AVOCAT. ABROGAREA ALIN. (8) AL ART. 39 DIN LEGEA NR. 51/1995

Alineatul (8) al articolului 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, se abrogă prin Ordonanţă de urgenţă nr. 10 din 9 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 14 februarie 2011.

Se au în vedere dispoziţiile alin. (8) al art. 39 din Legea nr. 51/1995, prin care se instituie pentru prima dată în reglementarea română o cauză de nepedepsire circumstanţiată la exercitarea unei profesii liberale cu legătură directă şi impact profund asupra activităţii judiciare, fiind în acelaşi timp singura de acest gen cu privire la o anumită categorie de subiecţi activi calificaţi – participanţi în calitate de instigatori sau complici la săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală.

Guvernul ține cont de faptul că reglementările cu caracter general şi sancţiunea penală în mod special răspund unor nevoi constatate la nivel social, apreciind că un astfel de text poate fi de natură să aducă prejudicii înseşi exercitării profesiei de avocat, punând la îndoială probitatea membrilor profesiei, care sunt, în egală măsură, vectori în procesul de stabilire a circumstanţelor cauzei şi dezlegării pricinii.

Se apreciază că aceste elemente constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se  abrogarea alin. (8) al art. 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit art. 39 din Legea avocaturii, în exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.

Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces ( alin.  6).

Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (6), în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului.

Amintim că în baza art. 39 alin.(8) din lege, avocatul nu răspundea penal pentru recomandările şi opiniile profesionale pe care le comunică clientului său şi nici pentru actele juridice pe care le propune clientului său, urmate de săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală. Prezentul alineat nu se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal în art. 155–173, art. 174–192, art. 197–204, art. 205–206, art. 236–244, art. 273–277, art. 279–281, art. 303–307, art. 308–313, art. 314–316, art. 317–330, art. 331–347, art. 348–352, art. 353–355, art. 356–361.

În baza alin.  (9), nerespectarea de către avocat a prevederilor alin. (6) şi (7) constituie abatere disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă, după caz.

Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 9 iunie 1995 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001 și,  ulterior, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011.