INTERPRETAREA ŞI APLICAREA ART. XXIV ALIN. (1) – (3) DIN LEGEA NR. 202/2010 PRIVIND UNELE MĂSURI PENTRU ACCELERAREA SOLUŢIONĂRII PROCESELOR, CU PRIVIRE LA STABILIREA CĂII DE ATAC – APEL SAU RECURS – ŞI A INSTANŢEI COMPETENTE SĂ JUDECE CALEA DE ATAC DECLARATĂ ÎMPOTRIVA UNEI HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI PRONUNŢATE ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ ÎNAINTE DE INTRAREA ÎN VIGOARE A LEGII NR. 202/2010, ÎN CAZUL ÎN CARE, DUPĂ INTRAREA ÎN VIGOARE A LEGII MENŢIONATE, CAUZA A FOST TRIMISĂ SPRE REJUDECARE APELULUI

În cazul în care după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 se casează decizia instanţei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârea pronunţată în primă instanţă, înainte de intrarea în vigoare a legii, de către judecătorie rămâne supusă apelului, cale de atac prevăzută de legea sub care a început procesul, competenţa de soluţionare revenind tribunalului. […]

ACCESUL LA JUSTIŢIE , PRINCIPIUL INDEPENDENŢEI JUDECĂTOREŞTI , NEÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE , MAGISTRAŢI, PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE , CĂI DE ATAC

Soluţiile dispuse de judecători pot fi cenzurate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, în caz contrar încălcându-se principiul independenţei judecătoreşti. Procurorii nu poate face afirmaţii sau consideraţii în legătură cu probitatea profesională a judecătorilor, şi nici nu au posibilitatea legală de a cenzura modul de argumentare a soluţiilor dispuse de instanţele de judecată. […]