ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CONCURSULUI PENTRU NUMIREA ÎN FUNCŢIE A INSPECTORILOR JUDICIARI
La data de 18 septembrie 2012, prin Hotărârea nr. 801, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari. Regulamentul prevăzut în anexa care face parte integrantă din hotărâre. a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 2 octombrie 2012.
Inspecţia Judiciară este o structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare sunt numiţi în funcţie de către inspectorul-şef, în urma unui concurs, pentru un mandat de 6 ani, dintre judecătorii şi procurorii care au o vechime de cel puţin 8 ani în magistratură, care au cel puţin grad de tribunal sau parchet de pe lângă tribunal şi au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare.
Concursul constă în susţinerea unei probe scrise şi a unui interviu, iar tematica de concurs include legile, regulamentele şi orice alte reglementări în materia organizării şi funcţionării instanţelor, a parchetelor şi a Inspecţiei Judiciare, precum şi prevederile Codului de procedură penală sau ale Codului de procedură civilă, în funcţie de specializarea judecătorului sau procurorului candidat.
Concursul se organizează cu cel puţin 3 luni înainte de data expirării mandatului de inspector judiciar.
Analiza calităţii lucrărilor întocmite de candidat se face pornind de la:
a) cunoştinţe profesionale:
– cunoştinţe teoretice;
– aptitudinea de a pune în practică cunoştinţele dobândite;
– cunoaşterea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
– cunoaşterea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului;
b) capacitatea de analiză şi sinteză:
– capacitatea de a verifica şi de a interpreta un volum mare de informaţii;
– capacitatea de a rezuma situaţii de fapt complexe;
– capacitatea de a identifica şi valorifica elementele esenţiale ale cauzei;
c) capacitatea de a raţiona, de a face conexiuni, logica juridică a magistratului:
– capacitatea de a interpreta situaţia de fapt şi de a trage concluzii logice;
– capacitatea de a face conexiuni;
– argumentaţia clară şi logică;
d) modalitatea de exprimare în scris:
– claritatea, acurateţea, coerenţa, accesibilitatea şi concizia exprimării;
– capacitatea de convingere.
Rezultatul evaluării abilităţilor şi aptitudinilor specifice funcţiei de inspector judiciar şi a aspectelor privind conduita, deontologia şi integritatea profesională se face raportat la:
– Gândirea independentă/critică (capacitatea de a găsi soluţii la problemele cu care se confruntă în mod independent, fără a simţi nevoia de suport/sprijin; capacitatea de a asimila rapid informaţii noi, de a le organiza în mod logic, precum şi de a le valorifica în rezolvarea sarcinilor specifice; capacitatea de a interpreta în mod independent o stare de fapt, precum şi de a ajunge la concluzii pertinente pornind de la aceasta);
– Capacitatea de a lua decizii (capacitatea de analiză raţională a soluţiilor posibile, precum şi de identificare în mod independent a celei optime pentru rezolvarea unei stări de fapt; capacitatea de a manifesta hotărâre în procesul decizional, respectiv de a opta pentru o soluţie atunci când variantele posibile sunt clar specificate; capacitatea de a da dovadă de empatie – înţelegerea situaţiei de fapt – în luarea deciziilor, precum şi de gestionare eficientă a autorităţii în îndeplinirea sarcinilor specifice; capacitatea rapidă de decizie, de organizare şi autoperfecţionare).
– Capacitatea de comunicare (capacitatea de a argumenta logic opiniile, precum şi de a le susţine cu diplomaţie într-un cadru colocvial, fără a se lăsa influenţat cu uşurinţă; capacitatea de a înţelege informaţii de specialitate, precum şi de a opera corect cu acestea, atât în limbaj scris cât şi oral, în susţinerea punctelor de vedere; capacitatea de a asculta activ, precum şi de a formula întrebări pertinente la situaţia de fapt expusă);
– Capacitatea de lucru în echipă (capacitatea de a se adapta uşor la colective noi, precum şi de a coopera cu ceilalţi în procesul de organizare a muncii; capacitatea de a gestiona relaţii interpersonale în cadrul colectivelor de lucru, precum şi de a manifesta interes pentru părerile şi drepturile celorlalţi; capacitatea de a se implica cu idei şi soluţii în atingerea obiectivelor comune, precum şi de a colabora cu ceilalţi pe baza unor relaţii de încredere reciprocă);
– Capacitatea de susţinere a efortului voluntar (capacitatea de a planifica şi organiza propria activitate, astfel încât lucrările să fie realizate în termenele fixate; capacitatea de a da dovadă de perseverenţă în atingerea obiectivelor stabilite, precum şi de a se mobiliza activ pentru a face faţă volumului de activitate; capacitatea de a pătrunde problemele de fapt cu simţul răspunderii, temeinic, precum şi de a da dovadă de încredere profesională în soluţionarea sarcinilor repartizate; capacitatea de identificare cu valorile specifice profesiei, precum şi de susţinere intrinsecă a actului profesional, fără a fi influenţat de obţinerea unor recunoaşteri/merite);
– Rezistenţa la stres (capacitatea de a manifesta autocontrol, în plan comportamental şi emoţional, în situaţii tensionate, fără a prezenta manifestări neconforme cu situaţia; capacitatea de a manifesta încredere în forţele proprii, fără a prezenta emoţii negative asociate actului profesional – pesimism, nelinişte, preocupare exagerată, teamă de eşec, sensibilitate etc.; capacitatea de a accepta deschis criticile celorlalţi, precum şi de a manifesta o bună abilitate de a gestiona situaţiile tensionate într-o manieră constructivă; capacitatea de a face faţă unui program de muncă prelungit şi schimbător care presupune deplasări frecvente în teritoriu);
– Sensibilitatea şi probitatea profesională (capacitatea de a recunoaşte limitele de exercitare a funcţiei în activitatea de control, astfel încât să nu fie încălcat principiul independenţei profesionale; capacitatea de a sesiza eventuale neconformităţi în exercitarea funcţiei, precum şi de a depune diligenţele necesare în vederea soluţionării lor; capacitatea de a manifesta un comportament demn, marcat de onestitate şi adeziune faţă de respectarea standardelor etice şi morale ale profesiei; capacitatea de a gestiona situaţiile în care normele deontologice ale profesiei au fost încălcate), mai ales!;
– Conduita, deontologia şi integritatea profesională (conduita profesională în timpul exercitării activităţii profesionale şi relaţia cu justiţiabilii, avocaţii, experţii, interpreţii ori cu alte persoane cu care intră în contact în calitate oficială; relaţiile cu colegii, cu grefierii, cu celălalt personal al organului judiciar la care au funcţionat sau al celor superioare ori inferioare ierarhic; respect şi bună-credinţă în relaţiile de serviciu în cadrul colectivelor din care fac parte; aspecte privind conduita şi comportamentul în societate);
– Deontologia profesională (respectarea standardelor de conduită conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei, stabilite de Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor; lipsa unor hotărâri de stabilire a încălcării Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor);
– Integritatea (imparţialitatea, lipsa sancţiunilor disciplinare rămase irevocabile; respectarea dispoziţiilor legale privind depunerea declaraţiilor prevăzute de lege, regimul juridic al incompatibilităţilor, primirea cadourilor în virtutea funcţiei, evitarea conflictelor de interese de orice natură, repartizarea lucrărilor, semnalarea neregularităţilor în materie de integritate; modul în care se raportează la valori precum independenţa şi imparţialitatea justiţiei).
Aproape un sfânt!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.