INSULTĂ ŞI CALOMNIE

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  162 din 7 martie 2011 a fost publicată  Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2010, definitivă la 8 septembrie 2010, în Cauza Andreescu împotriva României (Cererea nr. 19.452/02)

Amintim că, la 27 februarie 2001, A.P. a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de insultă şi calomnie cu privire la afirmaţiile acestuia din cadrul conferinţei de presă din 20 februarie 2001. A.P. a solicitat în acelaşi timp daune morale în cuantum de un miliard de lei româneşti vechi (ROL) şi obligarea reclamantului să prezinte scuze în public.

În speţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului  observă că reclamantul a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti fără a fi audiat personal .

Curtea estimează că condamnarea reprezintă o “ingerinţă” în exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare. Această imixtiune încalcă art. 10 din Convenţie.

Curtea aminteşte că art. 10 alin. 2 din Convenţie nu permite în niciun fel restricţii aduse libertăţii de exprimare în domeniul discursului politic sau al unor probleme de interes general [Surek împotriva Turciei (nr. 1) [MC], nr. 26.682/95, paragraful 61, CEDO 1999-IV]. Astfel, ea trebuie să ia în considerare ansamblul contextului în care afirmaţiile în litigiu au fost formulate (Bladet Troms şi Stensaas împotriva Norvegiei, citată mai sus, paragraful 62).

Curtea consideră că ingerinţa în libertatea de exprimare a reclamantului nu a fost, în speţă, justificată de motive pertinente şi suficiente. Astfel, ingerinţa nu ar putea fi considerată proporţională şi deci “necesară într-o societate democratică” în sensul art. 10 din Convenţie.