trimiterii cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 278¹ alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1¹ din Codul de procedură penală.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – SECŢIILE UNITE – DECIZIA Nr. 11 din 9 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 14 octombrie 2009