Curtea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă,dacă se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Statul nu a păstrat un echilibru just între interesul său de a percepe cheltuieli de judecată, pe de o parte, şi interesul reclamanţilor de a-şi expune pretenţiile în faţa unei instanţe, pe de altă parte. […]